Despre Acea Discutie

Abilitatea de a purta acea discutie, se dezvolta in timp si este o misiune care dureaza o viata intreaga, fiindca avem de puratat discutii pe durata intregii vieti cu persoane pe care ne dorim sa le influentam in bine.

☆ ☆ ☆

Probabil suna ca o banalitate daca spun ca singurul mod in care ne putem influenta reciproc sunt discutiile. Dintre acestea insa, unele sunt mai curand monoloage, in sensul ca sunt comunicari unidirectionale, care nu permit si nici nu tin cont de ceea ce are de spus cealalta parte si, in general, nu tin cont de niciun aspect al experientei celuilalt: cum se simte, cum percepe si intelege lucrurile, cum este sa fie acela care traieste viata lui si se confrunta cu provocarile sale de zi cu zi. Pare ca acest mod autoritarist de a pune problema este destul de raspandit, chiar si in relatiile dintre membrii unei familii. 

Exista multe scuze pentru care nu avem rabdare sa il ascultam pe celalalt. Printre acestea, lipsa timpului necesar sau chiar pretentia ca noi detinem toate adevarurile. In mod interesant, probabil ca uneori chiar este cazul de asa ceva: fiind parinti spre exemplu, stiti mai multe despre viata decat copiii dvs. Sau poate ca sunteti o persoana care iubeste lectura si v-ati familiarizat de-a lungul a mai multi ani de studii, cu elementele filosofiei universale, cu principiile unei vieti sanatoare sau cu alte lucruri pe care le stiti mai bine decat oricare dintre cunoscutii vostri. 

Dar daca va doriti cu adevarat sa ii influentati pe ceilalti, faptul ca stiti atat de multe lucruri despre atat de multe lucruri, dupa cum ati observat probabil, nu este de ajuns. Din acest punct de vedere, cred ca psihopatii, care traiesc pentru a profita de ceilalti, ne pot da lectii. Intotdeauna m-au fascinat pedofilii care au o calitate pe care noi ceilalti nu o avem sau daca o avem, nu facem uz de dansa: aceea de a veni in intampinarea unora dintre nevoile copiilor pe care urmeaza sa ii abuzeze. Copii care nu discuta niciodata cu nimeni, fie pentru ca parintii sunt prea ocupati, fie pentru ca sunt tratati ca niste obiecte lipsite de opinii si de personalitate, ei bine, vor discuta cu un pedofil care are suficient timp si rabdare pentru a le intra pe sub piele. 

La fel se intampla si cu psihopatii care incearca sa va escrocheze sentimental: ei au tot tipul din lume pentru a va asculta si pentru a va simti ritmul interior. Fiindca de aceasta ascultare atenta si minutioasa depinde urmatorul lor pas, nu-i asa? Ei bine, cred ca acesta este si motivul pentru care atat de multi dintre noi si atat de multi dintre copiii nostri le cad victime acestor monstri - ei sunt cu un pas inaintea noastra si sunt nevoiti sa evolueze, pentru a putea sa produca victime. Fiindca daca acesti monstri ar aparea neingrijiti, insensibili, aratandu-si rautatea si, eventual, calare pe o matura, atunci probabil ca nimeni nu ar mai cadea in plasa lor. 

Tocmai de aceea, probabil ca noi, ceilalti, care avem programul atat de incarcat cu activitati utile si de apreciat si care avem mintea atat de plina de principii nobile si adevaruri eterne si incontestabile, am putea invata ceva de la monstrii respectivi. Cum ar fi ascultarea, rabdarea si straduinta de a simti ritmul si emotiile fiintei pe care ne dorim sa o influentam in bine. Daca am putea face asta, probabil ca toate acele discutii din familie, bine intentionate dar care se finalizeaza cu concluzia ca nu ne intelegem deloc, si ca parintele este de piatra, iar copilul este batut in cap, ar avea un cu totul alt sens. 

Este o mare diferenta intre exprimarea de incurajari si instituirea de pretentii. Incurajarea este hranitoare, confortabila si ne motiveaza. Pe cand pretentiile sunt chinuitoare, o pedeapsa in sine. Copilul poate intelege din astfel de discutii ca, probabil, nu va reusi niciodata sa fie o persoana normala si integrata social, prin urmare, i-ar fi mai usor sa se afirme ca o persoana anormala si razvratita - cel putin in acest mod va obtine putin respect si va putea sa isi exprime frustrarile pe care nu a avut niciodata ocazia sa le exprime, pentru ca nu i s-a oferit acesta ocazie niciodata. 

Mi-am dorit sa scriu un articol despre acea discutie, pe care am avut-o cu o persoana importanta pentru noi si de care ne-am amintit toata viata. Vedeti, noi ii tratam pe copii ca si cand nu ar dispune de memorie, si le repetam zilnic niste mesaje care, prin repetitie nu devin mai importante si usor de retinut, dimpotriva... se tranforma in cicaleala, adica se transforma in nimic. Acea discutie pe care ai avut-o o singura data cu parintele tau este mai usor de retinut si mai relevanta pentru copil decat 18 ani de cicaleala continua. Acea discutie are loc in momentul potrivit si nu face decat sa clarifice ceea ce deja l-ai invatat pe copil prin intermediul exemplului personal. 

Dar, asa cum spuneam, acea discutie ar trebui sa cuprinda si foarte multa exprimare venita din partea celui pe care va doriti sa il influentati. Cand acesta primeste o voce, este mult mai receptiv la mesajele voastre - iar acesta este un mare secret al influentei sociale si al educatiei pe care, din pacate, nu il apreciem la adevarata valoare. Acea discutie este incurajatoare si nu ignora faptul ca, in fond, oricine este inzestrat cu liber arbitru. Daca unii dintre copii regreta ca nu au cu cine discuta, in aceeasi masura altii regreta ca nu au avut niciodata sansa sa vorbeasca - cu alte cuvinte, nici ei nu au avut cu cine discuta!

Dar acea discutie, nu este legata doar de relatiile intre parinti si copii. Este legata si de relatiile intre cei care ofera ingrijire, medici, asistenti, psihologi, cei care ofera sprijin, intr-o forma sau alta, cei care incearca sa ne motiveze, antrenori, lideri sau sefi. Principiile sunt aceleasi. Cred ca abilitatea de a purta acea discutie, se dezvolta in timp si este o misiune care dureaza o viata intreaga, fiindca avem de puratat discutii pe durata intregii vieti cu persoane pe care ne dorim sa le influentam in bine. Nu e doar despre a stabili limite. Este si despre a convinge ca limitele stabilite sunt importante, utile si de bun simt. Iar in unele dintre situatii, limitele nici macar nu le stabilim noi, fiind stabilite de realitate si posibilitatile pe care aceasta le ofera. 

Avem nevoie de o astfel de ascultare fiindca exista o sensibilitate accentuata a celor pe care ne dorim sa ii influentam: fie ca sunt copii, fie ca sunt subalterni, fie ca sunt parintii nostrii, a caror viata este marcata de tot felul de suferinte. Sensibilitatea lor este atat de mare incat poate trece drept labilitate emotionala. Ea vine din pozitia lor de vulnerabilitate si dependenta dureroasa fata de noi. Sunt deosebit de sensibili la semnalele de dominatie pe care le transmitem. Ei folosesc aceste semnale drept argumente ale faptului ca nu au cu cine discuta (ceea ce este corect) si apoi ca scuza a actelor de razvratire pe care le vor pune in scena, doar pentru a demonstra ca si ei pot sa ne produca suferinta.

(1) Imaginea Two Women Near Bonfire, de Alexadr Podvalny, via Pexels

Continue reading

spirit comunitar

Cursul de Solitudine

Singuratatea este dramatica si ne da fiori reci. Este mai bine sa ai parte de un cuplu, de o vorba buna si o imbratisare calda. Poate cu exceptia situatiei in care, intr-un cuplu, vorba buna si imbratisarea calda... nu exista.

Stiti probabil ca sunt "adlerian" - adica specializat in psihoterapia medicului austriac Alfred Adler (1870-1937). Esenta acestei scoli de psihoterapie este ideea de "spirit comunitar", adica capacitatea unei persoane de a empatiza, de a coopera si de a se solidariza cu cei din jur, dat fiind specificul social al fiintei umane. Asa stand lucrurile, cred ca va imaginati ce credea Alfred Adler despre singuratate.

Daca este sa parafrazam o expresie biblica, este mai usor pentru o camila sa treaca prin urechile acului si este mai usor ca un bogat sa intre in imparatia cerurilor, decat este pentru un adlerian sa pretinda ca este adlerian si sa faca elogiul singuratatii, sau chiar "cursuri de solitudine". Cu toate acestea, nu ar trebui sa ne lasam inselati de aparente.

Exista oameni care au darul de a aduna populatii intregi in jurul lor, au un fel de lipici si un fel de magnetism al lor, dar asta nu inseamna ca astfel de oameni au si spirit comunitar - acea capacitate de a te solidariza cu nevoile aproapelui si de a-ti oferi concursul pentru rezolvarea problemelor comunitatii.

Ba chiar astfel de oameni cu lipici, inconjurati de admiratori, pot sa fie psihopati cu acte in regula, daca are cineva disponibilitatea sa ii cunoasca si sa ii diagnosticheze. Psihopatii, care teoretic sunt lipsiti de bun simt comun si de spirit social adlerian, pot sa afiseze o doza letala de farmec personal, lucru care aduna masele de admiratori ciorchine in jurul lor.

Exista mai multe motive pentru care auto-cunoasterea si intelegerea de sine poate conduce de fapt la mai multa singuratate. La fel cum, potrivit unor studii, pana la jumatate dintre cuplurile care intra intr-o consiliere, nu devin comuniuni mai puternice si semnificative, dimpotriva, sfarsesc prin despartiri lamentabile (25%) sau continua sa aiba probleme (25%), chiar si dupa 5 ani de monitorizare.

Are sens despartirea si singuratatea de dupa auto-cunoastere, din mai multe motive, pe care o sa incerc sa le listez in cele ce urmeaza:

• STIU CINE / CE SUNT - Ei bine, o consiliere de cuplu sau un proces de auto-cunoastere are drept rezultat o mai buna cunoastere a propriilor nevoi si a propriilor limite. Acest lucru te aseaza in fata unor optiuni radicale: ramanem impreuna, evoluand prin schimbare, prin munca, sau ramanem noi insine, dar pe cai diferite?

• STIU CINE ESTE CELALALT - Realizatorul Dan Fintescu declara la un moment dat ca a ramas singur pentru ca a inteles ca o femeie are anumite nevoi si el nu se simtea capabil sa vina in intampinarea acestora. Consilierii de cuplu spun ca "o relatie buna nu pica din cer" - este nevoie de eforturi. Cineva poate descoperi ca pur si simplu are alte prioritati decat nevoile unui partener de viata. Iti dai seama ca e mai bine sa nu incepi ceva pentru care nu esti pregatit.

• INVAT SA GESTIONEZ SLABICIUNI -  Ar fi o povara prea mare pentru o persoana care se simte expusa la tot felul de agresiuni si pericole reale ori mai curand imaginare. Ai nevoie de o doza serioasa de curaj si incredere pentru a reusi sa supravietuiesti singuratatii -  e ca si cand ai inota in larg fara sa te cuprinda panica la gandul ca vei obosi, ori te va ataca un rechin in orice moment. Inoti singur si veghezi asupra ta. Esti la suprafata si esti in armonie cu necuprinsul apelor.

• MAI PUTINE MITURI ROMANTICE - In special tinerii, au foarte multe idei preconcepute despre iubire si relatii, pe care si le ventileaza peste tot: in cantece, in poezii sau declaratii spontane. Dar vine timpul in care afli ca dragostea nu schimba chiar tot, si ca poti si fara iubire sa realizezi unele lucruri - poate cu mai mult succes, fiindca ai mai multe resurse. Intalnirea cu terapia ar putea fi un astfel de moment.

• INVAT SA FIU INDEPENDENT - Dependenta financiara sau emotionala este un impediment urias in calea singuratatii dar si in calea fericirii in cuplu, din pacate. Dependenta este dureroasa prin conditia dramatica pe care o implica aceasta situatie. In consiliere si psihoterapie, invatam sa punem in valoare resurse nebanuite si sa ne eliberam de povara dependentei.

• NU-TI MAI PASA DE BARFE - In urma unui proces de auto-cunoastere inveti sa devii mai selectiv in ce priveste mesajele venite din jur. Din pacate, singuratatea este perceputa de multi dintre noi ca un fel de handicap personal care are la origine o deficienta rusinoasa - cum de nu te iubeste nimeni? nu esti si tu om?

• APARENTELE NU CONTEAZA - Pentru o persoana care a beneficiat de un proces de auto-cunoastere, faptul ca un anumit partener afiseaza o imagine publica stralucitoare si plina de succes, nu mai conteaza atat de mult. Stim ca in spatele acestei reclame s-ar putea afla orice si adunam informatii cu mai multa precautie. Altfel spus, "nu ni se mai aprind calcaiele". 

• INTELEGI RESPONSABILITATEA - A intra intr-un cuplu presupune o responsabilitate uriasa fata de noi insine si fata de celalalt. Pentru unii poate fi mai usor sa foloseasca si sa arunce oamenii, ca pe niste obiecte. Dar exista consecinte pentru asta - provoci suferinta, incurci planuri, incurci destine... poate definitiv. Asta nu este pentru oricine iar o persoana care intelege responsabilitatea, prefera sa nu inceapa o relatie daca nu crede in aceasta. 

Mai cred ca exista o diferenta importanta intre singuratatea care izvoraste din auto-cunoastere si singuratatea nevrotica, desi, de multe ori, ne este greu sa vedem aceasta diferenta. Singuratatea la care recurgem pentru ca stim ca o anumita relatie nu are viitor, cea izvorata din auto-cunoastere, este sanatoasa si potenteaza resursele noastre. In compania propriei persoane te poti dezvolta, poti creste, poti evolua. In plus, eviti incurcaturile inutile ale unor relatii fara viitor. 

Singuratatea nevrotica este diferita prin trasaturi precum perfectionismul si idealismul excesiv, ori fricile irationale. Suntem singuri, desi avem nevoie de companie, pentru ca avem asteptari mult prea mari, suntem critici si necrutatori, avem personalitati incomode, respingatoare, toxice. Probabil ca in trecut cineva ne-a invatat sa fim asa, ca sa ne fie mai bine, sa fim in siguranta, sa controlam lucrurile. Sau poate ca viata insasi ne-a lasat aceasta invatatura.

Exista si celalalt tip de singuratici nevrotici: aceia care, in urma unor traume, se asteapta la abuzuri de tot felul si se tem de intimitate, se tem sa se destainuie sau sa clarifice anumite lucruri fiindca au impresia ca, la un moment dat, vor fi folosite impotriva lor. Fiecare gest devine atunci un atac si un semnal ca intimitatea a esuat si probabil ca ea nici macar nu exista pe aceasta lume.

O persoana care a traversat un proces de auto-cunoastere are capacitatea de a-si gestiona emotiile, nu i se aprind calcaiele si stie sa distinga aparentele de ceea ce este esential. Aceasta nu evita sistematic relatiile, cum ar face un singuratic nevrotic, dimpotriva, va continua sa caute si ramane deschisa posibilitatii de a intemeia relatii serioase. Nu se va multumi cu primul sosit, dar nici nu va considera cuplul o cauza pierduta. 

(1) Imaginea Solitude, de Shinji Watanabe, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) The Ubber Actor, (acc. 27.08.2017), Are performers raging narcissits?; website: The Inner Actor

(3) The Huffington Post, (acc. 27.08.2017), Marriage counselors: 10 things they don't want you to know[ website: The Huffington Post

(4) Wikipedia, (acc. 27.08.2017), Alfred Adler, website: Wikipedia

Continue reading

spirit comunitar

Empatie si Relatii Toxice

Care este valoarea unei relatii? Depinde pe cine intrebi. Dar in absenta empatiei, ii privim pe ceilalti ca pe niste obiecte pe care le folosim si le abandonam. Absenta empatiei reprezinta trasatura fundamentala a relatiei toxice.

Decizia de a pune punct unei anumite relatii este pur subiectiva. In forul interior al fiecaruia are loc un "proces" care stabileste vinovatiile si pedepsele, re-instituind dreptatea si ordinea universului nostru, dupa priceperea de care dispunem. Cei din exterior pot sa nu inteleaga niciodata ce se afla in spatele unei anumite decizii, mai ales cand ceea ce vad ca lasam in urma este "imbietor si plin de calitati", cel putin la o privire superficiala. Dar cine poate sa stabileasca valoarea unei relatii?

Poate ca va amintiti povestea urmatoare:

Un barbat s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat: “Cat valoreaza viata mea?” Dumnezeu i-a dat o piatra si i-a raspuns: “Afla valoarea acestei pietre, insa incearca sa nu o vinzi!”Omul a luat piatra si a plecat. Pe drumul sau a intalnit un barbat ce vindea portocale, asa ca l-a intrebat pe acesta cat crede ca valoreaza piatra lui.
Vanzatorul a vazut piatra stralucitoare, a analizat-o si a spus: “Imi dai piatra si eu iti dau la schimb 12 portocale.”
Barbatul si-a cerut scuze si a spus ca Dumnezeu i-a cerut sa nu o vanda, asa ca a plecat mai departe. Dupa putin timp a intalnit un vanzator de legume:
“Cat crezi ca valoreaza aceasta piatra?” – a intrebat barbatul.
Vanzatorul a luat piatra, s-a uitat la ea si a spus: “Iti dau un sac de cartofi la schimb.”
Omul si-a cerut din nou scuze si i-a spus ca nu o poate vinde, apoi a plecat din nou la drum. Dupa un timp, a ajuns in fata unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a intrebat pe bijutier cat valoreaza piatra lui.
Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atentie si i-a spus: “Iti dau 50.000 de dolari pentu aceasta piatra.” Cand barbatul a dat din cap, bijutierul a spus: “Bine, bine… iti ofer 500.000, numai da-mi piatra.”
Omul a explicat ca el nu poate vinde piatra si a plecat din nou la drum. Peste putin timp ela dat de un magazin cu pietre pretioase; a mers la vanzator si l-a intrebat care este valoarea pietrei sale.
Vanzatorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea si a analizat-o cu mare atentie. “De unde ai aceasta piatra nepretuita?” – a intrebat el. “Chiar daca as vinde intreaga lume si toata viata mea, nu as avea banii necesari pentru a cumpara aceasta minunatie.” – a adaugat.
Uimit si confuz, omul a revenit la Dumnezeu si i-a spus ce s-a intamplat.
“Acum, Doamne, spune-mi… cat valoreaza viata mea?”
Dumnezeu i-a spus: “Raspunsurile pe care le-ai primit de la vanzatorul de portocale, vanzatorul de legume, bijutier si vanzatorul de pietre pretioase explica valoarea vietii noastre. Ai putea fi o piatra pretioasa, chiar nepretuita, dar oamenii te vor aprecia in functie de nivelul lor de informatii, de increderea pe care o au in tine, de motivatia lor, de ambitia si riscul pe care si-l asuma in relatia cu tine. Dar nu te teme, cu siguranta vei gasi pe cineva care isi da va seama de adevarata ta valoare.”

Poate ca, la fel ca in poveste, cineva iti va oferi in schimbul relatiei tale vreo 12 portocale sau vreo 2 saci de cartofi. Cine poate sa stabileasca insa cat valoreaza cu adevarat o anumita relatie? Psihologii cred ca ei ar putea sa faca lucrul acesta si au descoperit anumite criterii in functie de care sa evaluam o anumita relatie. Spre exemplu, unii sunt de parere ca principala calitate pe care ar trebui sa o cautam intr-o relatie ar fi empatia - ei au numit asta "inima relatiei". Dar, poate din pacate, noi nu punem atat de mult pret pe empatie. Altele sunt criteriile care ne ghideaza si s-ar parea ca ele difera in functie de gen.

Anumiti cercetatori au identificat faptul ca ceea ce reprezinta o relatie valoroasa pentru un barbat trebuie asociat cu doua trasaturi fizice: corp si figura atragatoare si doua trasaturi de personalitate: inteligenta si amabilitatea. Pentru o femeie in schimb, o relatie valoroasa trebuie sa ofere mai curand trasaturi de personalitate si statut social: potenta materiala, ambitie, inteligenta si amabilitate - s-a zis cu "iubirea neconditionata", acest termen care inca este la moda din motive care imi scapa, intrucat desi vorbim toata ziua despre "iubire neconditionata", nimeni nu a trait-o ca atare si nimeni nu a vazut-o manifestandu-se propriu-zis.

In acest articol as dori sa va atrag atentia si asupra unor semnale, poate mai subtile care spun de fapt ca va aflati intr-o relatie de-a dreptul toxica. Atrag atentia ca toate aceste semnale tradeza lipsa de empatie a partenerului de viata (capacitatea de a asculta si a se identifica cu nevoile si emotiile voastre), lipsa empatiei reprezentand o trasatura destul de evidenta la cei cu tulburare de personalitate de tip narcisic, borderline sau antisociala (psihopati).

• PARTENERUL ESTE OSTIL TOT TIMPUL - un partener furios, care incarca atmosfera conjugala cu foarte multa tensiune gratuita, care iti blocheaza comunicarea si incercarile de a te exprima.

• PARTENERUL "TE PUNE LA PAMANT" - cu alte cuvinte, ai un partener extrem de critic si esti sigur(a) ca nu poti face absolut nimic pentru a-l multumi, in schimb gaseste mai tot timpul sa iti reproseze sau sa te umilieasca prin ironii, critici si batjocura.

• PARTENERUL TE EVITA IN MOD SISTEMATIC - un partener care evita in mod constant sa se afle in proximitatea ta, ori iti ofera mesaje mixte: iti spune "te iubesc" dar faptele sale demonstreaza mai curand contrariul, lucru pe care il percepti ca pe o respingere, iar apoi iti reproseaza ca esti prea dependent(a).

• PARTENERUL REFUZA NEGOCIEREA SAU DISCUTIILE - un partener ce blocheaza orice incercare a ta de a obtine anumite compromisuri sau ameliorari ale relatiei, refuza sa asculte cand ii spui ce simti si de ce ai nevoie, si mai mult decat atat, refuza sa mearga la consilierea de cuplu cand aceasta este necesara si se impune ca unica solutie.

• PARTENERUL LUPTA "MURDAR" - in aceasta categorie de comportamente intra insultele, inventarea de porecle umilitoare, adresarea de invective, partenerul devine agresiv atunci cand isi doreste ceva, iar conflictele excaladeaza rapid, intimitatea fiind desfiintata in mod ireversibil datorita acestei atitudini.

• PARTENERUL ITI INTERZICE SA FII TU INSATI - a te afla in prezenta partenerului devine o adevarata provocare, in care esti nevoit(a) sa joci un rol care nu ti se potriveste, intrucat partenerul are tot felul de nemultumiri in ceea ce priveste felul tau de a fi, lucrurile care iti fac placere si modul in care te manifesti.

• PARTENERUL TE FACE SA TE SIMTI VINOVAT(A) - o relatie toxica este si o relatie in care celalalt face tot posibilul sa obtina cat mai multe, oferind cat mai putin, lucru realizat prin intermediul "traficului de frontiere" - o tehnica prin care te face sa percepi o aparenta inechitate si te impinge la eforturi constante pentru a-i implini dorintele, prin intermediul sentimentelor de vinovatie.

• PARTENERUL BLOCHEAZA CONTACTUL CU CEILALTI - uneori el poate face asta pentru a ascunde relatia voastra sau pentru a-si asigura "proprietatea", iar alteori tu ascunzi relatia de teama ca ceilalti iti vor sari in ajutor cu sfaturi si indemnuri de a parasi aceasta relatie - oricare ar fi motivul, rezultatul este distanta intre tine si ceilalti.

Conceptul pe care l-am ridiculizat ceva mai sus, acela de iubire neconditionata, este de-a dreptul periculos atunci cand, intamplator, va aflati intr-o relatie toxica, descrisa in detaliu aici, si ne incapatanam sa traim iubirea neconditionata fata de persoane care de fapt ne abuzeaza sub toate formele posibile. Abuzul nu este doar fizic - abuzul emotional, verbal si chiar sexual reprezinta forme de abuz de care poate ca nici macar nu sunteti constienti ca le traiti pe propria piele.

S-a demonstrat stiintific faptul ca empatia este invers proportionala cu nivelul de testosteron pe care il avem la nastere, iar creierul astfel "masculinizat" (datorita prezentei in exces a testosteronului) este susceptibil sa predispuna persoana la tulburari din  spectrul autist. De altfel se si vorbeste despre o rata de 4:1 (baieti / fete) la cei cu autism si 11:1 (baieti / fete) la cei cu Asperger.

In timp ce multi dintre noi idealizam masculinitatea si incercam sa o invatam, cred ca mamele de baietei au o misiune importanta: aceea de a-i ajuta pe acestia sa deprinda empatia - caci daca biologia nu ii ajuta aici si nici educatia nu favorizeaza comportamentul empatic, baietelul respectiv se aboneaza la un sir de probleme fara de sfarsit, pe toata durata vietii sale.

De asemenea, ar trebui sa va ingrijoreze fetitele care poarta tricouri cu mesajul "I'm not bossy. I'm the boss." sau "I'm not bitchy, I'm the bitch. And to you I'm Mrs. Bitch." - asta nu este civilizatie si nici succes in viata. E doar jungla dezlantuita, idealizata in mod periculos si inutil. Si cred ca fetele care isi imagineaza ca afisand aceasta atitudine lipsita de empatie vor avea totul pe tava, se inseala amarnic. Va recomand sa cititi despre conceptul de "sentiment comunitar" al lui Alfred Adler.

Dezacordor: a vedea paharul pe jumatate gol, a devaloriza, a-l critica pe celalalt. Ceea ce fac in mod minunat oamenii politici cand sunt in opozitie sau cuplurile in conflict permanent cand fiecare gandeste: "din cauza celuilalt nu merg lucrurile bine". A crea ceva cu un dezacordor este penibil, dificil sau imposibil. Un dezacordor isi formuleaza intrebarile ca un repros, ceea ce face raspunsul dificil, defensiv sau poate provoca fuga celuilalt.

Acordor: cauta sa se puna in acord cu celalalt, gaseste punctele comune cu partenerul sau, le valorizeaza. Vede cu prioritate paharul pe jumatate plin. Da dovada de mai multa inteligenta emotionala: capacitatea de a simti, de a-si exprima sentimentele, de a le identifica si de a ghici trairile celuilalt. A imagina, a crea, a realiza un proiect cu un acordor capata valoare. Persoana acordor il recunoaste pe celalalt, asculta cererea sa si raspunde - nu exista raspuns fara ascultare.

Dr. Andre Moreau

(1) Imaginea Can't Breath Anymore, de Christos Tsoumplekas, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Moreau A., (2006) Dragoste si Sexualitate, editura Trei, Bucuresti 

(3) The Independent, (acc. 14.08.2017), Why a lack of empathy is the root of all evil, website: The Independendent

(4) Psychcentral, (acc. 14.08.2017), Men and Women Use Different Criteria for Partner Selection, website: Psychcentral

(5) IFL Science, (acc. 14.08.2017), Testosterone Decreses the Ability to Feel Empathy, website: IFL Science

(6) Autism Research Centre, (acc. 14.08.2017), Fetal Steroid Hormones, website: Autism Research Centre

(7) Autism Reseach Centre, (acc. 14.08.2017), Why Are Autism Spectrum Conditions More Prevalent in Males?; website: Autism Research Centre

Continue reading

vinovatie

Sindromul Williams

Atat de prietenos incat asta devine o problema? Vorbim despre persoanele cu Sindromul Williams, incercate de povara genetica, dar si speciale prin puterea lor neobisnuita de a-si face prieteni si de a-ti acorda increderea lor. 

Sunt multe afectiuni stranii in manualele de medicina, ca si in manualele psihiatrice. Daca doriti o regula simpla prin care poti sa obtii o boala ciudata, ganditi-va ca accentuati intr-un mod neobisnuit o anumita trasatura umana, aleasa la voia intamplarii.

Daca spre exemplu, sunteti prea euforici sau prea tristi, daca sunteti prea agitati sau prea linistiti, daca mancati prea mult sau prea putin, daca sunteti prea responsabili sau prea jucausi, se pare ca exista un diagnostic pentru fiecare astfel de exagerare de trasaturi.

Fiecare dintre aceste conditii medicale dau unicitate personalitatii noastre, dar si modului in care interactionam cu cei din jurul nostru. Prezenta unor trasaturi extrem de accentuate nu poate trece neobservata si de regula isi lasa amprenta asupra stilului de viata si asupra grupului caruia ii apartinem, ce trebuie sa faca anumite eforturi de intelegere, de integrare a persoanelor care manifesta astfel de trasaturi. Este poate cel putin la fel de straniu sa nu iesi in evidenta cu nimic - si asta a primit o denumire in manualele de devianta: supra-adaptare.

Dar imaginati-va ca trasatura neobisnuit de accentuata este sociabilitatea si spiritul comunitar! In viziunea lui Alfred Adler capacitatea noastra de a trai in comuniune cu cei din jurul nostru, de a coopera cu acestia si de a interactiona armonios reprezinta un fel de "super-trasatura" umana, care trebuie pretuita, cultivata si dezvoltata in randul nostru, aceasta fiind si miza civilizarii noastre.

Daca vreti sa faceti haz de ideea lui Adler, ati spune ca era nevoie de spirit comunitar si cooperare (mai ales) in randul comunitatilor vorbitoare de limba germana, iar Adler a gasit o solutie care li se potriveste de minune celor din vest, dar poate ca nu ni se potriveste si noua, care traim intr-un stil mult mai gregar. Insa gregaritatea nu inseamna obligatoriu si comuniune sau cooperare.

Iar daca doriti sa intelegeti ce este cooperarea, empatia si spiritul social, cred ca ati face bine sa descoperiti niste persoane care sufera de sindromul Williams. Faptul ca astfel de persoane sunt provocate si trebuie sa ajunga din urma pe toti ceilalti, din anumite puncte de vedere, nu inseamna ca nu avem si noi cate ceva de invatat de la ele.

Sindromul Williams iese in evidenta prin trasaturi fizice, dar si prin trasaturi de personalitate specifice, si mai ales, asa cum afirmam mai sus, iese in evidenta printr-o expresie caricaturizata a sentimentului comunitar despre care Alfred Adler considera ca ar fi un fel de panaceu universal, dupa cum Sigmund Freud considera ca tot asa ceva ar putea fi cocaina - marea descoperire farmaceutica in mare voga la un moment dat, pana sa se vada efectele sale.

Un film interesant despre Williams Syndrome: Where Everybody Wants to be Your Friend

Caracteristici ale persoanelor cu Williams Syndrome

• O aparitie faciala specifica

• Probleme ale sistemului circulator (inima si vase)

• Niveluri ridicate ale calciului 

• O greutate scazuta la nastere

• Dificultati de alimentare

• Colici in copilarie

• Abnormalitati dentale

• Abnormalitati renale

• Hernie

• Hiperacuzie (sensibilitate auditiva crescuta)

• Probleme ale musculaturii si osaturii

• Intarziere de dezvoltare, dificultati de invatare si deficit de atentie

• Si, desigur, Excesiva Sociabilitate

Ai spune ca cele mai vizibile trasaturi sunt ultimele doua din aceasta lista: faptul ca exista aceasta intarziere de dezvoltare, pe care o veti percepe ce pe un retard mental si comportamentul excesiv de prietenos. Imbinarea celor doua produce o dezinhibitie sociala, caracteristica copiilor.

Persoana cu Sindromul Williams este incercata, dar este si frumoasa in felul ei. Faptul ca, in lipsa unei stimulari emotionale (ex: auditie muzicala), o persoana cu Williams Syndrome produce de 3 ori mai multa oxitocina decat o persoana normala, spune ceva despre dorinta acestora de a interactiona cu strainii, de a-si face prieteni si de a avea incredere in ceilalti.

Multe probleme apar tocmai de aici: faptul ca au atat de multa incredere in ceilalti, reprezinta un factor serios de risc, caci lipsa inhibitiei sociale poate sa atraga rau-facatori si pericole pe care cei cu Sindromul Williams nu le percep ca atare. Iata deci ca putina paranoia nu strica uneori, si absenta totala a suspiciunii nu este cu nimic mai buna decat prezenta suspiciunii in proportii excesive.

Dintre talentele deosebite ale persoanelor cu Sindromul Williams, este de retinut hiperacuzia (un auz extrem de bine dezvoltat, care poate sa stea si la baza dificultatii de a mentine atentia concentrata, datorita distragerilor indepartate). De asemenea, persoanele cu acest sindrom iubesc muzica si pot deveni muzicieni, daca reusesc sa cultive acest talent in mod adecvat.

(1) Imaginea $#$#%%^#@, de &^^#@, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.

(2) Salk, (acc. 22.07.2017), 'Trust' Hormone, Oxytocin Found at Heart of Rare Genetic Disorder, website: Salk

(3) Williams Syndrome Association, (acc. 22.072017), What is Williams Syndrome, website: Williams Syndrome Association

Continue reading

virtute

Despre Omul Cazut pe Strada

Ati vazut un om cazut pe strada. Care este primul gand care va vine in minte? Este oare un om care are o problema medicala, sau e doar un betivan care isi merita soarta?

Sunteti pe strada, probabil ca aveti un motiv sa va aflati acolo si probabil ca va grabiti sa ajungeti undeva. La un moment dat, observati cu coada ochiului ca cineva se afla jos, pe trotuar, sau chiar pe carosabil. Nu stiti despre ce este vorba, va vin cateva intrebari in minte si ati putea ramane cateva secunde sa cautati un unghi mai bun si sa va mirati de ce se afla acea persoana acolo si cum de "nu se intampla nimic". Concluzionati ca probabil nu exista o situatie de criza si... va continuati drumul. Aveti multe pe cap oricum...

Si daca... persoana cazuta ar fi tatal, mama, fiul, fiica, sora sau fratele vostru? Atunci probabil ca ati avea alta atitudine. Ei bine, intr-o zi de primavara, in urma cu mai bine de 10 ani, tatal meu a cazut pe strada, pentru ca a facut un accident vascular cerebral. As putea spune din pacate, era o zona foarte bine populata si nu a intervenit nimeni si deci nu am cui sa ii raman recunoscator pentru asta.

Da, din pacate, era o zona bine populata... si tot din pacate, nu a intervenit nimeni, pentru ca, probabil fiecare a considerat ca e vorba despre un om care a baut putin cam mult si isi va reveni din betie, iar atunci o sa se imbete iar. Acest lucru nu este adevarat. Tatal meu nu obisnuia sa se imbete si avea alcolemia zero la momentul respectiv. Exista multe alte motive pentru care cineva poate sa cada pe strada si cred ca le cunoasteti foarte bine.

Si atunci ce ne impiedica sa intervenim? Exista cativa factori implicati in dinamica acestui "Efect al Privitorului", descoperit inca din anii '60, de scoala de psihologie sociala americana. Este vorba pe de o parte de "ignoranta pluralista" si pe de alta parte de "difuziunea responsabilitatii".

• Ignoranta pluralista: este un fenomen care se leaga de presiunea grupului - daca nimeni nu intervine, inseamna ca nu este cazul de asa ceva, ca nu este vorba despre o situatie de criza si ca noi suntem cei care au inteles gresit situatia pentru cateva momente. Fireste, nu vrei sa risti sa fii tu "eroul zilei", mai ales ca nimeni nu va aplauda si nimeni nu are nevoie de asa ceva.

• Difuziunea responsabilitatii: este un fenomen des intalnit in situatiile in care grupurile umane nu sunt bine structurate / organizate, lucru care permite evitarea responsabilitatii - de ce ai interveni tocmai tu, cand sunt altii care au probabil mai multe resurse (timp, credit pe telefon, bani de taxi, etc)

Psihologii sociali Darley si Latane, care au descoperit Efectul Privitorului (Bystander Effect), au fost impresionati de un incident aparut intr-o noapte pe una dintre strazile New Yorkului, care era prin anii '60 mult mai periculos si letal decat este in zilele noastre. Kitty Genovese, o tanara din NY, a fost injunghiata pe strada, iar nu mai putin de 38 de persoane au fost martore ale incidentului. Nimeni nu a chemat Politia.

Cei doi psihologi au ajuns la concluzia ca in dinamica incidentului respectiv au intervenit mai mult decat frica, indiferenta sau lipsa de inima a celor prezenti. Poate ca nu excelam la capitolul compasiune umana cu totii, dar este exclus ca 38 de persoane sa fi fost total insensibile, ca niste stane de piatra. S-a considerat ca tocmai prezenta unui numar atat de mare de persoane reprezinta impedimentul principal in manifestarea actelor de umanitate si a spiritului comunitar.

Cateva experimente sociale mai putin stiintifice, par a demonstra faptul ca oamenii ar putea interveni pentru ajutorarea celorlalti, in anumite conditii. Spre exemplu, daca persoana care are nevoie de ajutor lasa impresia ca este cineva important, care nu duce lipsa de nimic si beneficiaza de un statut privilegiat, am fi mai dispusi sa ne oferim sa o ajutam, in timp ce o persoana mai rau imbracata lasa loc interpretarilor de genul "inca un om distrus de alcool".

Nu as vrea sa credeti ca iau in serios chiar toate "experimentele sociale" de pe youtube, dar merita sa reflectam la unele dintre ele. Spre exemplu, s-au facut doua experimente cu femei aflate sub influenta alcoolului si rezultatele par a fi contrastante: in experimentul facut in LA, barbatii tind sa profite de femeile bete, in timp ca in experimentul facut in NY, apar tot felul de gentlemani care sunt dispusi sa ajute femeia respectiva sa ajunga cu bine acasa.

Cum va explicati rezultatele atat de diferite ale celor doua experimente? Eu as observa ca femeia din NY are ceva mai multa prestanta, si, in ciuda faptului ca este sub influenta alcoolului, este imbracata elegant si pare sa apartina paturii superioare a societatii, in timp ce in experimentul celalalt, este vorba despre o fata aparent normala, imbracata fara pretentii si care pare mai usor "de abordat". Una ti-ar putea fi sefa, cealalta ti-ar putea fi... orice (inclusiv victima).

Daca stai sa te gandesti, experimentul facut in LA, din care rezulta faptul ca femeile aflate sub influenta alcoolului atrag pradatori sexuali, este mai util decat experimentul din NY, din care rezulta ca femeile aflate sub influenta alcoolului atrag adevarati cavaleri pe cal alb. Oricare ar fi invatatura insa, nu ar fi rau sa ne intrebam daca, in ciuda existentei "efectului privitorului" sau "efectului de statut", chiar suntem atat de grabiti incat sa evitam implicarea in ajutorarea semenilor.

Merita un telefon la 211 chiar si o persoana care a consumat ceva mai mult alcool, fiindca din cauza aceasta isi poate pierde viata din diferite motive care au legatura cu conditiile meteo, cu interactiunea intre corpul afectat de alcool si conditiile meteo, sau doar cu efectul nociv al acestei substante asupra organismului uman. Faptul ca cineva a baut prea mult nu il face vrednic de a muri. S-ar putea sa aiba familie si copii acasa, care depind de acest om.

In afara de asta, intrebati-va cate alte motive de natura medicala nu avem pentru a cadea pe strada, in afara de consumul de alcool si de cate ori vi s-a intamplat voua sau celor dragi, sa va pierdeti cunostinta, sa cadeti pe jos si sa aveti nevoie de interventia cuiva caruia ii pasa. Iata numai cateva dintre cauzele caderii pe jos, in afara de consumul de alcool:

• Infarctul

• Accidentul vascular

• Caldura excesiva

• Anxietatea, panica

• Epuizarea fizica

• Dezhidratarea

• Probleme de circulatie

Unele dintre aceste probleme chiar ameninta viata persoanelor in cauza. Nu este fair sa presupunem de fiecare data cand vedem o persoana cazuta pe jos ca "probabil a baut cam mult" si ca "oricum nu il poti salva de el insusi". Ce-ar fi sa va ganditi mai bine ca acea persoana conteaza pentru cineva si ca exista fiinte care depind de acel om cazut pe strada?

(1) Imaginea Falling, de Kevin Morris, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) eMedicine Health, (acc. Mar. 06, 2017), What causes Fainting?; website: eMedicine Health

(3) Scott, O.L. (2009) 50 Great Myths of Popular Psychology, Wiley-Blackwell Publishing

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

virtute