Managementul Absurdului

Cand consideri ca viata ta trebuie sa fie intr-un anumit fel, si numai in acel fel, iti oferi o singura sansa la sanatate psihica si fericire. Sah mat! Managementul absurdului este stiinta de a intelege felul cum asteptarile noastre ne pot trada.

☆ ☆ ☆

Ce este absurdul? E un topic care m-a preocupat in ultimul timp fiindca in viata noastra apar situatii pe care le-am califica drept absurde cu toate ca, daca am cere parerea celor din jur, acestia nu ne-ar da dreptate. Cu alte cuvinte, in ciuda sentimentului subiectiv ca avem de-a face cu absurdul existentei, orice ar fi acela, ceea ce ni se intampla nu este obligatoriu absurd iar absurdul in sine ar putea fi mai curand un fenomen subiectiv, care tine de trairea noastra intima. Dar inainte de toate, poate ar fi nimerit sa va prezint cele doua definitii pe care le-am gasit in DEX pentru absurd ca si adjectiv si respectiv ca si substantiv, termen specific filosofiei.

absurd - (adj.) ceea ce contrazice gandirea logica, legile naturii si ale societatii sau bunul simt comun.

absurd - (subst.) FILOSOFIE termen care desemneaza ruptura totala dintre om si mediul sau sociocultural, sentimentul generat de trairea acestei rupturi

Absurdul ca si substantiv este un termen fascinant. El reflecta trairea subiectiva a unei persoane ale carei asteptari sunt respinse de realitate si sentimentul acesteia ca ceea ce i se intampla este lipsit de logica, sfideaza legile naturii si ale societatii, precum si bunul simt comun. Asta se intampla datorita faptului ca fiecare dintre noi dispune de ceea ce se cheama logica privata, adica un mod de a intelege, interpreta, prelucra si simti faptele realitatii, care ii este specific lui, fiind caracterizat de un anumit grad de unicitate.

De aceea poti simti ca te afli in fata absurdului atunci cand cineva te critica si iti spune ca nu este in regula modul tau de a fi, cu toate ca, daca te gandesti bine... oamenii se critica intre ei de cand e lumea si pamantul. Dar faptul ca cineva manifesta fata de tine un comportament pentru care nu esti pregatit este de neconceput pentru tine (contrazice logica ta privata ridicata la rang de lege a naturii si a societatii) si de aici sentimentul subiectiv ca te afli in fata absurdului. Este doar un exemplu dintre multele situatii care genereaza sentimentul subiectiv al absurdului.

In mod interesant, sentimentul subiectiv al absurdului te poate si ucide. Este cunoscut cazul actritei August Ames care s-a sinucis in 2017 ca urmare a respingerii de care a avut parte pe internet dupa ce a postat mesajul de mai jos, pe Twitter. Ea refuzase sa joace intr-un film cu o persoana care avea experienta de tip gay porn, ceea ce a condus la acuzatii de homofobie si recomandari spontane precum aceea de a lua niste cianura. Indiferent care ar fi mindsetul celor care activeaza in acest domeniu exemplul reflecta o realitate mult mai raspandita: aceea a dificultatii de a accepta critica sau chiar bullyingul ca fiind o parte (mai putin confortabila) a vietii sociale. Cu astfel de probleme se confrunta numerosi adolescenti.

Cu absurdul ne intalnim de fiecare data cand asteptarile noastre sunt ignorate, sfidate sau chiar violate de realitate. Atunci cand, dupa zeci de ani de casnicie fericita te trezesti ca partenerul are parte de o criza de la mijlocul vietii si isi gaseste o prietena cu 20 de ani mai tanara, poate fi, fara indoiala, un astfel de incident care te aseaza fata-n-fata cu absurdul. O nota prea mica pe care ai luat-o la examenul de Bacalaureat si care iti reduce drastic sansele de a fi acceptat la o universitate de prestigiu s-a dovedit, de asemenea un moment in care este loc de foarte mult absurd existential. Exemplele ar putea continua si consider ca m-am facut inteles: absurdul se intampla la orice varsta, iti va frange inima si tentatia de a adopta o conduita hetero si/sau auto-distructiva, este foarte mare.

Cum gestionam absurdul?

Multi dintre noi au tendinta sa gestioneze absurdul incercand sa schimbe... lumea. Asa cum reiese din clipul de mai sus, unii ne recomanda sa ne inconjuram cu persoane care ne transmit mesajul ca nu este nimic in neregula cu noi si asteptarile noastre, ca si cand aceasta ar fi o lume perfecta iar noi am avea personalitati fara-de-cusur. Si de fapt pare mult mai simplu sa incerci sa schimbi lumea (cel putin asta e senzatia noastra) decat sa incerci sa schimbi ceva in privinta asteptarilor, idealului de sine sau convingerilor intime pe care nici macar nu le constientizam. In realitate este infinit mai simplu sa-ti schimbi convingerile decat sa schimbi lumea.

In privinta bullyingului, foarte raspandit in scoli si licee, unii incearca sa controleze acest fenomen prin tot felul de campanii si reactii disperate pe care le afiseaza oriunde apare cea mai vaga urma de bullying. Dar mi-e teama ca nu aceasta este solutia. Doriti sa eradicati un fenomen de dimensiuni mult prea mari iar celor din jur pur si simplu nu le pasa de faptul ca luptati pentru o cauza nobila. E nevoie de un salt evolutiv mult prea mare in care sa ne angajam cu totii pentru ca astfel de campanii sa aiba vreun rezultat. Altfel spus, ceea ce v-ati propus este la fel de lipsit de realism cum sunt asteptarile pustilor care nu sunt pregatiti sa primeasca vreo observatie nefavorabila din partea colegilor.

Nu spun ca toate cazurile de bullying se trateaza la fel. Parintii pot interveni atunci cand exista abuzuri fizice clare dar cele mai multe dintre situatii pot fi ameliorate usor atunci cand ii ajutam pe copii sa inteleaga ca traim intr-o societate in care se rostesc extrem de multe lucruri si depinde de fiecare dintre noi cat de multa importanta le dam. Astfel descoperim faptul ca, in loc sa incercam sa schimbam lumea, putem lucra in schimb cu propriile perceptii si felul cum interpretam situatiile. Lumea se schimba si ea dar este nevoie de sute de ani. Nu e ca si cand ai putea sa scoti in afara legii Facebook si Instagram fiindca unii scriu lucruri urate despre tine, nu-i asa? Bine, unii pot face asta... dar sa vedem cu ce rezultate pe termen lung.

Ca o sintetizare foarte buna a acestui articol, as putea spune ca atunci cand ne asteptam ca viata noastra sa fie intr-un anumit fel, ne acordam o singura sansa de a fi sanatosi psihic si fericiti. Dar viata poate lua felurite forme, dintre care unele se pot dovedi interesante si pline de satisfactii si este inutil si pagubos sa ne reducem optiunile la una singura: de exemplu aceea de a trai fericiti langa un singur partener sau aceea de a lua Bacul cu 10 si a merge la Harvard sau aceea de a trai intr-o lume in care toata lumea este de acord cu noi si sustine ceea ce facem.