Cursul de Solitudine

Singuratatea este dramatica si ne da fiori reci. Este mai bine sa ai parte de un cuplu, de o vorba buna si o imbratisare calda. Poate cu exceptia situatiei in care, intr-un cuplu, vorba buna si imbratisarea calda... nu exista.

Stiti probabil ca sunt "adlerian" - adica specializat in psihoterapia medicului austriac Alfred Adler (1870-1937). Esenta acestei scoli de psihoterapie este ideea de "spirit comunitar", adica capacitatea unei persoane de a empatiza, de a coopera si de a se solidariza cu cei din jur, dat fiind specificul social al fiintei umane. Asa stand lucrurile, cred ca va imaginati ce credea Alfred Adler despre singuratate.

Daca este sa parafrazam o expresie biblica, este mai usor pentru o camila sa treaca prin urechile acului si este mai usor ca un bogat sa intre in imparatia cerurilor, decat este pentru un adlerian sa pretinda ca este adlerian si sa faca elogiul singuratatii, sau chiar "cursuri de solitudine". Cu toate acestea, nu ar trebui sa ne lasam inselati de aparente.

Exista oameni care au darul de a aduna populatii intregi in jurul lor, au un fel de lipici si un fel de magnetism al lor, dar asta nu inseamna ca astfel de oameni au si spirit comunitar - acea capacitate de a te solidariza cu nevoile aproapelui si de a-ti oferi concursul pentru rezolvarea problemelor comunitatii.

Ba chiar astfel de oameni cu lipici, inconjurati de admiratori, pot sa fie psihopati cu acte in regula, daca are cineva disponibilitatea sa ii cunoasca si sa ii diagnosticheze. Psihopatii, care teoretic sunt lipsiti de bun simt comun si de spirit social adlerian, pot sa afiseze o doza letala de farmec personal, lucru care aduna masele de admiratori ciorchine in jurul lor.

Exista mai multe motive pentru care auto-cunoasterea si intelegerea de sine poate conduce de fapt la mai multa singuratate. La fel cum, potrivit unor studii, pana la jumatate dintre cuplurile care intra intr-o consiliere, nu devin comuniuni mai puternice si semnificative, dimpotriva, sfarsesc prin despartiri lamentabile (25%) sau continua sa aiba probleme (25%), chiar si dupa 5 ani de monitorizare.

Are sens despartirea si singuratatea de dupa auto-cunoastere, din mai multe motive, pe care o sa incerc sa le listez in cele ce urmeaza:

• STIU CINE / CE SUNT - Ei bine, o consiliere de cuplu sau un proces de auto-cunoastere are drept rezultat o mai buna cunoastere a propriilor nevoi si a propriilor limite. Acest lucru te aseaza in fata unor optiuni radicale: ramanem impreuna, evoluand prin schimbare, prin munca, sau ramanem noi insine, dar pe cai diferite?

• STIU CINE ESTE CELALALT - Realizatorul Dan Fintescu declara la un moment dat ca a ramas singur pentru ca a inteles ca o femeie are anumite nevoi si el nu se simtea capabil sa vina in intampinarea acestora. Consilierii de cuplu spun ca "o relatie buna nu pica din cer" - este nevoie de eforturi. Cineva poate descoperi ca pur si simplu are alte prioritati decat nevoile unui partener de viata. Iti dai seama ca e mai bine sa nu incepi ceva pentru care nu esti pregatit.

• INVAT SA GESTIONEZ SLABICIUNI -  Ar fi o povara prea mare pentru o persoana care se simte expusa la tot felul de agresiuni si pericole reale ori mai curand imaginare. Ai nevoie de o doza serioasa de curaj si incredere pentru a reusi sa supravietuiesti singuratatii -  e ca si cand ai inota in larg fara sa te cuprinda panica la gandul ca vei obosi, ori te va ataca un rechin in orice moment. Inoti singur si veghezi asupra ta. Esti la suprafata si esti in armonie cu necuprinsul apelor.

• MAI PUTINE MITURI ROMANTICE - In special tinerii, au foarte multe idei preconcepute despre iubire si relatii, pe care si le ventileaza peste tot: in cantece, in poezii sau declaratii spontane. Dar vine timpul in care afli ca dragostea nu schimba chiar tot, si ca poti si fara iubire sa realizezi unele lucruri - poate cu mai mult succes, fiindca ai mai multe resurse. Intalnirea cu terapia ar putea fi un astfel de moment.

• INVAT SA FIU INDEPENDENT - Dependenta financiara sau emotionala este un impediment urias in calea singuratatii dar si in calea fericirii in cuplu, din pacate. Dependenta este dureroasa prin conditia dramatica pe care o implica aceasta situatie. In consiliere si psihoterapie, invatam sa punem in valoare resurse nebanuite si sa ne eliberam de povara dependentei.

• NU-TI MAI PASA DE BARFE - In urma unui proces de auto-cunoastere inveti sa devii mai selectiv in ce priveste mesajele venite din jur. Din pacate, singuratatea este perceputa de multi dintre noi ca un fel de handicap personal care are la origine o deficienta rusinoasa - cum de nu te iubeste nimeni? nu esti si tu om?

• APARENTELE NU CONTEAZA - Pentru o persoana care a beneficiat de un proces de auto-cunoastere, faptul ca un anumit partener afiseaza o imagine publica stralucitoare si plina de succes, nu mai conteaza atat de mult. Stim ca in spatele acestei reclame s-ar putea afla orice si adunam informatii cu mai multa precautie. Altfel spus, "nu ni se mai aprind calcaiele". 

• INTELEGI RESPONSABILITATEA - A intra intr-un cuplu presupune o responsabilitate uriasa fata de noi insine si fata de celalalt. Pentru unii poate fi mai usor sa foloseasca si sa arunce oamenii, ca pe niste obiecte. Dar exista consecinte pentru asta - provoci suferinta, incurci planuri, incurci destine... poate definitiv. Asta nu este pentru oricine iar o persoana care intelege responsabilitatea, prefera sa nu inceapa o relatie daca nu crede in aceasta. 

Mai cred ca exista o diferenta importanta intre singuratatea care izvoraste din auto-cunoastere si singuratatea nevrotica, desi, de multe ori, ne este greu sa vedem aceasta diferenta. Singuratatea la care recurgem pentru ca stim ca o anumita relatie nu are viitor, cea izvorata din auto-cunoastere, este sanatoasa si potenteaza resursele noastre. In compania propriei persoane te poti dezvolta, poti creste, poti evolua. In plus, eviti incurcaturile inutile ale unor relatii fara viitor. 

Singuratatea nevrotica este diferita prin trasaturi precum perfectionismul si idealismul excesiv, ori fricile irationale. Suntem singuri, desi avem nevoie de companie, pentru ca avem asteptari mult prea mari, suntem critici si necrutatori, avem personalitati incomode, respingatoare, toxice. Probabil ca in trecut cineva ne-a invatat sa fim asa, ca sa ne fie mai bine, sa fim in siguranta, sa controlam lucrurile. Sau poate ca viata insasi ne-a lasat aceasta invatatura.

Exista si celalalt tip de singuratici nevrotici: aceia care, in urma unor traume, se asteapta la abuzuri de tot felul si se tem de intimitate, se tem sa se destainuie sau sa clarifice anumite lucruri fiindca au impresia ca, la un moment dat, vor fi folosite impotriva lor. Fiecare gest devine atunci un atac si un semnal ca intimitatea a esuat si probabil ca ea nici macar nu exista pe aceasta lume.

O persoana care a traversat un proces de auto-cunoastere are capacitatea de a-si gestiona emotiile, nu i se aprind calcaiele si stie sa distinga aparentele de ceea ce este esential. Aceasta nu evita sistematic relatiile, cum ar face un singuratic nevrotic, dimpotriva, va continua sa caute si ramane deschisa posibilitatii de a intemeia relatii serioase. Nu se va multumi cu primul sosit, dar nici nu va considera cuplul o cauza pierduta. 

(1) Imaginea Solitude, de Shinji Watanabe, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) The Ubber Actor, (acc. 27.08.2017), Are performers raging narcissits?; website: The Inner Actor

(3) The Huffington Post, (acc. 27.08.2017), Marriage counselors: 10 things they don't want you to know[ website: The Huffington Post

(4) Wikipedia, (acc. 27.08.2017), Alfred Adler, website: Wikipedia