Psihologia Iluziilor

Viata sociala este imperfecta. De aceea, se recomanda ochelarii cu lentile roz. Totusi, in zilele cu soare, ochelarii cu lentile roz ar fi un abuz in sine - nu ar mai exista progresul uman. 

o o o

Pe vremuri aveam aceasta iluzie cum ca poti fi un scriitor in Romania (LOL) si am avut cateva incercari literare. Una dintre ele s-a numit Carnavalul Iluziilor. Titlul mi-a fost inspirat de un film de groaza - "Carnavalul Sufletelor". Este oribil, ca toate filmele de groaza, nu-i asa, dar titlul era plin de resurse. Am facut switchul de la Carnavalul Sufletelor la Carnavalul Iluziilor si asa am obtinut un roman realist si usor noir.

Film Noir: termen din cinematografie folosit pentru a descrie dramele cu suspans ale Hollywoodului, in special pe acelea care scot in evidenta atitudini cinice si motivatii sexuale. Perioada "film noir" a Hollywood se intinde intre anii 1940 - 1960. Filmele erau alb-negru iar stilul isi are radacinile in cinematografia Germana expresionista. Povestile "film noir" sunt derivate din scoala de fictiune politista care isi are originea in SUA, din perioada Marii Crize Economice. (Film Noir ~ Wikipedia)

Era o viziune destul de descurajanta cu privire la conditia umana, putin prea indraznet pentru cititorii mei care se obisnuisera cu dulcegarii usor emo (Printesa Lupilor). Intentia mea era sa sugerez faptul ca traim intr-o societate in care, in absenta principiilor morale bine inradacinate, totul, incepand cu viata de familie, intimitatea, prietenia sau profesia tinde sa devina un carnaval al iluziilor, usor grotesc, orice ar insemna acest cuvant interesant.

In conditiile in care nimeni nu mai traieste dupa motto-ul casei regale "Nihil Sine Deo" sau dupa morala socialista din trecut, se prea poate ca acest carnaval al iluziilor sa dea buzna peste noi, ca o aratare dintr-un film de groaza, desi nu ne dorim obligatoriu sa avem a face cu dansul. Si oricat ne-am refugia in idealurile noastre fara de cusur, Carnavalul Iluziilor ne va prinde din urma.

In Carnavalul Iluziilor nimic nu se petrece potrivit cu asteptarile noastre, fiidca, asa cum spune o lege a lui Murphy, daca ceva poate sa mearga prost, atunci cu siguranta ca asa se va intampla. Lesne de inteles ca acea carte a enervat pe toata lumea (LOL), fiindca oamenii au tendinta sa isi protejeze iluziile si prefera sa ramana nepregatiti pentru viata - si deci, iata, viata ii va enerva si mai mult decat cartea mea.

Dupa mai bine de 5 ani, imi dau seama ca acea carte transmitea cateva lucruri pe care insasi cercetarea stiintifica le confirma. Deci, urmeaza "nucleara"... (LOL)

• O MARE "NUCLEARA" PENTRU CUPLU. Dupa un singur an de la inceperea unei relatii intime, pasiunea tinde sa dispara si sa fie inlocuita de atasament. Relatiile se transforma in cu totul altceva, hormonii isi predau stafeta unii altora, acest moment reprezentand un excelent test de personalitate si un test al relatiei, in sine. Cu alte cuvinte, daca o relatie se bazeaza si pe altceva decat pe pasiune (atractie fizica), atunci acea relatie poate sa #REZISTE, cum ar veni, nu este o simpla iluzie. 

• O ALTA "NUCLEARA" PENTRU LOTERIE. Conform unei alte cercetari, realizate de aceasta data in randul castigatorilor la loterie, s-a descoperit faptul ca influenta acestui eveniment fericit care este castigarea potului celui mare, dureaza tot in jur de un an. Dupa acest moment, s-ar parea ca toti castigatorii la loterie revin la nivelul de fericire de care se bucurau inainte de a castiga. Daca, spre exemplu, erau depresivi, isi reiau depresia de unde au lasat-o in urma cu un an. 

• SI O "NUCLEARA" PENTRU FIECARE. Un alt argument pe care vi-l aduc de aceasta data din Teoria Adleriana si Psihologia Motivatiei, este acela ca scopurile noastre, odata atinse, au tendinta sa fie inlocuite de alte scopuri. De regula, nu reusim sa sarbatorim atingerea scopului respectiv pentru tot restul vietii noastre, ci doar pentru o durata limitata de timp. Este ceea ce Paul Rasmussen, de la Scoala Adleriana din Chicago numea "urcari / coborari din copac". De fiecare data cand am urcat in copac, pentru atingerea unui obiectiv, ne vom intoarce pe pamant, caci ni se va parea mai interesant.

Unde doresc sa ajung cu aceste asocieri libere de idei? Nu doresc sa va desfiintez entuziasmul, asta e clar. Se spune ca in fiecare om se afla un gol in forma de Dumnezeu. (B. Pascal) Citatul mi-a trezit interesul fiindca spune multe despre modul in care se naste motivatia umana. Acel gol din interiorul fiecaruia dintre noi, despre care vorbea Pascal ne ajuta de fapt sa dam sens vietii si ne pune in miscare.

Carnavalul Iluziilor sustine teoria riscanta pentru gospodine ca de fiecare data cand alergam spre ceva, chiar si in conditiile in care il obtinem, satisfactia noastra se indeparteaza de noi, ca o Fata Morgana. Cu alte cuvinte, daca ne imaginam ca ceea ce ne-am propus sa realizam ne va aduce fericirea, aceasta ipoteza este de fiecare data gresita, caci nimic nu ne poate oferi acel tip de satisfactie inamovibila, ca sa zic asa.

Exista o disociere destul de dramatica intre scopurile noastre si satisfactia pe care ele o aduc, propriu-zis. Nu exista "au trait fericiti pana la adanci batranete", dupa cum nu exista un job care sa iti ofere numai avantaje si sa ramana neschimbat pana la pensionare. Este acea parte a realitatii despre care nu dorim sa auzim, si tocmai de aceea, ramanem nepregatiti pentru a da piept cu ea.

In final, devine limpede faptul ca, in procesul nostru de maturizare, un loc important il ocupa felul cum gestionam aceasta situatie - de a avea un gol in suflet pe care fiecare incearca sa il umple "cu ce apuca", dar care nu poate fi umplut, probabil, decat intr-un singur mod: prin ceea ce am putea numi "Cultura Aprecierii" - obisnuinta de a aprecia, de a vedea lucrurile, profesia, partenerul, etc, prin acei ochelari cu lentile roz.

Culmea, nu recomand ochelarii cu lentile roz tot timpul. Ar fi un exces in sine. Daca nu am avea acest gol in suflet nu am mai putea progresa in viata. Apar probleme atunci cand incercam sa umplem golul cu lucruri nepotrivite, cum ar fi drogurile, banii, cumparaturile, sexul, etc. Va amintiti probabil tabelul acela pe care l-am descoperit intr-o carte despre "Fericirea Fara Motiv".

Deprimare	Bucurie "Rea"	Bucurie "Buna"	Bucurie Fara Motiv
Ca urmare a lipsei lucrurilor exterioare.	Obtinuta prin intermediul unor substante stimulante cu efect efemer si consecinte nocive.	Obtinuta prin intermediul implinirii unor aspiratii social acceptate - un copil, reusita profesionala, un hobby, etc	Obtinuta printr-o atitudine de apreciere a vietii.
Dependenta de factori externi.	Dependenta de factori externi.	Dependenta de factori externi.	Dependenta de factori interni.

Dar apar probleme si atunci cand umplem golul respectiv cu prea multa apreciere - in felul acesta am putea fi motivati sa pastram lucrurile in configuratia actuala. Dar atunci nu mai e loc pentru progres. Dupa cum observati, in viata, totul este o problema de negociere si compromis: cuplurile, joburile, relatiile sociale si intime deopotriva. Depinde de noi cu ce pret platim acest compromis.

(1) Imaginea Wharehouse Nude, de Godino, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

sensuri

In the Zone

Oameni simpli sau genii vorbesc despre zona lor de gratie, unde pot simti ca viata are sens iar timpul se scurge pe nesimtite. Pe cand noi vorbim despre ce inseamna sa te afli "In the Zone", psihologii ne vorbesc despre starea de flux sau despre lumile noastre speciale.

o o o

Unii dintre adolescenti obisnuiesc sa spuna ca se duc "pe zona". In cazul acesta, "Zona" este locul unde se afla prietenii si fetele, sportul, aerul proaspat si unde autoritatea parentala se face simtita mai putin. La altii insa, "Zona" este cu totul altceva... A fi "in the zone" a devenit deja un concept despre care vorbesc artistii, oamenii de stiinta sau sportivii deopotriva. Pare ca doar psihologii nu vorbesc inca despre asta, desi, iata, este un fenomen psihologic.

Oare asa sa fie? Dar ce inseamna sa fii "In the Zone"? Nu cred ca s-a dat o definitie "oficiala" a acestui concept si, prin urmare, am sa incerc sa ofer eu una. Inainte de asta, as observa ca "In the Zone" are ceva in comun cu doua concepte care ne sunt familiare deja, cel putin psihologilor:  Lumea Noastra Speciala (William Glasser) si, respectiv Starea de Flux (Martin Seligman / Mihaly Csikszentmihalyi):

• LUMEA TA SPECIALA - Lumea speciala a cuiva este acel spatiu psihologic dar si fizic, in care o persoana poate sa fie ea insasi si sa se bucure de viata, atat cat poate ea. In mod normal, lumea speciala a cuiva este populata cu prieteni si persoane dragi, care o inteleg si o respecta, cu hobby-uri prin intermediul carora cineva se destinde dar se si dezvolta, cu obiecte care au o valoare sentimentala dar si practica, sau cu locuri in care cineva se poate regasi pe sine. 

• STAREA DE "FLOW - O stare psihologica in care realizam o activitate favorita care ne ofera posibilitatea de a ne manifesta calitatile si talentele personale. Starea de "Flow" sau de "Flux", nu presupune existenta unor emotii intense ci mai curand absenta acestora si prezenta unei capacitati de concentrare si efort. Motivatia este puternica si intrinseca, altfel spus, implinirea vine din realizarea acelei activitati. Peste toate celelalte, in starea de flux pierdem notiunea timpului.

Iar daca ar fi sa dau o definitie "de lucru" a faptului ca ne aflam "In the Zone", ei bine ar fi aceasta:

• IN THE ZONE - A te afla in lumea ta speciala si a realiza o activitate favorita care iti valorifica calitatile si te face sa pierzi notiunea timpului.

Este posibil ca pentru fiecare dintre noi sa existe mici diferente in definirea acestui concept, spre exemplu, poate ca exista si o motivatie de tip extrinsec la un moment dat (competitia, validarea), si poate ca activitatea respectiva nu este obligatoriu un hobby, la toata lumea. Dar cred ca am surprins esentialul. Si mai cred ca fiecare dintre noi poate sa isi dea seama si sa recunoasca aceasta stare atunci cand face un lucru cu placere si pierde notiunea timpului. 

Ce este de remarcat e faptul ca exista diferente inter-individuale importante si, de cele mai multe ori, exista si beneficii din faptul ca reusim sa accesam "Zona" (cel putin ne incarcam "bateriile", daca nu si buzunarele). Acolo facem lucruri cu placere care ne pun in uz talentele si abilitatile native ori dobandite. Si cand toate acestea sunt intrunite, se poate spune ca vorbim despre vocatie personala si speranta pentru viitor. 

Cred ca nimic nu ne pune mai in contact cu ideea de sens al vietii decat faptul ca putem sa accesam "Zona", unde ne sunt puse in valoare abilitatile si uitam de toate. Si mai cred ca fiecare om isi acceseaza "Zona" in felul sau, fie ca reuseste sa constientizeze asta, fie ca nu. Nu ar trebui sa privim "Zona" ca pe ceva care este rezervat carieristilor, artistilor sau "oamenilor destepti". 

Cu toate acestea, consider ca exista moduri negative de a ne afla in "Zona". La cei enumerati mai sus (carieristi, artisti, genii, etc) problema consta in faptul ca pierd contactul cu realitatea uneori uita sa mai iasa din Zona, se izoleaza si, in cel mai rau caz, aspectele practice ale vietii (facturi, relatii, copii) ii iau prin surprindere si ii lasa dezarmati. Prin urmare, daca uiti sa te mai intorci din Zona, asigura-te ca merita.

Probabil ca nu merita sa creezi un dezachilibru atat de mare in viata ta, oricum ai lua-o, dar ma refer la faptul ca mersul nostru in Zona, ar trebui sa reprezinte o buna sursa de venit si sa nu ramana doar un mod de a fi niste neintelesi, fara venituri si fara relatii. Din pacate, asta se poate intampla si chiar imi vine in minte destinul pictorului Van Gogh, despre care se stie ca in toata viata sa a reusit sa vanda un singur tablou.

Va imaginati faptul ca pentru cineva care obisnuieste sa piarda notiunea timpului in timp ce picteaza ori realizeaza orice altceva la standarde foarte ridicate, ar fi o adevarata drama sa nu poata valorifica in niciun fel munca sa. Si cred ca, din pacate, acest lucru se intampla multora dintre noi. In acest caz, a fi in Zona, devine o poveste cu lacrimi si suspine, in care va fi nevoie sa re-orientare, caci nevoile umane nu pot fi ignorate.

Dincolo de dilemele acestei categorii de persoane, se afla desigur si cei la care a se afla in Zona reprezinta o poveste de succes, chiar daca activitatile pe care le realizeaza ei in Zona lor, nu fac cinste nimanui, cu atat mai putin umanitatii. Caci da, putem avea talentul de a crea intrigi ieftine sau de a ne plange de mila, ori talentul de a insela increderea unor oameni nevinovati, ori poate avem doar talentul de a arata bine, de la Mama Natura, si iata, asta e o afacere profitabila azi.

Intr-un fel, astfel de persoane sunt de compatimit. Dar ele chiar pot sa o duca mai bine decat acele genii pentru care nu are nimeni timp si chef sa le recunoasca valoarea si operele. Desigur, timpul va face dreptate, intotdeauna: ceea ce este valoros, va fi recunoscut ca atare in timp ce lucrurile lipsite importanta, vor fi uitate pentru totdeauna, in lada de gunoi a istoriei. Succesul pare a fi o problema de negociere cu mediocritatea umana. 

Cred ca Alfred Adler ar fi primul care m-ar contrazice: el era convins ca esecul in viata se datoreaza faptului ca nu stim sa cooperam si sa venim in intampinarea nevoilor celor din jur. Si pe undeva, are dreptate. Oamenii au nevoi si daca stim sa ne ocupam de acestea, nu avem cum sa nu prosperam. Pe de alta parte, mediocritatea este o realitate sociala raspandita iar oamenii mediocri au nevoi mediocre. Succesul intr-o astfel de lume inseamna sa te adresezi nevoilor mediocre ale oamenilor mediocri.

(1) Imaginea Smiling from the OOB Zone, de Clara Don, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

sensuri

Motivul Umbrelei Pierdute

Exista doua feluri de umbrele: 1. umbrele si 2. Umbrele. Iar intre Umbrele, exista tot doua feluri de Umbrele: 1. Umbrele si 2. Umbrele Bune. Te invit sa descoperi ce fel de umbrela detii si cat de bine te protejeaza aceasta in viata!

o o o

Cred ca va amintiti acel verset din Biblie in care Mantuitorul Isus recomanda un lucru ceva mai greu de inteles si acceptat, ca de altfel multe dintre lucrurile pe care El ni le-a recomandat pe parcursul vietii Sale pamantesti. Este vorba despre recomandarile sale ce privesc resursele de care dispunem pe care ar trebui, spune El, sa le putem imparti in stanga si-n dreapta, fara sa ne pese.

39. Dar Eu va spun: sa nu va impotriviti celui ce va face rau. Ci, oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. 40. Oricui vrea sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. 41. Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila de loc, mergi cu el doua. 42. Celui ce-ti cere da-i; si nu intoarce spatele celui ce vrea sa se imprumute de la tine. (Matei, 5)

Imi amintesc ca l-am intalnit pe psihoterapeutul Andre Moreau in Brasov, chiar la facultatea unde eram student. Acolo am intalnit pentru prima data sistemul sau de idei, destul de contrastant cu cel al Mantuitorului. Moreau spunea ca el este egoist si nu ar trebui sa ne fie rusine sa fim putin egoisti cu resursele noastre. Este principiul potrivit caruia, intr-un avion, iti iei mai curand tu masca de oxigen pentru ca apoi sa poti ajuta pe copil sa-si puna propria masca de oxigen.

Pentru ca este egoist, crede Moreau, si pentru ca se ocupa de nevoile sale mai intai de toate, el poate sa se ocupe apoi si de nevoile celor din jur. Cu alte cuvinte, Moreau considera ca, daca oferindu-i cuiva si haina si camasa, o sa te expui unei gripe, si apoi o sa-ti fie ciuda cateva saptamani din cauza asta, atunci probabil ca toata aceasta generozitate nu-si are rostul. Sa fi expirat invataturile lui Isus? Sau acestea sunt mai putin valabile in avioane?

Dar este totusi interesant faptul ca, in marile religii ale lumii se vorbeste in acest fel despre altruism, non-rezistenta si non-atasament. Daca am privi lucrurile de care suntem dependenti drept o umbrela, am realiza ca in acest concept am cuprinde extrem de multe si variate lucruri: o relatie care este importanta pentru noi, un job de care am ajuns sa depindem sau poate o locuinta la care nu am putea renunta niciodata.

Imi amintesc ca in urma cu cativa ani aparuse un caz legat de un adolescent care esuase la examenul de Bacalaureat. Fusese certat de parinti pentru asta si a dorit sa renunte la viata. Oare care sa fi fost "umbrela" sa? Era oare exemenul de Bacalaureat in sine sau poate ca era sustinerea parintilor? Ceea ce doresc sa scot in evidenta este faptul ca existenta sau absenta acestor "umbrele" din viata noastra, sunt de o importanta capitala.

Poate cu exceptia celor care au luat in serios recomandarile lui Isus si sunt gata oricand sa renunte la lucrurile pe care le-ar putea pierde, sau cu exceptia budistilor care nu doresc si nu spera nimic, noi toti ceilalti ramanem extrem de vulnerabili in fata pierderii atata vreme cat ne asociem viata cu o ratiune sau alta de a trai: un exemen, sustinerea parintilor sau un copil - "lumina ochilor nostri".

Aceasta dimensiune culturala a fiintei umane, care presupune existenta unor valori si a unui sens al vietii este ceea ce ne face una dintre cele mai vulnerabile specii. In eseul sau de Premiul Nobel "Mitul lui Sisif", A. Camus spune, pe buna dreptate, ca o ratiune de a trai poate oricand sa devina in acelasi timp si o ratiune pentru care sa poti muri. Din cauza acestei dimensiuni culturale este atat de greu sa convingem un candidat la sinucidere ca viata are sens in conditiile in care... si-a pierdut Umbrela.

Pe parcursul experientei mele de viata am descoperit ca exista Umbrele mai bune si Umbrele mai putin bune. Cele mai putin bune sunt acelea care ne vulnerabilizeaza mai mult decat ar trebui. Spre exemplu, sunt convins ca va iubiti copilul. Dar daca va faceti o "Umbrela" - Sens al Vietii, din copilul vostru si i se intampla ceva, apoi il pierdeti, ati ramas, nu-i asa fara Umbrela - Sens.

Este un eveniment dramatic, mai ales ca, nu-i asa, ati investit atat de mult in copilul vostru, atatia ani si toata priceperea voastra. Nu as vrea sa va simtiti judecati de mine sau de Isus, dar exista un alt verset in Biblie care ar trebui sa ne puna pe ganduri. El suna in felul urmator.

37. Cine iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; si cine iubeste pe fiul ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine. 38. Cine nu-si ia crucea lui si nu vine dupa Mine nu este vrednic de Mine. 39. Cine isi va pastra viata o va pierde; si cine isi va pierde viata pentru Mine o va castiga. (Matei, 10)

Asadar cine isi iubeste Umbrela mai mult decat Absolutul, are numeroase motive de ingrijorare. Umbrela il face vulnerabil, desi, aparent, rostul ei este acela de a te proteja - te protejeaza de lipsa de sens a vietii. Si da, in majoritatea cazurilor cu care am avut de-a face, se poate spune ca exista un motiv redundant: motivul Umbrelei pierdute. Cand oamenii risca sa isi piarda Umbrela devin foarte anxiosi. Iar cand oamenii isi pierd Umbrela, pot deveni de-a dreptul depresivi.

Nu stiu care a fost Umbrela ta: poate a fost o relatie, sau poate o pozitie sociala, poate a fost tineretea corpului tau fizic, in sine. Oricare ar fi fost, probabl ca Umbrela ta a fost rau aleasa. Stiu, ai invatat sa te atasezi de lucruri si oameni inca din copilarie. Asa ai invatat sa dai sens vietii tale. Totusi, Umbrela pe care ti-ai ales-o poate sa nu fi fost cea mai inspirata dintre Umbrele.

Am insa si o veste buna. Indiferent cat de vulnerabil te-ar face Umbrela ta, trebuie sa stii ca exista si Umbrele care iti ofera o protectie mai buna si care nu iti pot fi luate. Sensul vietii, (adica Umbrela), trebuie ales cu grija si, oricat de absurd ti-ar parea, nu este prea tarziu sa iti faci rost chiar acum de una dintre acele Umbrele: dorinta de a darui, de a fi de folos, de a cunoaste sau de a ajuta, spre exemplu. Astfel de Umbrele - Sens iti ofera o protectie infinit mai buna decat banii pe care ii castigi, masina pe care o conduci sau chiar, Sufletul Tau Pereche.

Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt Mangaietor, care sa ramana cu voi in veac; 17. si anume Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi si va fi in voi. (Ioan, 14)

(1) Imaginea Umbrella, de Pamela F. Silva, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

valori

Nomenclatorul Petrecerilor

Cate tipuri de petreceri cunoasteti? De la Rainbow Party pana la Cuddle Party, via Pity Party. In acest articol puteti descoperi petreceri de tot felul si pentru toate gusturile, in caz ca va preocupa comportamentul uman social, in secolul curent.

M-am gandit ca v-ar putea interesa un topic de sezon in care sa va prezint cateva tipuri de petreceri, mai ales ca omul a fost, s-ar parea, destul de creativ la acest capitol - cui nu-i plac petrecerile? Cui nu-i plac petrecerile, probabil ca inca nu a descoperit petrecerea potrivita. Daca cititi cu atentie lista urmatoare, veti putea rezona cu cel putin una dintre petrecerile despre care mi-am facut timp sa scriu in aceasta zi de canicula care nu oferea prea multe alternative. In plus, a fost o oportunitate pentru mine sa invat despre comportamentul social uman. 

Unele dintre petrecerile descrise in continuare au reprezentat o noutate absoluta chiar si pentru mine si deci ramane o provocare sa ma decid care dintre ele mi se potriveste. Iar pentru cei care se intreaba de ce am simtit nevoia sa scriu despre petreceri, ei bine, raspunsul se afla in natura sociala a fiintei umane, care, nu-i asa, a evoluat doar in contact, comuniune si prin raportare la comunitatea din care face parte. Nu sunt semne reale ca ne vom schimba prea curand acest mod de viata.

Asadar, sa avem o petrecere in care sa discutam despre cum mai petrec oamenii!

1. Rainbow Party. S-ar parea ca termenul a aparut intr-un mediu mai curand elevat, si anume in emisiunea de succes OPRAH, care a fost ani intregi lider de audienta in Statele Unite. O petrecere - curcubeu, este o petrecere in care mai multe fete se rujeaza in culori diferite si apoi ofera felatii domnilor de la petrecerea - curcubeu, astfel incat, in final, organele lor sexuale vor semana cu un curcubeu. Cu alte cuvinte, este un gen de petrecere sexuala, care exista doar ipotetic, dar multi (barbati) sunt convinsi ca ar fi grozav sa existe. Se considera ca termenul a aparut pentru ca Oprah a dorit sa ii sperie pe parintii de fete si sa-i motiveze sa le ofere acestora o educatie mai conservatoare.

2. Nerd Party. Daca sunteti / ati fost un tocilar, probabil ca sunteti familiarizati cu petrecerile pentru tocilari, in care acestia se aduna si se joaca pe xbox, sau, daca nu fac asta, atunci urmaresc impreuna o serie intreaga dintr-un serial Sci-Fi, cum ar fi Star Trek, si / sau discuta chestiuni pe care doar ei le pot intelege. O alta varianta a Nerd Party ar putea sa fie aceea in care tocilarii fac schimb de benzi desenate sau isi povestesc fiecare experientele din copilarie in care au fost persecutati in scoala generala de catre niste colegi care acum lucreaza in constructii, agricultura, ori sunt maturatori de strazi - nu ca ar fi ceva gresit sa muncesti.

3. Pity Party. Este un gen de petrecere la care fie de unul singur, fie in prezenta unor persoane extrem de tolerante si care se simt obligate sa te suporte, iti plangi de mila si incerci sa gasesti un raspuns la intrebarea "de ce este atat de nasoala viata mea". Cred ca si eu mai tin astfel de petreceri, din cand in cand, cu mentiunea ca nu servesc nici inghetata si nici bauturi alcoolice. Problema bauturilor alcoolice pare sa fie una mai delicata: daca bauturile iti ridica moralul si te fac sa devii "salbatic" (in sensul bun), probabil ca nu se potrivesc cu o Pity Party autentica, in care scopul este acela de a aprofunda jalea. Niste oameni rau intentionati au introdus Pity Party-urile in manualul de diagnostice psihiatrice sub un alt nume.

4. Packing Party. Petrecerea de impachetare este caracteristica persoanelor care au adoptat un stil de viata minimalist. Am putea defini o Packing Party in felul urmator: activitatea de impachetare sistematica a tuturor lucrurilor a caror utilitate iti scapa la momentul petrecerii, in vederea aruncarii lor la gunoi. Probabil ca unele dintre lucrurile pe care le-ati aruncat la gunoi, vor ajunge sa va trebuiasca mai tarziu, insa va veti aminiti ca sunteti minimalisti si va veti resemna. Minimalistii se trezesc din cand in cand din aceasta stare, intocmai cum se trezea Charlie Sheen in Las Vegas, alaturi de o femeie de serviciu din Mexic si o intreba daca a luat-o de nevasta in seara precedenta.

5. Key Party. Acest tip de petrecere, inventata aparent de hipioti sau in perioada in care miscarea hippie era foarte la moda, este tot un fel de petrecere sexuala pentru swingeri, cu mentiunea ca activitatile sexuale au loc abia dupa ce se termina Key Party. Pe scurt, Key Party presupune amestecarea cheilor de la masina intr-un bol. Intr-o a doua faza a petrecerii, fiecare fata / femeie care a venit la aceasta petrecere va lua din bol o cheie, pe cat posibil fara a vedea sau cunoaste cui ii apartine acea cheie. In cele din urma, fata respectiva va pleca acasa cu barbatul caruia ii apartiine cheia / masina respectiva. Probabil ca ar fi plisctisitor pentru cei de la petrecere ca tipa sa aleaga cheile de la masina partenerului. Zic si eu.

6. ABC Party. Este un fel de bal mascat care se practica in occident, mai curand in campusuri universitare. In ciuda numelui picant "Anything but Clothes Party" - acest tip de petrecere nu presupune decat sa vii la petrecere imbracat cu orice altceva in afara de haine. Fiecare este liber sa isi puna creativitatea la lucru si sa gaseasca lucruri care ar putea fi purtate la o petrecere: veioze, saci de gunoi, cutii de carton, fete de perna, pungi de 1 leu, burlane, cabluri, etc, etc. Fireste ca daca mergeti la o astfel de petrecere, va ramane privilegiul sa descoperiti ce se poate face intr-un mediu social in astfel de costumatie, in afara de a va minuna de voi insiva.

7. The After Party. Este un gen de pretrecere importat de la Hollywood, unde starurile rock se refugiau impreuna cu cateva admiratoare lipsite de demnitate, intr-o locatie diferita, unde beneficiau de intimitate si substante stimulante. The After Party se presupune ca este adevarata petrecere, care survine dupa o petrecere oficiala, ceva mai plictisitoare, unde starul era nevoit sa dea interviuri si autografe, sperand ca dupa acest efort colosal, va reusi, in sfarsit sa petreaca cu adevarat. Petrecerile de dupa petrecere au tendinta sa devina din ce in ce mai libertine, in functie de nivelul de toleranta si demnitatea fiecaruia si in functie de ora la care au loc.

8. The Foam Party. Dictionarul urban este oarecum neclar in privinta cestui tip de petrecere, dar se presupune ca la o Foam Party se danseasa intr-un club in care exista foarte multa spuma generata artificial. Unii considera ca Foam Party ar putea fi si momentul in care mai multe persoane se aduna la toaleta pentru a se spala pe dinti. Si atunci ne intrebam de ce ne-am inghesui cu totii intr-o toaleta sa ne spalam pe dinti... Probabil ca daca nu traiesti aceasta experienta nu ai de unde sa stii cat de distractiva este cu adevarat.

9. Cookie Party. Este un gen de petrecere pe care cateva femei il tin acasa la una dintre ele. Alte versiuni s-ar numi "cat party" sau "donut party". Petrecerea presupune existenta a cateva feluri de prajituri, fursecuri sau produse de patiserie si, de asemenea, gazda trebuie sa asigure un film cum ar fi o comedie romantica cu un actor sexy, pe masura evenimentului. In caz ca filmul este o drama de iubire produsa in India, gazda trebuie sa asigure mai multe pachete de servetele.

10. Cuddling Party. Cred ca multe dintre clientele mele ar fi interesate de o astfel de petrecere, mai ales ca am inteles ca a capatat statutul de terapie si se castiga destul de bine din asta... $80 / sedinta. (W0O0T?!) Cuddling Party este descrisa de unii ca fiind o orgie non-sexuala (iata ca exista si asa ceva), in care beneficiezi de imbratisarile si mangaierile unui "Professional Cuddler" (pur si simplu nu pot sa traduc asta). Sunt mentionate aici efectul benefico - cathartic al imbratisarii, eliberarea de oxitocina si micsorarea nivelului de stres. Pentru $80 /  sedinta... Cred ca mi-am gresit cariera.

Evident ca au fost multe tipuri de petreceri despre care nu am putut sa mentionez intr-un articol pe Psihopedia. Spre exemplu, imi amintesc de petrecerile care se termina cu distrugeri de bunuri si patrimoniu sau ceea ce se cheama Tupperware Party, care nu este nicidecum o petrecere in care sunt prezentate vasele Tupperware. Sper ca articolul meu v-a inspirat pentru aceasta vacanta si sper sa primesc comentarii cu alte tipuri de petreceri despre care aveti cunostinta. Multumesc anticipat!

(1) Imaginea Party Time, de Gaetan D., via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

vestimentatie

Doliul Fara Sfarsit

Fiecare dintre noi are un punct vulnerabil. A-ti transforma existenta intr-un priveghi vine parca "la pachet" cu pierderea. Si totusi, exista viata si dupa pierdere?

Eu cred ca omul nu a fost facut pentru a fi nefericit. Ca dovada a acestui fapt, avem bolile psiho-somatice, spre exemplu, care sunt suferinte fizice ce au cauze psihologice, mai precis, cauza lor este stresul psihic excesiv. Cu alte cuvinte, atunci cand suferinta este prea mare, apare imbolnavirea - boli de circulatie, dermatologice, ale tractului digestiv etc.

Daca suferinta ar fi fost un mod de a fi destinat omului, atunci probabil ca nu ne-am mai imbolnavi din cauza acesteia, am spus eu, in virtutea unei judecati logice. Si totusi, pare ca, in anumite momente, schimbarile care apar in viata noastra ne gasesc nepregatiti. Atat de nepregatiti incat nu ne-a ramas decat sa tragem ponoasele, pentru ... tot restul vietii?

Depresia pare a fi un scenariu rezervat acelora care au fost gasiti nepregatiti de incidentele survenite inopinat, ce au redefinit stilul lor de viata intr-un mod decisiv. Am intalnit opinia potrivit careia, daca lovitura este suficient de puternica, practic destinul nostru a fost hotarat - putem sa "bolim" tot restul vietii.

Daca, sa zicem, ne pierdem un copil, sau daca ne pierdem un partener mult iubit, dar mai ales daca ne pierdem un copil, ca urmare a unui concurs de imprejurari dramatic, ar fi parca "de bun simt" sa intram putin in depresie si sa bolim pana la sfarsitul vietii. Fireste, unii bolesc pentru motive mai putin dramatice - pierderea unei sume de bani sau a unui job, spre exemplu, a unui proiect important, etc.

Ceea ce doresc sa scot in evidenta este aceasta asociere indubitabila intre stimul (pierderea) si consecinta (boala psihica), ca si cand nu ar exista nici un fel de alte optiuni. Da, stiu, fiecare dintre noi are un punct vulnerabil si fiecare dintre noi are, in mod potential sanse de a se imbolnavi de o depresie, daca pierderea are dimensiunile, magnitudinea necesara.

Nici macar nu-mi doresc sa mi se intample o astfel de pierdere, doar asa, ca sa vad cum este sa pierzi. De altfel, am pierdut destul de multe lucruri in viata mea - pierderea este o componenta a vietii si este bine sa acceptam acest lucru. De asemenea, este bine sa avem o atitudine de tip "resourceful" - de constientizare ca viata ne ia multe lucruri, dar ne si ofera oportunitatea de a inlocui ceea ce am pierdut.

Si totusi, vine provocarea "cea mare" cand pierzi exact "acel lucru" pe care nu iti permiteai sa il pierzi. Ce este de facut? Am observat faptul ca exista astfel de situatii in care, s-ar parea, singura optiune ramasa ar fi "doliul" dar nu chiar orice fel de doliu - ci Doliul Fara Sfarsit. A-ti transforma existenta intr-un vesnic priveghi  vine parca la pachet cu pierderea "acelui lucru".

Pierderea are, de multe ori, acest efect devastator. In terapie, pierderea si doliul sunt privite ca si etape naturale in viata noastra, pe care le traim in mod necesar, datorita atasamentelor pe care le dezvoltam, dar care, in cazul omului "sanatos psihic", au totusi si un final - acesta nu se va zvarcoli pentru totdeauna, ci va gasi in sine insusi resursele pentru a opri acest travaliu.

Se mai gaseste insa cate o persoana pentru care semnificatia pierderii pare ceva cu totul iesit din comun, incomprehensibil, si, pentru astfel de persoane, ideea de a-si transforma restul vietii intr-un tribut adus pierderii, cu tot ce presupune asta, nu mai este o idee atat de iesita din comun.

Acest chin fara de sfarsit se poate manifesta printr-un stil de viata retras si sumbru, in care persoana nu mai iese din casa, vadeste suferinta si nepasarea in felul cum se imbraca si in felul cum traieste, in general. Poate, de asemenea, sa dezvolte o dependenta de substante, prin care isi ingrijeste suferinta psihica si, per total, emana boala prin fiecare gest, actiune sau micro-expresie.

Atunci iti explica cineva ca pe aceasta persoana a parasit-o iubitul, chiar inainte de nunta, sau i-a murit sotul din pricina unei boli teribile, sau, doamne-fereste, i-a fost rapit copilul in urma cu 5 ani de zile, iar de atunci nu a mai vazut-o nimeni zambind. Nu vreau sa credeti ca "m-am profilat pe stilul horror".

In psihologia adleriana, consideram ca omul traieste mai curand pentru a darui, decat pentru a primi, si punem un accent deosebit pe o anumita filosofie de viata in care cultivam ideea de datorie fata de comunitate. Spre exemplu, avem asa-numitele "Sarcini ale Vietii" (munca, intimitatea, prietenia, sinele), care presupun focalizarea omului pe ceea ce datoreaza universului, comunitatii si lui insusi.

S-ar parea ca atunci cand detinem un astfel de sistem de idei, suntem ceva mai protejati de suferinta psihica pe care am trai-o daca ne-am limita la a primi. Cand stima noastra de sine se bazeaza pe faptul ca ne straduim sa ne integram si sa slujim societatii, nu pe faptul ca avem un anumit job, un anumit partener, sau un copil frumos, suntem mai putin vulnerabili la un doliu fara sfarsit.

In cazul persoanelor cu tulburare de personalitate narcisica, avansarea in varsta si atingerea varstei mijlocii poate deveni un prilej de suferinta psihica, de doliu, am putea spune - ei isi constientizeaza neputintele, odata cu pierderea vitalitatii fizice, a atributelor tineretii si odata cu asta, pierderea sanselor pe care tineretea le oferea.

Vorbim aici despre o pofta de grandoare personala la care narcisistul ar face bine sa renunte, daca isi doreste sa se bucure de viata, chiar si dupa varsta mijlocie. Dar cum sa-i spui acelasi lucru unei mame care si-a pierdut odrasla? Cum sa ii spui sa isi accepte destinul acesta de neacceptat?

Ei bine, asa cum un narcisist are nevoie de un salt evolutiv pentru a se scuti pe sine de suferinta, la fel are nevoie si mama respectiva de un salt evolutiv, prin intermediul caruia sa se focalizeze mai mult catre ceea ce are de oferit, decat pe ceea ce i-a fost luat.Astfel de vulnerabilitati din mentalitatea noastra, nu ne iarta.

Stiu, este foarte mare tentatia de a trai pentru copilul tau, sau de a trai pentru iubirea pe care o primesti din partea unui partener romantic. Dar astfel de moduri de a-ti defini sensul vietii, te vor costa, la un moment dat. Cu cat suntem mai evoluati din punct de vedere spiritual, cu atat si vulnerabilitatile noastre scad.

Narcisistul sau dependentul si toate celelalte tulburari de personalitate, au scopuri atat de lipsite de realism incat suferinta este inevitabila. Cand insa viata ne aseaza in fata faptului implinit, multi dintre noi inteleg nevoia de a evolua spiritual pentru a ne cruta de suferinta. Avem dreptul la viata si chiar la fericire, chiar si daca ni s-a intamplat o nenorocire mare cat toate zilele.

(1) Imaginea Mourning, de Ozge Gurer Vatanda, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

tulburari de personalitate

Tema Primaverii. RISE

Energia specifica primaverii este pusa in slujba afirmarii de sine. Proiectele noastre de primavara se realizeaza in acord cu increderea pe care o avem in sine si in ceilalti. Un articol despre increderea in sine si in lume pe care o reflectam in arta si o luam din arta altora.

Cred ca stiti deja faptul ca materialele media pe care le consumati zilnic va influenteaza starea de spirit si chiar personalitatea, iar daca nu stiti, ma bucur sa fiu eu acela de la care aflati asta. Numeroase experimente realizate in diverse domenii ale psihologiei dau de inteles acest lucru. Spre exemplu, de curand s-a observat faptul ca filmele la care va uitati inainte de culcare au tendinta sa va apara in activitatea onirica sub forma de cosmaruri sau, de vise erotice, dupa caz.

Dar nu ar trebui sa va mire faptul ca muzica sau filmele la care va uitati va influenteaza convingerile de viata si personalitatea in ansamblul ei, in special daca aveti preferinte foarte bine definite si fixe, care rezista in timp. O persoana care are preferinte muzicale sau cinematografice diversificate, este din acest punct de vedere mai flexibila in fata provocarilor vietii, in timp ce o persoana care are preferinte fixe, probabil ca reactioneaza intr-un stil "prestabilit" si redundant.

Tema Primaverii este un topic pe care l-am introdus in blog nu obligatoriu pentru a-mi prezenta preferintele muzicale. Dimpotriva, as putea spune in acest topic apar lucruri pe care nu le-am mai auzit niciodata pana acum. Este interesanta aceasta experienta in care introduci un cuvant in youtube search si iti apar tot felul de lucruri care dezvolta tema respectiva prezentandu-i fatele in fel si chip, intocmai cum un filozof dezvolta o idee si nu o epuizeaza niciodata.

De ce "RISE"? Este un cuvant pozitiv, in general, este cam tot ceea ce inseamna energizare, ascensiune, lupta, agresivitate, etc. Sunt foarte multe cantece rock care contin in titlu acest cuvant, dar nu numai. Semn ca oamenii compun si asculta muzica (si) pentru a primi energie, pentru a se ridica din pasivitate si depresie, pentru a demonstra ceva, pentru a-si afirma misiunea pe care si-au dat-o in aceasta viata si sensul vietii, asa cum l-au inteles dansii. Iata deci cateva cantece pe care nu le-am mai prea auzit inainte despre tema primaverii "RISE".

• Blue - All Rise. Este un cantec cumintel de party cu multe fete, destul de mainstream, semn ca viata este facuta pentru activitati sociale in care romantismul si povestile de iubire nu ar trebui sa lipseasca. Vedeti pe YouTube.

• Gappy Ranks - I Rise. Un cantec si un solist de care nu am auzit niciodata dar s-ar potrivi bine la Magic FM, si un cantec de auto-incurajare, care zice ca in viata este bine sa te scuturi de frici, de intuneric si de pasivitate, sa iti gasesti un rost si sa traiesti "cum se cade". Vedeti pe YouTube.

• Thomas Jack & Jasmine Thompson - Rise Up. Este un cantec de auto-incurajare  pentru o adolescenta care, in mod inevitabil a fost deziluzionata si invata ceva despre viata. Si anume invata ca in viata lucrurile nu sunt intotdeauna cum ne dorim noi si cu toate acestea, viata este frumoasa si merita traita. Vedeti pe YouTube.

• Chad VanGaalen - Peace on the Rise. Este un cantec inadmisibil de hippy, prin mesaj si prin energia pe care o degaja, chiar si prin categoria de instrumente folosite. Mesajul cantecului este unul de comuniune cu natura si armonie in sanul acesteia, iar inaltarea este a spiritului care nu poate decat sa devina liber si creativ intr-un cadru atat de frumos. Vedeti pe YouTube.

• Jason Catro - Rise to You. Pentru tanarul Jason, sensul vietii pare sa fie legat mai curand de iubire si comuniunea cu iubita sa. Cantecul este echilibrat si frumos in felul sau, vorbind despre dependenta tanarului de iubire. El este pregatit sa isi investeasca "cei mai frumosi ani" din viata in iubire si sa faca tot ce ii sta in putinta sa creasca in ochii iubitei sale. Vedeti pe YouTube.

• Caroline Jones - Rise (Sing it Loud). Este genul de cantec care participa la Eurovision din Australia, cu mentiunea ca vine de fapt din Statele Unite. Este un cantec country cu un video-clip pe masura, care incearca sa ne initieze in dragostea pentru animale si viata in mijlocul naturii, in care activitatile fizice sunt la ele acasa , idilele miros a transpiratie proaspata si animale domestice iar hrana este "de la mama ei". Vedeti pe YouTube.

• Katy Perry - Rise. Este o incantatie pentru victorie si reusita, desi pare facuta de o persoana aflata in depresie, cu dramatismul de rigoare. Inaltarea este certa, dar se simte si durerea. Cantecul reuseste sa para mai mult decat un cantec pop ieftin, are traire, are atmosfera si un mesaj inaltator, cum altfel. S-a facut si o versiune rock si nu suna rau deloc. Vedeti pe YouTube.

• Maude - Rise up! Stiti momentul acela cand francezii nu il mai citesc pe Cioran, ies din muzeele cu opera lui Brancusi si au chef de viata? Atunci ei se apuca sa faca sitcomuri ieftine care vor sfarsit pe TVR 2 pentru a-i bucura pe acei pensionari care nu se uita doar la A3. Revenind la cantec, sa recunoastem ca este unul optimist si superficial, asa cum trebuie sa fie un cantec la un program matinal, primavera. Vedeti pe YouTube.

• Soundgarden  - Live to Rise. Un grup venit din  "suicide city", adica Seattle, la fel ca Nirvana si Pearl Jam, capete de afis pentru rockul anilor '90. Se zvoneste ca Seattle, "oras al sinuciderii" ar fi doar un mit iar adevaratul pol al sinuciderilor in America este de fapt Las Vegas. Oricum, Seattle este un oras pentru iubitorii de ploaie si pentru cei care isi doresc sa viziteze case memoriale ale unor sinucigasi celebri, cum ar fi solistul Soundgarden, care s-a inaltat zilele trecute. God bless his soul. Vedeti pe YouTube.

• NTER - Rise of an Empire. Ca dovada ca fiecare isi intelege inaltarea asa cum poate el... avem acest cantec care cultiva o viziune total anti-sociala cu privire la modul in care ar trebui sa ne petrecem viata. In spirit adlerian, "asta sunt eu, asta este lumea si asta pot sa fac eu intr-o lume ca aceasta." Cand neincrederea in sine si in ceilalti devine o problema majora, ajungem sa avem incredere in raul din noi, precum NTER. Vedeti pe YouTube.

Dupa cum ati observat, tema acestei primavera a fost afirmarea de sine si energizarea pentru activitate. Dar pentru ca suntem atat de diferiti unii de ceilalti, aceasta afirmare se face in moodurile cele mai variate, uneori tinand cont de bunul simt comun, iar alteori nefacand decat sa sfidam aceasta perspectiva.

(1) Imaginea Rising Sun, de KWKD, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

Continue reading

stil de viata

Ma Ocup cu Spalatul Creierelor

Exista doar doua feluri de a trai: unii traiesc ca si cand nimic nu ar fi un miracol, iar altii traiesc ca si cand totul este un miracol. La mine vin numerosi oameni convinsi ca nimic nu este un miracol. Misiunea mea este sa-i fac sa creada ca totul este un miracol.

De o vreme, daca sunt intrebat cu ce ma ocup, am tendinta sa raspund ca ma ocup cu spalatul creierelor. Pun in slujba acestei ocupatii mult suflet si recunosc ca imi place, nu obligatoriu pentru senzatia de putere pe care mi-o confera. De fapt nimic nu imi garanteaza reusita, dar eu incerc totusi sa duc la bun sfarsit lucrarea mea de spalare a creierelor istovite de propriile lor idei. 

Mi se intampla apoi ca unii dintre oamenii cu care am lucrat sa revina si sa imi multumeasca pentru ca le-am redat bucuria si poate chiar viata, iar eu atunci sunt incredintat ca le-am spalat creierul "ca la carte" si imi creste inima de bucurie, desi lumea nu-si da seama neaparat ca este chiar asa. 

Da, se pare ca un om poate sa supravietuiasca foarte bine cu ideile altora, daca am putea pur si simplu sa i le "plantam" in minte. Ba chiar, un om ar putea mai usor sa supravietuiasca cu ideile altora, in caz ca propriile sale idei il aduc la ruina generalizata. Si atunci cum sa nu le speli creierul de toate aceste idei care nu fac decat sa le limiteze potentialul, sa le impiedice zborul?

Pretuiesc foarte mult ideile "gresite" ale oamenilor pe care ii intalnesc. Le iau ca pe o forma de arta careia ii acord respectul cuvenit. Stiu ca si eu am fost acolo in anumite momente si imi este usor sa ma solidarizez cu ei. Am un intreg arsenal de manipulare: cunostinte de psihologie, povestioare lacrimogene sau care te pun pe ganduri, chiar si bancuri. Spre exemplu, stiti de cati psihologi este nevoie sa schimbi un bec? De unul, dar becul trebuie sa vrea si el. 

Unii dintre clienti sunt ca niste luntrasi care se afla intr-o barca sparta, si totusi, tin in barca o lada mare cu aur. In lada aceea se afla conceptiile lor cele vechi, care i-au adus in aceasta situatie disperata. Daca nu scapa cel putin de o parte din acest tezaur, risca sa se scufunde si sa piara. Le lansez astfel de provocari intelectuale: ce ai face daca ai fi in aceasta barca sparta si ai avea o lada mare cu aur?

Da, s-ar parea ca atasamentele reprezinta o importanta sursa a suferintelor psihice. Nu exista nicio emotie care sa nu aiba legatura cu dorintele noastre. Sunt un fel de calugar budist al psihoterapiei, o recunosc deschis. Nu zic ca este rau sa iti doresti lucruri. Dar fiecare dorinta isi are vremea ei. Unele dintre dorinte nu fac decat sa ne transforme in prizonieri ai trecutului, sau ai destinului, daca doriti. 

Spre exemplu, de ce ti-ai dori sa zbori? De ce  ti-ai dori sa mergi pe ape? Cred ca este mai interesant sa mergi pe un camp cu flori si sa te bucuri de mireasma lor primavarateca. Cine are nevoie sa mearga pe ape? Cine are nevoie sa zboare? Am privit aseara spectacolul Eurovision si am retinut un mesaj interesant din versurile unui cantec care concura pentru titlul de anul acesta:

Exista doar doua feluri de a trai. Unul este ca si cand nimic nu este un miracol. Iar celalalt este ca si cand totul este un miracol. 

Ei bine, da, oamenii vin la mine convinsi ca nimic nu este un miracol. Misiunea mea este aceea de a-i convinge ca totul este un miracol. M-a fascinat intotdeauna felul cum este constituit ochiul uman si modul in care se formeaza imaginea pe retina. Cu greu ai putea descoperi in natura ceva mai interesant. 

M-a fascinat, de asemenea faptul ca Pamantul este la distanta potrivita de Soare, pentru a nu fi nici parjolit, dar nici inghetat. Distanta optima pentru a gazdui viata. M-a fascinat si faptul ca Jupiter atrage toti meteoritii galaxiei, datorita gravitatiei uriase pe care o are, asa incat viata noastra este protejata de catastrofe. Da, avem motive sa credem ca totul este un miracol. 

Rolul nostru in cadrul acestui miracol sistematizat este acela de a permite miracolului sa se manifeste, de a facilita miracolul, de a-l respecta si de a-l intelege, de a-l proteja si a-l servi in fiecare zi prin eforturile noastre. Suntem o parte a miracolului si AVEM PRIVILEGIUL nesperat sa traim acest miracol. Cand am pierdut "totul" hai sa ne amintim ca ne-a mai ramas totusi ceva... ne-a ramas Miracolul. 

Imi cer scuze pentru ca am batut iarasi campii cu gratie. Cred ca este din cauza primaverii. :) 

(1) Imaginea Brain Wash, de Kumar's Edit, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

Continue reading

sinucidere

De Ce Iubesc Sobolanii

Sobolanii sunt un simbol al mizeriei, bolii, amenintarii. Nu intamplator ne apar in vise atunci cand ne confruntam cu lucrurile pe care le detestam. Dar s-ar parea ca sobolanii pot deveni si cei mai buni prieteni ai omului, daca le sunt puse in valoare calitatile unice.

Ceva ma face sa cred ca nu va plac sobolanii. Au fost asociati cu tot ce este mai rau - boala, mizeria, pericolul, moartea. Si poate pe buna dreptate: experienta omenirii spune ca acolo unde apar sobolanii, nu se pot intampla decat lucruri urate, precum cele descrise. Epidemiile evului mediu stau marturie.

Aceasta experienta nefasta a dus la izgonirea sobolanilor, ca reprezentare mentala, in ungherele psihicului uman, in asa-numita Umbra, arhetipul despre care vorbea Carl Jung. Umbra reprezinta o suma a tot ceea ce respingem: mizeria, boala, infractionalitatea, razboiul, invaliditatea si asa mai departe. Obisnuiam sa spun ca realitatea are vrem-nu vrem aceasta configuratie, nedreapta poate.

Pe de o parte avem 'plaja insorita', unde se gasesc toate lucrurile bune si frumoase (tineretea, frumosul, sanatatea, averea, inteligenta, etc), dar si 'plaja intunecata', unde intalnim lucrurile care ne sperie, ne dezgusta si pe care am vrea sa le tinem cat mai departe de noi (dizabilitatea, batranetea, saracia, boala, viciul, parazitismul, etc).

Fireste ca sobolanii au devenit un simbol al 'plajei intunecate', si tocmai de aceea ne si apar in vise uneori, cand suntem mai stresati de evenimentele zilei - Umbra ne spune povestea despre care am vrea sa nu mai stim nimic. Si totusi, uneori, fiintele 'plajei intunecate', ne demonstreaza ca si ele au resurse, cum s-ar spune pot sa se afle si ele pe 'plaja insorita', daca li se ofera o sansa.

Priviti videoclipul urmator si luati aminte!

Sobolanii sunt doar un simbol. In cazul de fata, s-a putut demonstra ca pana si sobolanii in sine au posibilitatea sa fie utili, si sa faca o treaba pe care nimeni si nimic nu o poate face mai bine decat ei. Si parca si perceptia cu privire la ei se schimba, atunci cand intelegem potentialul acestor creaturi.

Dar care este principiul din spatele acestui proces? Care este miracolul care face posibila aceasta manifestare binefacatoare venita de unde ne-am astepta mai putin? Cred ca este vorba despre vocatie, daruri si inzestrari pe care fiecare dintre noi le are, in ciuda faptului ca nu suntem cu totii bogati, frumosi si destepti, intelepti, populari si cautati.

Aceasta este si ideea: a descoperi ceea ce ai de oferit, acel ceva unic si greu de gasit, acel ceva care nu doar ca iti va asigura supravietuirea, dar te va face util societatii si va da un sens vietii tale. Atunci cand iti cunosti resursele si reusesti sa le pui in valoare, nu mai conteaza aparentele si poate ca nici macar reputatia negativa pe care ti-ai cladit-o. Intr-un final, vei gasi pe cineva dispus sa iti ofere o sansa.

Imi vin in minte repede cateva exemple dintre cele care au fost popularizate intens pe retelele sociale: Silverster Stalone, care a devenit un actor celebru desi era dislexic, David Sanders, fondatorul KFC, care a incercat si a reusit, in ciuda faptului ca avea deja varsta pensionarii, sau J.K. Rowling, creatoarea personajului Harry Potter, casnica, somera si depresiva.

Sunt oameni pentru care sansele erau putine, iar pericolul era urias. Se poate spune ca ei fusesera izgoniti in Umbra - locul in care nimic bun nu se mai poate intampla. Dar faptul ca aveau aceste daruri unice, si faptul ca au crezut in sine, in ciuda acestor handicapuri, i-a facut sa razbata in viata in cele din urma, si i-a propulsat catre un statut social de invidiat.

Poate ca si tu esti unul dintre acei oameni ce dispun de daruri unice, care merita si ar trebui puse in slujba societatii. Oare care sunt acelea? Stiu, odata ce ai ajuns pe "plaja intunecata", lucrurile par a intra intr-o "logica a disparitiei", a nenorocirii. Si totusi... Sta in puterea ta sa concepi planul de succes care te va salva, si odata cu tine, poate ca va salva pe multi altii, care pot sa invete din exemplul tau. Succes!

(1) Imaginea Shadowy Figure, de Matt Baume, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

virtute

Mantuirea Triburilor

Romanii, traiesc paca la extreme. Unii se auto-proclama drept victime ale fatalitatii, in timp ce altii incearca sa se convinga pe ei insisi ca sunt urmasii dacilor, un popor viteaz si darz, mandru ca soarele de pe cer.

Cred ca ati observat ca avem o mare nevoie de repere existentiale in conditiile in care primim lovituri in stima de sine in fiecare zi. Romanismul se afla intr-o criza vizibila, de ce sa n-o recunoastem, iar o mare parte a problemei isi are sursele in atitudinea de auto-denigrare pe care noi romanii o adoptam, acasa, dar si peste hotare.

In timp ce strainii au interesul de a-si alimenta propria stima de sine, prin "comparatii in jos", adica comparandu-se cu neamuri ale lumii care nu au atins nivelul de civilizatie de care se bucura ei, obiceiul romanilor de  a se plange de orice este romanesc sau legat de Romania, nu face decat sa slabeasca identitatea nationala romaneasca.

Pe de alta parte, a aparut o reactie, sau o miscare, daca doriti sa o numiti asa, inversa, de cultivare a indentitatii nationale, prin care se urmareste cresterea artificiala a stimei de sine a neamului, prin intermediul apelului la istorie, la originile geto-dacice ale poporului roman, ca si cand cineva ar vrea sa stearga cu buretele 2000 de ani in care s-a desfasurat o perioada a istoriei ce parca nu ne ofera suficiente motive de mandrie nationala.

Asa au aparut toate aceste discutii despre daci, despre lupul dacic, despre Zamolxe si despre zamolxianism, despre Burebista si despre orice s-a petrecut cu suficient timp in urma asa incat sa lase loc de orice interpretari (idealiste) si orice inventii fantasmagorice. Se spera, pe aceasta cale, asa cum spuneam, o crestere a stimei de sine si a trairii nationale, ca si cand asta ar fi solutia pentru rezolvarea problemelor Romaniei.

Mai mult decat atat, acest "nou curent" al nationalismului romanesc, care imbina in mod convenabil fragmente de adevar cu imagini idealizate despre trecutul nostru, ajunge sa lanseze ipoteze ridicole - intotdeauna cate un roman se afla in umbra fiecarei mari descoperiri stiintifice sau tehnologice, explicand faptul ca numai impotrivirea nedreapta si miseleasca a altor neamuri ne impiedica pe noi sa avansam ca natiune.

V-am prezentat aceste tendinte diametral opuse pentru a scoate in evidenta ridicolul ambelor. Una cultiva victimizarea si, fireste, nu are unde sa ne duca nici pe plan individual si nici ca natiune. Cealalta cultiva o mandrie nationala exagerata, bazata pe legende si imaginatie, dar vecina cu psihoza, putand sa dezvolte o auto-suficienta inutila si periculoasa.

Asa cum o atitudine de victima este patologica si invalidanta, generand efecte pe masura in ce priveste felul de a se raporta la noi al celorlalti, o atitudine "prea semeata", sustinuta de o ideatie paranoida, poate starni aversiune si dispret din partea celorlalti. Cat de greu poate fi sa gasim "intervalul de normalitate", care se afla de fapt intre cele doua extreme?

Pe mine, personal, ma intristeaza tendinta unora de a se plange tot timpul cu privire la tot ce se intampla in Romania si este si mai trist atunci cand acelasi discurs este prezentat si strainilor - cei care, fara a-i suspecta de intentii criminale, au tendinta de a dispretui persoane care nu stiu sa se puna in valoare in alt mod decat prin auto- denigrare si auto-compatimire.

Iar daca auto-compatimirea este o atitudine care ma intristeaza, pot spune ca ma enerveaza sa descopar tendintele nationaliste excesive, precum cele despre care vorbeam mai sus, bazate pe legende geto-dacice, contrafacute. Imaginati-va ca am putea deveni si noi la fel de "ultras" precum suporterii maghiari care au devastat Bucurestiul, anul trecut, cu o furie inexplicabila, care nu isi are locul in acest secol.

Cat de greu poate fi sa ramanem intr-o pozitie de echilibru, in care nici nu ne plangem de mila si nici nu ne consideram buricul pamantului? Logica interactiunilor sociale este aceea a cooperarii si a egalitatii intre parti, iar in absenta acesteia riscam sa alunecam in ridicol si cred ca ambele tendinte despre care am vorbit in acest articol exceleaza la acest capitol, desi pe cai diferite.

Tu esti O.K.. Eu sunt O.K..

Mesajul meu este simplu: nu va mai credeti buricul pamantului dar nici nu va mai plangeti de mila. Mi-e greu sa cred ca vreuna dintre aceste doua atitudini va va aduce respectul si afirmarea identitatii nationale. Trebuie sa invatam sa respectam fara a idolatriza civilizatia occidentala si pe de alta parte, trebuie sa invatam sa ne punem in valoare ca natiune, dar fara a cladi mituri umflate cu pompa.

(1) Imaginea Decebalus Rex, de Milestone Rides, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) Adevarul despre Daci, (acc. Apr. 16, 2017), website: Adevarul despre Daci

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

victime

Crestinismul Spectaculos

Sfintele Scripturi Crestine sunt la fel de spectaculoase ca un film de la Hollywood, bazat pe efecte speciale si cu un buget urias. Oare chiar era nevoie de atatea miracole?

Se apropie Sfintele Sarbatori Pascale si observ o crestere a preocuparilor religioase.  Cred ca religiile au in general o influenta pozitiva asupa existentei noastre, desi pe multi dintre noi ne deranjeaza fanatismul religios si incercarea unora de a ne "ajuta" sa lasam "cele lumesti" pentru "cele sfinte".

Eu unul sunt o persoana toleranta si traiesc cu principiul ca atata vreme cat nu ti se impune o anumita conduita iar influentele raman in categoria discretului si a decentei, este loc sub soare pentru fiecare dintre noi. In acest articol mi-am propus sa vorbesc insa despre modul in care crestinismul ne influenteaza viata si despre posibile efecte ale credintelor religioase. Abordarea este comparativa.

Am observat spre exemplu ca, in comparatie cu alte religii, crestinismul este aproape la fel de spectaculos ca un film hollywoodian bazat pe efecte speciale si cu un buget urias. De altfel Biblia si povestile sale din Noul sau Vechiul Testament au si fost o sursa de inspiratie pentru numerosi scenaristi si regizori. Intr-un film cu Isus, ei bine, chiar ai ce vedea.

Singurele miracole pe care ar trebui sa le savarsesti sunt urmatoarele: cand vezi un om plin de pasiune, tanjeala sau lacomie sa il inveti sa se elibereze de pasiune, tanjeala si lacomie; cand vezi ca acel om este sclavul resentimentelor si al furiei; cand intalnesti un om ignorant care nu poate sa vada adevarata natura a lucrurilor (totul este trecator) sa iti folosesti super-puterile pentru a-l ajuta sa isi depaseasca ignoranta. Acestea sunt singurele "miracole" pe care le poti savarsi.

Mersul pe ape, invierea lui Lazar, inmultirea pestilor - cred ca abia asteptati sa va pierdeti inca o data in ochii serafici ai actorului Robert Powell. Este aproape ca si "Singur Acasa" doar ca se difuzeaza de Pasti. Dincolo de "aspectele mondene" ale situatiei, sa spunem ca religia crestina, prin pildele sale, este o religie mult mai  spectaculoasa decat altele. Fireste, a avut si suportul Fiului lui Dumnezeu, ceea ce este un avantaj 'de piata', nu-i asa? Dar ce invatam din asta?

Citeam de curand o pilda despre care vorbea Osho:

În scripturile indiene există o frumoasă poveste despre Shiva. Soția lui, Parvati, s-a stins, iar el a cărat leșul ei prin toată țara timp de 12 ani, sperând că va găsi pe undeva vreun medic care să-l poată ajuta. Încet, încet, au început să se desprindă bucăți mari din trupul mort, dar el și-a continuat călătoria în căutarea unui doctor; poate că vreun alchimist, vreun magician, vreun făcător de minuni va reuși. Plângând, jelind, mergea prin toată țara. În India sunt 12 locuri sacre. Se spune că acestea sunt locurile în care au căzut părți din corpul lui Parvati. Oriunde cădea o parte, locul devenea sacru. Poți căra corpul mort, dar nu vei găsi doctorul. OSHO

Ok, sa recunoastem ca asta e o poveste cu un pronuntat caracter macabru. Parca pilda cu invierea lui Lazar din morti este ceva mai pe gustul meu! Daca si-ar fi batut capul Shiva, cum sa fie "inversul" lui Isus, cred ca nu ar fi reusit asa de bine. Cu toate acestea, mesajul sau invatatura pot fi "interpretabile". Fireste, fiecare interpreteaza lucrurile asa cum doreste. Dar din perspectiva terapeutica ne dorim totusi ca un client sa renunte la pasivitate si sa accepte realitatile vietii.

Exista, cu alte cuvinte, cateva motive pentru care, alte religii decat cea crestina, ar putea fi mai utile din punctul de vedere al responsabilizarii personale.

• Atasament versus Non-atasament. 

In religia crestina nu poti sa faci nimic fara ajutor divin si fara harul Domnului si probabil ar fi o blasfemie sa incerci ceva. Daca reusesti sa realizezi ceva, oricat de util ar fi acel lucru, fara sa-l fi rugat pe Dumnezeu in prealabil, avem toate motivele sa consideram ca realizarea ta este venita direct din iad.

• Miracol versus Responsabilitate. 

In religia crestina, pildele par a fi concepute in asa fel incat sa cladeasca dependenta omului de miracolul divin si credinta in neputinta sa. In conditiile acestea, poti sa beneficiezi sau nu de indurarea Celui de Sus. E aproape ca la jocurile de noroc, doar ca depinzi de voia Domnului. In alte religii ramane la latitudinea ta daca doresti sau nu sa te implici in rezolvarea problemelor.

• Spectacol versus Profunzime. 

In religia crestina nu poti decat sa astepti ca Domnul sa iti faca dreptate, sa iti arate calea, sau sa te ajute sa iei o decizie. Daca Domul va dori, el iti va aduce o bucurie, sub forma unui miracol care va rupe gura targului. Daca nu va dori, nu este ca si cand te-ai descurca si singur. In alte religii insa apare si ideea de dezvoltare a capacitatii proprii de a actiona sau a te bucura de lucruri, asa cum sunt ele, de a accepta viata asa cum este. Depinzi de intelepciunea ta, nu de Miracole.

• Idealism versus Pragmatism. 

Pe langa accentuarea dependentei si mentinerea unui nivel scazut al stimei de sine, crestinismul cultiva un idealism care poate sa ridice multe probleme. Stim in forul nostru interior ca daca Dumnezeu va dori sa faca o minune, atunci o va face - in acest fel, realismul devine un cuvant lipsit de sens. Este realist sa te astepti la miracole, dar din pacate nu poti sa traiesti din miracole fiindca au tendinta sa apara cam rar. In alte religii, Miracolul este un cuvant lipsit de sens - cine are nevoie de asa ceva?

• Locul Controlului Extern vs Intern. 

Se pare ca persoanele care se bizuie mai curand pe sine pe capacitatea lor de a face anumite eforturi si isi asuma responsabilitatea pentru greselile sau esecurile suferite, sunt mai puternice, mai sanatoase din punct de vedere emotional si au rezultate mai bune in activitate (munca, invatatura) decat acelea care atribuie altor persoane, instante sau conditii responsabilitatea ori vina, fie ca vorbim despre noroc, fatalitate sau Bunul Dumnezeu.

• Impotrivire versus Acceptare. 

In religia crestina, staruinta in rugaciune, in speranta unui miracol poate capata proprotii si conotatii patologice, in special daca ne dorim lucruri absurde - dar mesajul ca trebuie sa te astepti la miracole este unul persistent. Cartile sfinte indiene promoveaza mai curand acceptarea, lucru care i-a determinat pe unii sa priveasca o astfel de doctrina ca pe o suprema si sublima nepasare. OK, nepasare, delasare, dar sa nu uitam ca o trestie, care nu se impotriveste vantului, este mai rezistenta decat multi arbori puternici.

• Auto-sacrificiu versus Adaptare

Pare ca Isus nu si-a dorit in mod deosebit sa se integreze intre oameni, desi a facut asta, pana in momentul sacrificiului. Parea mai mult un "geniu neinteles"  care incerca sa isi transmita invataturile de pe pozitia sa de Fiu al lui Dumnezeu, oferindu-ne un scenariu in care cei care ii vor urma cuvantul vor avea o soarta similara - de mari nedreptatiti. In budism se pare ca preocuparea este mai curand aceea de a descoperi bunastarea si armonia cu tot ceea ce ne inconjoara. 

Miracolul nu este sa mergi pe ape. Miracolul este sa mergi pe pamant, sa traiesti in momentul prezent si sa te poti bucura de viata.

Iata ca alte religii au aceasta "impertinenta" de a evidentia punctele vulnerabile ale crestinismului, si mai ca m-ar convinge. Fireste, nu consider ca sunt mai profunde inmormantarile in Fluviul Sfant Gange - un ritual mai curand trivial si barbar, la care s-ar parea ca India nu a renuntat nici macar in anul de gratie 2017. De asemenea, sunt constient de faptul ca Dumnezeu, are o scuza buna - pe la inceputul erei noastre oamenii erau mult mai primitivi.

(1) Imaginea Sacrifice, de X, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) De vorba cu tine, (acc. Apr. 07, 2017), Osho - o lectie despre..., website: De vorba cu tine

(3) Wikipedia, (acc. Apr. 07, 2017), Locus of Control, website: Wikipedia

(4) Budhanet, (acc. Apr. 07 2017), Life of Buddha, website: Buddhanet

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

vointa

Pariu cu Viata

Orice lucru in care ne punem increderea, este un pariu. A face pariuri este o adevarata arta. Daca nu pariezi chibzuit, poti sa pierzi totul. Iar uneori pierzi oricum sau castigi ridicol de usor.

Viata nu are niciun sens. Noi suntem cei datori sa acorde vietii un sens. Asta tine de creativitatea si apetitul nostru pentru viata. Daca nu i-am dat niciun sens, poate fi greu sa intelegem de ce, totusi ar trebui traita. A da un sens vietii seamana foarte mult cu un pariu sportiv.

Imaginati-va o cursa de cai. Ati adunat informatii in prealabil despre toti caii care vor participa si despre cei care sunt priviti drept favoriti ai cursei. Apoi mergeti si faceti pariul - alegeti calul in care va investiti increderea si banii. Oare va castiga? Cred ca asa se intampla lucrurile si in viata.

Culegem mai intai informatii despre viata, despre ceilalti si despre noi insine pentru ca in final sa ajungem la o concluzie: "In viata, pentru a insemna ceva, trebuie sa pariezi pe..." Cum ati completa aceasta fraza? Raspunsul reflecta valorile voastre si, deci, pariul pe care il faceti cu viata, ca urmare a influentelor suferite.

Valoarea unei vieti se vede in ipotezele pe care se cladeste. Sensul vietii este ipoteza. Daca omul alege Destinul, ca disponibilitate creata de viata, ca datorie suprema pe care o are de indeplinit, atunci el alege un sens al vietii. Dimpotriva, daca omul nu alege nimic, si traieste la intamplare, atunci viata lui este fara sens. La capatul drumului, vine confirmarea sau infirmarea ipotezei. Daca nu si-a ales un Destin, atunci raspunsul vietii este la fel de confuz ca si ipotezele pe care s-a cladit. Traian Ganju

Dar pe ce au pariat altii? Pe ce si-au pariat viata? 

• Klaus Iohannis - a pariat pe case.

• Gica Hagi - a pariat pe fotbal

• Adolf Hitler - a pariat pe razboi

• George Enescu - a pariat pe muzica

• Magic Johnson - a pariat pe baschet

• Mihai Eminescu - a pariat pe literatura

Lista este, va dati seama, interminabila, la fel ca noi oamenii. Chiar si oamenii despre care nu ati auzit niciodata pariaza pe ceva, chiar daca nu investesc la fel de mult in acel pariu incat sa castige notorietate. Poate ca unii pariaza pe lucruri banale, cum ar fi bautura, mancarea si sexul. 

Altii pariaza pe cunoastere si acumularea de informatii. Poate ca ati cunoscut si voi cateva femei care au pariat pe o iubire ca-n filme, ori doar pe o familie si vreo doi copii frumosi ca niste ingerasi. Am o prietena care a pariat pe un job bine platit pentru ca adevaratul ei pariu era acela pe... destinatii exotice de vacanta. 

Pariurile incep devreme. Copiii pariaza pe benzi desenate, pe desene animate, pe jucarii si jocuri. Pentru ca viata sa aiba sens iar eu sa insemn ceva, trebuie sa iubesti si sa fii iubit, pariaza tinerii, fara sa clipeasca. Pentru ca viata sa merite traita, trebuie sa stii "ce si cum", sa fii intelept, pariaza  batranii.

La inceput ai nevoie de modele: super-jucatori legendari care au pariat pe ceva si au castigat. De la acestia inveti pe ce se pariaza si in ce fel se castiga. Apoi devii tu insuti un model si ceilalti invata de la tine in ce ar merita sa-si investeasca resursele (timpul, atentia, increderea, banii...)

Daca iti place cum pariaza cineva, te poti imprieteni cu el si incepeti sa pariati impreuna. Sau poti sa te si casatoresti cu acest jucator la pariuri care te place, adica, scuze, puteti sa pariati unul pe celalalt. Desigur, exista riscul ca la un moment dat, partenerul tau sa inceapa sa parieze aiurea, pe la alte case de pariuri, si atunci... ce e de facut?

Iar cand pariurile tale dau gres, cand "nu mai ai noroc", cand incepi sa pierzi toate pariurile, atunci ghice ce... pariezi pe o depresie. Este momentul cand afli ca exista reguli de bun simt si ca nu poti paria chiar pe orice iluzie, fiindca riscul de a pierde este mare. Dar nu vrem intotdeauna sa pariem pe bun simt si ce vrea societatea, si atunci...

Sau poate ca ramanem curiosi, pardon, pariem pe o atitudine curioasa, si ne adaptam la pariuri cu fiecare noua zi, alegem sa pariem pe viata si auto-dezvoltare, chiar daca am ajuns la o varsta venerabila - pariurile nu s-au terminat inca. Vrei sa mai pariezi o zi si pe masura ce faci asta, devii expert la slalomul printre boli, asa cum nepotul tau este expert la jocul cu zomby pe care il mitraliaza (pariaza pe mitralierea lor).

(1) Imaginea Win, de Keegan Jones, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Lazar, C, (2010), Etica si Deontologie, editura Psihomedia, Sibiu

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

vointa