Adevarul? Se afla in gura celui care striga mai tare. Dar adevarul este ultima lui preocupare. Iar dincolo de "batalia pentru justitie", adevarata pierdere a societatii romanesti este cu totul alta.
o o o
Pacea este plictisitoare. Altfel nu-mi explic de ce nu pierdem nicio ocazie de a ne trage de par unii pe altii. O sa-mi spuneti ca stiti voi motive foarte clare si bune de a-i uri pe cei din tabara cealalta. Spre exemplu, ii urati pentru ca isi doresc puterea si resursele tarii desi sunt incapabili sa le obtina prin intermediul votului, facand orice pentru a pune mana pe acestea.
De exemplu, s-ar organiza intr-un "Stat Paralel", un fel de Familie care dicteaza, trage de sfori si elimina din viata publica orice personalitate care deranjeaza. Sau poate ca ii urati pe ceilalti fiindca au fost tot timpul la putere si au gestionat resursele tarii intr-un mod dezastruos, profitand de orice ocazie pentru a le folosi in scop personal, facand abstractie de nevoile comunitatii, dar si de lege.
Se spune ca ... politica este o tarfa. Cred ca abia in zilele astea incep sa inteleg de ce. Politica pare sa existe pentru slujirea intereselor personale sau de grup, in ciuda faptului ca politicienii se ascund in spatele unor fraze pompoase prin intermediul carora incearca sa farmece si sa castige increderea comunitatii. Increderea dar mai ales voturile.
Ma fascineaza cat de surzi / orbi / lipsiti de orice capacitate de a-l percepe pe celalalt, sunt cei care "fac politica", precum si cei care "fac jurnalism politic". S-a ajuns in punctul in care nu mai exista absolut niciun fel de legatura intre felul cum ne sunt prezentate "datele realitatii" atunci cand avem doua surse diferite. Aici se spune ca "suntem in fata unui mare act de curaj patriotic" iar dincolo "ne aflam in fata unui urias abuz".
Dar care este adevarul? Ei bine, adevarul pare ca ne intereseaza mai putin. Ne intereseaza lupta in schimb, iar pe cei care ne manipuleaza ii intereseaza puterea. Suntem atat de radicalizati in opiniile si comportamentele noastre incat putem sa transformam orice gest inocent al celuilalt intr-o crima odioasa, dar si viceversa. Parerile sunt de mult timp formate, cu ajutorul "formatorilor de opinie", prin urmare ceea ce fac ceilalti este inteles inainte de a fi facut macar.
In psihologia adleriana, personalitatea si Eul sunt cuprinse in termenul "stil de viata". Cand ne referim la stilul de viata al unei persoane intelegem ceva legat de felul in care acea persoana se vede pe sine, pe ceilalti, reprezentarea lumii si ceea ce poate sa faca o persoana ca dansa intr-o lume ca aceasta. Daca ma intrebati pe mine, stilul de viata al celor care se ocupa cu politica in Romania, indiferent de tabara in care se afla, este... identic, si, mai ales, este... paranoid.
Noi suntem cei buni. Ceilalti sunt cei rai. Lumea este un loc trist din cauza celorlalti. Si am ales sa luptam impotriva celorlalti.
Dupa cum observati, intr-o astfel de schema de referinta, nu este loc pentru cooperare si compromis. Si ar trebui sa ne intrebam la modul cel mai serios, in ce fel ne influenteaza politica modul de a solutiona conflicte si de a lua decizii in familii sau la locul de munca, mai ales ca politica pare sa ocupe un loc din ce in ce mai important in vietile noastre.
Caci daca modelul interactiunilor politice s-ar copia si implementa in familii, atunci oricine nu este de acord cu noi, va deveni dusmanul nostru de moarte si ne vom dori sa il eliminam. Asta este ceea ce ne invata formatorii de opinie, in oricare dintre tabere s-ar afla, si asa se explica faptul ca ne radicalizam, lasandu-ne prada instinctelor si pornirilor primitive, renuntand la orice forma de activitate nervoasa superioara.
Cand refuzam sa privim lucrurile din perspectiva celuilalt, apeland la empatie si cooperare, campul constiintei noastre se ingusteaza si retrogradam, din punctul de vedere al activitatii nervoase, la stadiul de primate, pentru care circumvolutiunile sau cortexul nu pot face absolut nimic - conotatia situatiei, asa cum ne este prezentata, nu cere cooperare, aparent, ci mai curand ne cere sa ne batem ca chiorii.
Acesta este rezultatul zecilor de ani in care orice situatie a fost interpretata la modul despre care va vorbeam mai sus: "Noi suntem cei buni. / Ceilalti sunt cei rai." Un mod de interpretare ce este programat sa desfiinteze orice atitudine pozitiva a celorlalti (de exemplu maririle de salariu sunt de fapt "pomeni electorale" iar lupta pentru justitie corecta este de fapt "pentru capital electoral" sau chiar "politie politica").
Am o ipoteza pentru acest articol. Ea suna in felul urmator: probabil ca daca vom continua sa ne lasam influentati de "formatorii de opinie" rezultatul va fi o radicalizare din ce in ce mai accentuata si o privare generalizata de orice deprindere necesara traiului in comunitate cum ar fi rezolvarea de conflicte prin diplomatie, cooperarea si negocierea.
Daca vom continua sa ne lasam inspirati de interactiunile specifice mediului politic, vom retrograda pe scara evolutiei transformandu-ne in niste fiare salbatice, gata sa isi arate coltii si sa isi scoata ghearele oricand cineva va manifesta opinii diferite. Afectivitatea umana isi va manifesta latura cea mai periculoasa, determinand aparitia de comportamente extreme - agresivitatea verbala si violenta fizica.
O sa-mi spuneti ca preocuparile politice reprezinta o dovada a constiintei civice. Poate, dar nu la modul acesta. Am ajuns sa "citim gandurile" celorlalti si sa ignoram ceea ce ei spun sau fac cu adevarat. Probabil ca v-as surprinde daca v-as spune ca majoritatea comportamentelor si atitudinilor promovate azi in societate si mass media tin mai curand de patologia psihica decat de normalitate.
Suntem paranoizi daca orice fac ceilalti este privit cu incrancenare si suspiciune si suntem de-a dreptul psihotici daca vedem lucruri care nu sunt acolo - cum ar fi "statul paralel" sau "festivalul inculpatilor". Avem probleme de control al furiei oricand suntem convinsi ca ceilalti ne iau lucruri care ni se cuvin - adica foarte des. Adevarul este un lux in ziua de azi. S-ar putea sa credeti ca adevarul este in gura celui care striga mai tare sau care vorbeste mai repede.
Dar acesti oameni nu isi doresc sa va spuna adevarul. Ei selecteaza fragmente de adevar pe care vi le aduc in atentie sau vi le amintesc in mod obsedant, ignorand orice v-ar putea ajuta sa construiti imagini mai complexe si obiective ale lumii. Uitam ca oamenii au atat calitati cat si defecte. Cooperarea intre parti nu este posibila in politica si, in curand, cooperarea va fi o ciudatenie care mai exista doar in DEX.
Eu personal ma astept ca paranoia sau tulburarea de tip borderline sa se faca din ce in ce mai simtite in societate iar analfabetismul emotional sa devina tot mai raspandit. Cu alte cuvinte, vom deveni din ce in ce mai dezechilibrati din punct de vedere emotional, si tot mai putin capabili sa rezolvam conflicte sau sa cooperam cu cei apropiati. Dincolo de "batalia pentru justitie" cred ca aceasta este marea pierdere a societatii.
(1) Imaginea #Rezist, de Albert Dobrin, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu