In Curentul #MeToo

Campania #metoo a pus stapanire pe retelele sociale, transformand confesiunile despre traumele sexuale suferite, intr-o adevarata moda. Intre batjocura si compatimire, victimele retraiesc intens trauma, de cate ori este nevoie.

Este un fenomen de acum, nu il mai putem ignora. Si probabil ca va intrebati deja in care tabara ma voi situa: in cea a mitocanilor care nu inteleg trauma sexuala sau in cea a persoanelor cu suflet, care reusesc sa empatizeze si sa sustina cu o vorba buna si un ceai cald pe cei care aduc marturie despre traumele sexuale suferite.

Pentru cei care nu stiu inca, aceasta campanie care a inceput cu mai bine de 10 ani in urma in Statele Unite, dar abia acum a reusit sa castige in notorietate si sa devina un fenomen social, consta in faptul ca persoanele care au suferit traume sexuale sunt invitate si dispuse sa vorbeasca in mod deschis si public despre asta, pe un canal media sau pe o retea de socializare.

In acest fel, ies la iveala povesti sinistre si greoaie care starnesc reactii dintre cele mai puternice si diverse. Ca dovada ca traim intr-o vreme in care totul se da pe fata, pana si din lumea starurilor de la Hollywood a iesit la iveala ca producatorul Harvey Weinstein a hartuit si violat in jur de 40 de celebritati (care au vorbit pana acum despre asta).

Mai nou, auzi la radio femei cu inima sfasiata care recunosc cu un nod in gat si un tremur in glas ca si-au vandut onoarea pentru o nota la examen sau pentru un post caldut, ori, dimpotriva, au refuzat sa faca asta si au suportat consecintele cu demnitate. Oamenii puternici au tot felul de pofte iar cei / (si mai ales) cele care vor puterea si intaietatea au tot felul de forme... 

Aceasta atitudine de a da totul pe fata, dupa cum spuneam, a creat doua tipuri de reactii: reactiile batjocoritoare (le-am putea spune poate "masculine", fiindca le lipseste empatia si invinovatesc victima) si reactiile compatimitoare (le-am putea spune "feminine" fiindca se caracterizeaza printr-o empatie crescuta si o incercare de a oferi suport si sustinere).

Nu ma aflu nici de partea celor batjocoritori si nici de partea celor compatimitori. Totusi, am un punct de vedere oarecum complex, pe care as dori sa il dezvolt in cele ce urmeaza:

• TRAUMA SEXUALA ESTE REALA. Nu doar ca traumele sexuale exista ca evenimente neplacute si penibile in viata victimei, dar acestea au si un impact psihologic major. Trauma schimba ceva in viata victimei, de cele mai multe ori, accentuand anumite temeri, convingeri, comportamente.

• TRAUMA SEXUALA LASA URME. Urmele pe care le lasa trauma sexuala sunt din categoria "complexelor", care sunt structuri psihice alcatuite din convingeri ("barbatii sunt porci"), emotii (frica, repulsie), trairi fiziologice (greata, tremur) si comportamente (retragere, fuga, sau chiar agresivitate).

• TRAUMA SEXUALA ESTE INSIDIOASA. Prin faptul ca produce revelatii despre natura umana, prin faptul ca in urma ei se structureaza complexele si schimba ceva la un nivel foarte profund, trauma sexuala are o forta considerabila, care nu ar trebui subapreciata. 

• TRAUMA SEXUALA NU TE DEFINESTE. Desigur, pe unii dintre noi poate sa ii defineasca faptul ca au suferit asa ceva. Dar asta este mai curand o alegere decat o actiune implacabila a fatalitatii. Noi avem puterea de a iesi de sub influenta acesteia, chiar si daca este nevoie sa luptam cu evenimentul respectiv toata viata.

• ADEVARATELE PROBLEME SUNT MAI SUBTILE. In functie de vulnerabilitatile pe care fiecare dintre noi le avem in structura personalitatii, trauma sexuala poate afecta stima de sine sau increderea in ceilalti, in genul opus, spre exemplu sau in procesul vietii, in general. 

• TRAUMA SEXUALA POATE FI O SCUZA. Privind integrarea sociala ca indatorire ce ne revine fiecaruia, avand mai multe dimensiuni (profesionala, intima, sociala, etc), trauma sexuala poate deveni scuza "ideala" de a evita eforturile de integrare. In plus, poate fi o scuza pentru a prelua comportamentul abuziv sexual si a-l practica impotriva altora. Acest proces este neconstientizat si auto-vatamator. 

La toate aceste puncte as adauga faptul ca o campanie de genul #metoo este doar o moda, ca multe altele si foloseste la exact acelasi lucru la care foloseste orice moda: socializare, topic de discutie, diversitate si chiar distractie. Da, poate sa aduca in atentia publica magnitudinea fenomenului si poate misca ceva in interiorul potentialilor agresori, dar nu are un efect benefic sau "terapeutic" asupra celor care "marturisesc", din cel putin doua motive:

•  COMPATIMITORII - Atitudinea de compatimire pe care o provoaca victimele abuzurilor sexuale poate sa intareasca un comportament lipsit de curaj si credinta in strambatatea iremediabila a acestei lumi, accentuand auto-victimizarea si complexele despre care vorbeam mai sus.

• BATJOCORITORII - Este o atitudine care tradeaza cruzime si lipsa de intelegere, lucru care, de asemenea poate sa adevereasca anumite convingeri dezadaptative, accentuand sentimentele de neputinta, alienare si neincredere in sine si in cei din jur.

Si totusi, ce s-ar putea face in relatie cu persoanele care isi fac curaj si vorbesc, in locul nepotrivit, as spune eu, despre ceea ce li s-a intamplat? Poate ca unii dintre noi vor invata din durerea pe care acesti oameni o arata si vor incepe sa inteleaga greutatea alegerilor pe care le pun in practica. Cu toate acestea, nu este realist sa ne asteptam ca abuzurile sa dispara cu totul de pe fata pamantului.

Cum spune cantecul "pe Pamant avem de toate, si mai bune, si mai rele". Nu sunt fan al abuzurilor si, desigur, este trist ca unii ne privesc ca pe niste bucati de carne. Cu toate acestea, abuzurile exista, fie ca ne dorim, fie ca nu ni le dorim. Este trist si faptul ca ele se indreapta impotriva celor mai vulnerabili dintre noi. Dar abuzurile sexuale vor continua sa existe si de aceea noi trebuie sa ne pregatim, intr-o forma sau alta sa le facem fata.

Imaginati-va o inundatie sau un uragan. Sunt realitati meteorologice pe care le traim in lupta noastra cu elementele dezlantuite ale naturii. Putem sa vorbim toata viata despre faptul ca o inundatie ne-a distrus casa in 1985 sau putem sa ne mutam, sa construim un dig, o scurgere ori sa ne facem o asigurare. Adaptarea presupune eforturi si decizii radicale si depinde numai de voi daca alegeti sa faceti aceste eforturi si sa luati aceste decizii, sau preferati sa ramaneti vulnerabili si nefericiti tot restul vietii.  

Cu alte cuvinte, am o veste rea si una buna. Cea rea este ca abuzul face parte din viata noastra. Cea buna este ca abuzul nu trebuie sa ne defineasca si puteti sa luati masuri impotriva acestuia. Poate ca nu sunteti constienti de faptul ca va puteti alege atitudinea dar, cu ajutorul unui psihoterapeut acest lucru intra in rutina voastra. Fireste, s-ar putea sa descoperiti faptul ca nu va doriti sa va schimbati felul de a fi, din motive care ar trebui sa va dea de gandit, la modul cel mai serios.

(1) Imaginea Not for Sale, de Ira Gelb, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) CNN, (acc. 21.10.2017), Harvey Weinstein acusers now 40, website: CNN