Exista doua feluri de umbrele: 1. umbrele si 2. Umbrele. Iar intre Umbrele, exista tot doua feluri de Umbrele: 1. Umbrele si 2. Umbrele Bune. Te invit sa descoperi ce fel de umbrela detii si cat de bine te protejeaza aceasta in viata!
o o o
Cred ca va amintiti acel verset din Biblie in care Mantuitorul Isus recomanda un lucru ceva mai greu de inteles si acceptat, ca de altfel multe dintre lucrurile pe care El ni le-a recomandat pe parcursul vietii Sale pamantesti. Este vorba despre recomandarile sale ce privesc resursele de care dispunem pe care ar trebui, spune El, sa le putem imparti in stanga si-n dreapta, fara sa ne pese.
39. Dar Eu va spun: sa nu va impotriviti celui ce va face rau. Ci, oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. 40. Oricui vrea sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. 41. Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila de loc, mergi cu el doua. 42. Celui ce-ti cere da-i; si nu intoarce spatele celui ce vrea sa se imprumute de la tine. (Matei, 5)
Imi amintesc ca l-am intalnit pe psihoterapeutul Andre Moreau in Brasov, chiar la facultatea unde eram student. Acolo am intalnit pentru prima data sistemul sau de idei, destul de contrastant cu cel al Mantuitorului. Moreau spunea ca el este egoist si nu ar trebui sa ne fie rusine sa fim putin egoisti cu resursele noastre. Este principiul potrivit caruia, intr-un avion, iti iei mai curand tu masca de oxigen pentru ca apoi sa poti ajuta pe copil sa-si puna propria masca de oxigen.
Pentru ca este egoist, crede Moreau, si pentru ca se ocupa de nevoile sale mai intai de toate, el poate sa se ocupe apoi si de nevoile celor din jur. Cu alte cuvinte, Moreau considera ca, daca oferindu-i cuiva si haina si camasa, o sa te expui unei gripe, si apoi o sa-ti fie ciuda cateva saptamani din cauza asta, atunci probabil ca toata aceasta generozitate nu-si are rostul. Sa fi expirat invataturile lui Isus? Sau acestea sunt mai putin valabile in avioane?
Dar este totusi interesant faptul ca, in marile religii ale lumii se vorbeste in acest fel despre altruism, non-rezistenta si non-atasament. Daca am privi lucrurile de care suntem dependenti drept o umbrela, am realiza ca in acest concept am cuprinde extrem de multe si variate lucruri: o relatie care este importanta pentru noi, un job de care am ajuns sa depindem sau poate o locuinta la care nu am putea renunta niciodata.
Imi amintesc ca in urma cu cativa ani aparuse un caz legat de un adolescent care esuase la examenul de Bacalaureat. Fusese certat de parinti pentru asta si a dorit sa renunte la viata. Oare care sa fi fost "umbrela" sa? Era oare exemenul de Bacalaureat in sine sau poate ca era sustinerea parintilor? Ceea ce doresc sa scot in evidenta este faptul ca existenta sau absenta acestor "umbrele" din viata noastra, sunt de o importanta capitala.
Poate cu exceptia celor care au luat in serios recomandarile lui Isus si sunt gata oricand sa renunte la lucrurile pe care le-ar putea pierde, sau cu exceptia budistilor care nu doresc si nu spera nimic, noi toti ceilalti ramanem extrem de vulnerabili in fata pierderii atata vreme cat ne asociem viata cu o ratiune sau alta de a trai: un exemen, sustinerea parintilor sau un copil - "lumina ochilor nostri".
Aceasta dimensiune culturala a fiintei umane, care presupune existenta unor valori si a unui sens al vietii este ceea ce ne face una dintre cele mai vulnerabile specii. In eseul sau de Premiul Nobel "Mitul lui Sisif", A. Camus spune, pe buna dreptate, ca o ratiune de a trai poate oricand sa devina in acelasi timp si o ratiune pentru care sa poti muri. Din cauza acestei dimensiuni culturale este atat de greu sa convingem un candidat la sinucidere ca viata are sens in conditiile in care... si-a pierdut Umbrela.
Pe parcursul experientei mele de viata am descoperit ca exista Umbrele mai bune si Umbrele mai putin bune. Cele mai putin bune sunt acelea care ne vulnerabilizeaza mai mult decat ar trebui. Spre exemplu, sunt convins ca va iubiti copilul. Dar daca va faceti o "Umbrela" - Sens al Vietii, din copilul vostru si i se intampla ceva, apoi il pierdeti, ati ramas, nu-i asa fara Umbrela - Sens.
Este un eveniment dramatic, mai ales ca, nu-i asa, ati investit atat de mult in copilul vostru, atatia ani si toata priceperea voastra. Nu as vrea sa va simtiti judecati de mine sau de Isus, dar exista un alt verset in Biblie care ar trebui sa ne puna pe ganduri. El suna in felul urmator.
37. Cine iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; si cine iubeste pe fiul ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine. 38. Cine nu-si ia crucea lui si nu vine dupa Mine nu este vrednic de Mine. 39. Cine isi va pastra viata o va pierde; si cine isi va pierde viata pentru Mine o va castiga. (Matei, 10)
Asadar cine isi iubeste Umbrela mai mult decat Absolutul, are numeroase motive de ingrijorare. Umbrela il face vulnerabil, desi, aparent, rostul ei este acela de a te proteja - te protejeaza de lipsa de sens a vietii. Si da, in majoritatea cazurilor cu care am avut de-a face, se poate spune ca exista un motiv redundant: motivul Umbrelei pierdute. Cand oamenii risca sa isi piarda Umbrela devin foarte anxiosi. Iar cand oamenii isi pierd Umbrela, pot deveni de-a dreptul depresivi.
Nu stiu care a fost Umbrela ta: poate a fost o relatie, sau poate o pozitie sociala, poate a fost tineretea corpului tau fizic, in sine. Oricare ar fi fost, probabl ca Umbrela ta a fost rau aleasa. Stiu, ai invatat sa te atasezi de lucruri si oameni inca din copilarie. Asa ai invatat sa dai sens vietii tale. Totusi, Umbrela pe care ti-ai ales-o poate sa nu fi fost cea mai inspirata dintre Umbrele.
Am insa si o veste buna. Indiferent cat de vulnerabil te-ar face Umbrela ta, trebuie sa stii ca exista si Umbrele care iti ofera o protectie mai buna si care nu iti pot fi luate. Sensul vietii, (adica Umbrela), trebuie ales cu grija si, oricat de absurd ti-ar parea, nu este prea tarziu sa iti faci rost chiar acum de una dintre acele Umbrele: dorinta de a darui, de a fi de folos, de a cunoaste sau de a ajuta, spre exemplu. Astfel de Umbrele - Sens iti ofera o protectie infinit mai buna decat banii pe care ii castigi, masina pe care o conduci sau chiar, Sufletul Tau Pereche.
Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt Mangaietor, care sa ramana cu voi in veac; 17. si anume Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi si va fi in voi. (Ioan, 14)
(1) Imaginea Umbrella, de Pamela F. Silva, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
De ce crezi tu ca budistii nu isi doresc nimic si nu spera la nimic? :) Atat cat pot intelege eu budismul, fara sa fi cunoscut vreunul personal, inteleg ca ei cred in reincarnare si mai ales cred ca fiecare reincarnare le ofera o noua modalitate de a experimenta viata, existenta. Probabil pentru un crestin e mai usor sa vezi resemnarea intr-un budist, daca acestuia ii e dat oricum sa retraiasca intr-o forma sau alta pe acest pamant. Dar cred ca fiecare budist spera sa atinga nirvana, dorindu-si astfel sa rupa ciclul dureros al suferintei. Iata si speranta si dorinta, cred eu. Cat despre ceea ce Isus indemna (sa nu-ti iubesti parintele/copilul mai mult decat pe tatal ceresc) cred ca e doar un alt mod de a spune ceea ce sustin si budistii: nu-ti crea atasamente care sa te impiedice sa experimentezi realitatea, viata in esenta, asa cum este ea.
RăspundețiȘtergere@Ioana
ȘtergereAi dreptate! De fapt era si un banc budist pe tema asta: 'Imi doresc atat de mult sa ajung in Nirvana incat nici macar nu mai conteaza daca ajung in Nirvana.' :))