Mind, People & Lifestyle





Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

miercuri, 18 octombrie 2017

Educatia cu Parul

Bataia a fost privita multa vreme drept panaceu universal in educatie. Romanii, popor crestin, au invatat chiar de la sursa, din Biblie, ca "nuiaua scoate sufletul copilului din Locuinta Mortilor". Psihologii de azi considera insa ca adevaratul panaceu este Relatia.




Bataia ca "metoda de educatie" reprezinta un topic din ce in ce mai delicat, desi sunt inca numerosi parintii care cred in bataie si o practica in mod curent, chiar si azi. Intalnesc intr-o carte care se numeste "Ascultarea de Bunavoie" nici mai mult, nici mai putin, decat niste conditii care ar trebui respectate atunci cand va bateti copilul. Poate ca este o carte mai veche de parenting si poate ca pe atunci oamenii inca mai credeau, cu sinceritate, in aceasta strategie educationala, daca nu cumva suna cam pompos.

Iata deci niste conditii de care "ar trebui tinut cont cand iti bati copilul". Veti vedea, nu este nicio gluma, totul este "pe bune" si abordarea pare foarte serioasa.

1. Bateti-va copilul numai atunci cand va sfideaza autoritatea si cand masurile mai blande nu dau rezultate. 2. Nu va bateti copiii la manie. 3. Spuneti copilului cate lovituri va primi, inca de la inceput. Nu se recomanda mai mult de trei lovituri. 4. Folositi bataia pentru a-i atrage atentia copilului si pentru a-l impresiona in ce priveste gravitatea faptei sale. 5. Asigurati-va ca cel mic stie foarte clar motivul pentru care ia bataie. 6. Bateti-va copilul in particular, nu in public, lucru care este injositor. (In particular, nu este) 7. Copiii trebuie sa simta autoritatea parintilor pentru a-si schimba atitudinea de razvratire. 8. Puneti la cale, dupa bataie, un moment de exprimare a dragostei. 9. Tineti cont de varsta copilului. Copilul ar trebui sa inteleaga de ce primeste bataie, in mod logic. 10. Relatia pe care o aveti cu copilul ar putea sa va dea de inteles daca puteti folosi fara niciun fel de risc bataile ca terapie de soc.  Psihologul Diana Baumrind a descoperit ca bataile duc la pasivitate, timiditate si teama atunci cand sunt folosite impulsiv de catre niste parinti represivi, restrictivi. Insa cand parintii manifesta caldura si receptivitate la nevoile copiilor, flexibilitate si cand au o relatie buna cu copiii lor, o bataie, din cand in cand, ca o forma justificata de disciplinare, se afla in stransa legatura cu un comportament increzator in propriile puteri, independent si hotarat. (Kay Kuzma, 2011)

In mod interesant, daca depasiti stupoarea pe care v-o  produc unele dintre aceste reguli (de ex. sa ii spui copilului cate lovituri ii vei aplica si sa nu il caftiti in public - ca sa nu existe martori, probabil) daca judecati putin natura acestor conditii realizati ca de fapt ele nu reprezinta contextul in care "este ok sa-ti bati copilul" ci mai curand arata cat de inutila este bataia, daca esti capabil sa respecti reguli in educatie, cum ar fi rabdarea, respectul si negocierea.




Dar nu doresc sa credeti ca sunt un mare cusurgiu si abia asteptam sa gasesc ceva rau in cartea lui Kuzma, de care sa ma leg, desi am facut deja asta. Totusi, cartea contine si cateva idei pozitive si, am convingerea ca, daca suntem capabili sa le punem in practica, bataia - acest fost panaceu universal al copilariilor noastre, nici macar nu mai este necesara - nu ca ar fi necesara in alte conditii. Cred ca bataia in educatie, ca si bataia intre doi adulti vorbeste despre lipsa de argumente si posibilitati - si asta poate fi tratata prin propria educatie si prin psihoterapie, de exemplu.

Eu personal, am ajuns sa consider ca nu exista  panacee universale in educatie - in sensul ca oricat de "corect" ti-ai educa copilul, nimic nu iti garanteaza ca nu i se vor intampla lucruri rele, niciodata. Provocarile fac parte din viata si ceea ce o educatie adecvata ar trebui sa asigure este premisa ca, indiferent ce s-ar intampla, un copil va sti sa lupte pentru drepturile sale sau, daca este cazul, sa accepte ceea ce nu poate fi schimbat - cu alte cuvinte, sa inteleaga libertatea, responsabilitatea si limitele proprii.

Iar daca ar fi sa identific si sa recomand cel mai susceptibil panaceu universal, acela ar fi RELATIA. Nu in sensul a "cat mai mult timp petrecut cu copilul" - caci unii ar intelege ca trebuie sa isi dea demisia de la serviciu si sa stea acasa pana implineste copilul varsta majoratului. Mai curand in sensul de "a te cobori" la nivelul copilului si a-l face sa simta ca ii esti aproape, ca viata lui este importanta, si ca are ce sa invete de la tine.

Principiile pe care autorul spune ca le-a invatat chiar de la copii, sunt, cred eu, demne de atentia noastra:

  • RESPECTUL - Si probabil ca bataia despre care a fost vorba mai sus nu reprezinta in nicio situatie o manifestare a respectului reciproc, oricat s-ar chinui unii sa demonstreze ca si-ar avea rolul in educatie. Daca promovezi respectul si bataia in acelasi timp, cred ca oamenii nu vor intelege nimic, din motiv de contradictie intrinseca.
  • INCURAJAREA - Nu ar trebui sa va igrijoreze faptul ca aceasta incurajare se refera la a-l incuraja pe copil sa fie indaratnic si nesuferit, nu. De fapt, un copil indaratnic si nesuferit este un copil descurajat, un copil care a invatat sa se afirme pe o cale  inutila, fiindca nimic altceva nu a functionat. Cand un copil este observat si atunci cand face lucruri frumoase, nu mai are  nevoie sa se afirme prin indaratnicie.
  • EXEMPLUL - Este, nu-i asa, capitolul la care suntem coringenti si am vrea sa ascundem sub pres incompetenta noastra. Din pacate, un copil va specula orice vulnerabilitate din personalitatea voastra si o va folosi drept scuza pentru a face acelasi lucru sau chiar pentru a duce opera inceputa de voi mult, mult mai departe. Intrebati-va daca este realist sa cereti copiilor lucruri pe care voi insiva nu le faceti. De la cine sa se inspire?
  • DISTRACTIA - Un principiu sanatos al educatiei ar trebui sa fie natura relaxata si cordiala a interactiunilor. Cand este loc pentru umor si zambete in relatiile dintre noi, atunci si ascultarea este mai usoara. Distractia are darul de a crea conexiuni si de a le consolida si cred ca nu trebuie sa ratati nicio ocazie sa oferiti un exemplu de distractie in conditii de siguranta, in sanul familiei. Altfel, copilul va crede ca distractie inseamna sa faci o petrecere de prost gust, plina de excese de tot felul.








(1) Imaginea Peekaboo Barn, de Sal, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Kuzma, K., (2011), Ascultarea de Bunavoie, editura Viata si Sanatate, Bucuresti

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu