Detasarea nu presupune renuntarea la posesiuni. Ea este doar acceptarea si constiinta faptului ca nimic nu este permanent. Si niciun om nu calca in acelasi rau de doua ori. Pentru ca nu este acelasi rau si nu este acelasi om. Un articol dedicat principiului non-atasamentului.
Se spune ca un imparat si-a dorit sa faca o inscriptie pe un inel si i-a cerut bijutierului sa descopere un mesaj care sa-l faca sa fie senin atunci cand este demoralizat si sa-l tempereze cand este prea fericit. Un intelept a gasit exact mesajul potrivit pentru acel inel. Acel mesaj este urmatorul: "Si asta va trece!". Aceasta este esenta ideii de non-atasament si fabula respectiva prezinta beneficiile emotionale ale non-atasamentului: faptul ca acesta ne va ajuta intotdeauna sa ramanem intr-o stare de echilibru, ridicandu-ne moralul atunci cand este cazut si ajutandu-ne sa ramanem lucizi atunci cand suntem in culmea fericirii.
Simbolul non-atasamentului in intelepciunea orientala este floarea de nufar. Este o planta a carei radacini se pierd in apa, in noroiul impur, floarea plutind deasupra acestora, libera si frumoasa ca un diamant. Exista o varsta la care atasamentele sunt extrem de puternice, urmand ca prin maturizare si crestere spirituala, acestea sa devina mai subtile. La adolescenti de exemplu, atasamentul devine patologic, generand emotii aflate intr-un accentuat dezechilibru. Cu cat intelegem mai putin ideea de impermanenta, cu atat varsta noastra emotionala este mai mica. Ganditi-va la modul in care "gestioneaza" refuzul un copil de 5 ani: printr-o scena de isterie care tulbura pe toata lumea.
Problema atasamentului nu este doar o idee imprumutata din orientul indepartat, de la budisti, ci si un aspect important al maturizarii noastre emotionale. Iata doar cateva simptome ale faptului ca am devenit constienti de impermanenta lucrurilor:
- Gestionarea Pierderii - Fiindca ai fost constient mereu ca lucrurile pot fi pierdute, fiind impermanente.
- Gestionarea Refuzului - Deoarece ai stiut mereu ca nimic nu iti apartine cu adevarat iar Universul uneori ne spune NU.
- Sintetizarea Sperantei - Impermanenta inseamna ca raul si nenorocirea sunt si acestea impermanente.
- Gestionarea Invidiei - Suntem constienti de faptul ca intr-o zi putem aveam lucrurile pe care le admiram la altii sau putem pierde lucrurile pe care nu le-am apreciat suficient.
- Gestionarea Geloziei - Fiintele dragi nu ne apartin.
- Gestionarea Anxietatii - Pentru ca abandonam controlul a ceea ce nu poate fi controlat, intelegem faptul ca nimic nu ne este garantat si stim sa traim cu incertitudinea
- Gestionarea Fericirii - Caci uneori fericirea ne orbeste (vezi "Blestemul Castigatorului la Loto") iar intelegerea impermanentei ne aduce cu picioarele pe pamant ca nimic altceva.
Unii au pornit un adevarat razboi cu dorintele umane, fiindca erau de parere ca acestea aduc nefericirea, frustrarea si boala. Cu toate acestea, este greu sa ne imaginam progresul umanitatii in absenta dorintelor, iar atasamentul, atunci cand nu este de tip patologic, adica excesiv, ne poate duce inainte. Daca tot ce ne dorim este sa scapam de suferinta, evitand dorintele si dezvoltandu-ne capacitatea de a fi fericiti in cele mai aspre conditii, cu un devotament usor nevrotic, probabil ca ne-ar fi greu sa ne mai gandim si la progres.
De fapt, intr-o extrema ii avem pe cei care sufera ca urmare a faptului ca urmaresc intr-un mod compulsiv anumite scopuri, asteptari si dorinte, mai ales ca acestea pot fi nerealiste, in timp ce la extrema cealalta se afla cei care, evitand intr-un mod la fel de compulsiv si bolnavicios dorintele, par a fi mai putin preocupati de progres, lipsindu-le motivatia pentru asa ceva. Dar exista oare si o cale de mijloc? Cum ar fi, de exemplu, sa ne dorim anumite lucruri, dar sa nu ne lasam definiti de acestea? Am putea oare sa credem ca viata are sens chiar si daca nu ne-am atins, propriu-zis, scopurile?
Spre exemplu, un activist de mediu, considera ca sensul vietii este acela de a-i convinge pe ceilalti ca trebuie sa protejeze mediul. Cu toate acestea, descopera faptul ca ceilalti sunt tot mai putin interesati de protejarea mediului si arunca gunoaie si peturi de plastic peste tot. Cu alte cuvinte, acest activist se afla in situatia de a nu-si fi atins scopurile. Ar trebui oare atunci sa considere ca viata lui nu are sens? E o intrebare buna nu-i asa? Multi dintre noi ne intalnim cu situatii in care pierderea iubirii, esecul la examen sau pierderea locului de munca ne demoralizeaza si simtim ca viata si-a pierdut sensul.
E o dilema care ne aminteste inclusiv de existenta Mantuitorului Isus: oamenii timpului nu dadeau semne de trezire la credinta, in ciuda faptului ca au avut sansa sa il cunoasca pe Fiul lui Dumnezeu. Multimile l-au condamnat la moarte in favoarea unui infractor. Dar asta inseamna oare ca lucrarea lui Isus pe pamant isi pierduse sensul? Nu. Pentru ca mai importanta decat reusita efectiva este ideea pentru care ai trait. Chiar si daca ai trait pentru a face bani, este mult mai bine sa traiesti pentru a face bani (ca idee) decat pentru bani (in sine), care pot fi pierduti oricand.
Singurul atasament sanatos pare a fi acela fata de virtute, ca bun de natura spirituala in contrast cu atasamentul fata de lucruri, persoane, placeri, adica chestiuni "profund perisabile", pe care riscam sa le pierdem, ca urmare a statutului acestora impermanent, efemer.
In parenting este cunoscut principiul potrivit caruia ar trebui sa laudam la copii nu doar reusita in sine ci mai curad efortul si atitudinea. De ce am face asta? In fond, copilul poate fi catalogat drept "loser" daca nu reuseste sa castige concursul. Ei bine, facem asta pentru ca atitudinea constructiva, pe termen lung, este mai importanta decat succesul. Succesul te poate invata ca este bine sa castigi, indiferent pe care cale, pentru a primi recunoastere. Atitudinea este in schimb o lectie despre crestere, evolutie, eforturi oneste, manifestarea virtutii. Succesul genereaza atasament. Atitudinea genereaza libertate.
Opusul pacatului nu este virtutea ci libertatea. N. Steinhardt, Jurnalul Fericirii
Non-Atasamentul
Multa vreme s-a considerat ca Stima de Sine este un fel de "panaceu universal", iar fiecare dintre pacientii psihiatrici aflau destul de devreme in terapie faptul ca au nevoie sa isi consolideze stima de sine, daca doresc sa isi amelioreze starea psihica. Probabil ca nu v-ati gandit pana acum la faptul ca un panaceu la fel de valabil si eficient este Non-Atasamentul. Ce ma face sa cred asta?
Non-Atasamentul nu presupune sa fim reci, apatici si indiferenti. El presupune in schimb sa ne urmarim scopurile fara acea fixatie de tip patologic, care, din pacate, si naste atat de multe complicatii de natura patologica. Altfel spus, vom putea trata orice situatie intr-un mod creativ, fiind constienti de resursele de care dispunem pentru a ne adapta la realitate, si fara sa ne prabusim mental, de fiecare data cand dorintele noastre sunt puse sub semnul intrebarii.
Pentru a folosi o metafora imprumutata din filosofia orientala, Non-Atasamentul presupune sa devenim asemeni apei. Apa manifesta o minima rezistenta in fata obstacolelor, ia forma corpurilor in care patrunde si se lasa modificata de obiectele cu care ia contact. De asemenea, ea poate sa primeasca tot felul de stari de agregare, in functie de mediu si trasaturile acestuia. Indiferent insa in cate moduri se lasa transformata, apa da dovada de o remarcabila rezistenta - ea nu dispare ci urmeaza un circuit in natura. Sa nu uitam insa ca apa poate fi, pe termen lung, extrem de eficienta: o picatura care cade in acelasi loc, poate sfredeli o stanca.
Cand vorbim despre beneficiile Non-Atasamentului, descoperite inclusiv prin intermediul cercetarii, se mentioneaza:
- Reducerea simptomelor anxietate
- Reducerea simptomelor de stress
- Reducerea simtomelor depresive
- Ameliorari in ce priveste comportamentul prosocial
- Sporirea nivelului de empatie si amabilitate
- Dezvoltarea intelepciunii si comportamentului constient
Cu alte cuvinte, practicand Non-Atasamentul, vom fi mai putin controlati de emotiile noastre si ne vom cunoaste si urmari cu mai multa efcienta interesele. O problema care a ramas inca de clarificat este cum ajungem la Non-Atasament? Iata cateva posibile solutii:
- Renuntand la a ne mai cauta fericirea in exterior.
- Constientizand faptul ca totul este trecator
- Imprietenindu-ne cu realitatea, in loc sa o negam.
- Urmarind mai curand atitudini decat rezultate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu