Ati vazut un om cazut pe strada. Care este primul gand care va vine in minte? Este oare un om care are o problema medicala, sau e doar un betivan care isi merita soarta?
Sunteti pe strada, probabil ca aveti un motiv sa va aflati acolo si probabil ca va grabiti sa ajungeti undeva. La un moment dat, observati cu coada ochiului ca cineva se afla jos, pe trotuar, sau chiar pe carosabil. Nu stiti despre ce este vorba, va vin cateva intrebari in minte si ati putea ramane cateva secunde sa cautati un unghi mai bun si sa va mirati de ce se afla acea persoana acolo si cum de "nu se intampla nimic". Concluzionati ca probabil nu exista o situatie de criza si... va continuati drumul. Aveti multe pe cap oricum...
Si daca... persoana cazuta ar fi tatal, mama, fiul, fiica, sora sau fratele vostru? Atunci probabil ca ati avea alta atitudine. Ei bine, intr-o zi de primavara, in urma cu mai bine de 10 ani, tatal meu a cazut pe strada, pentru ca a facut un accident vascular cerebral. As putea spune din pacate, era o zona foarte bine populata si nu a intervenit nimeni si deci nu am cui sa ii raman recunoscator pentru asta.
Da, din pacate, era o zona bine populata... si tot din pacate, nu a intervenit nimeni, pentru ca, probabil fiecare a considerat ca e vorba despre un om care a baut putin cam mult si isi va reveni din betie, iar atunci o sa se imbete iar. Acest lucru nu este adevarat. Tatal meu nu obisnuia sa se imbete si avea alcolemia zero la momentul respectiv. Exista multe alte motive pentru care cineva poate sa cada pe strada si cred ca le cunoasteti foarte bine.
Si atunci ce ne impiedica sa intervenim? Exista cativa factori implicati in dinamica acestui "Efect al Privitorului", descoperit inca din anii '60, de scoala de psihologie sociala americana. Este vorba pe de o parte de "ignoranta pluralista" si pe de alta parte de "difuziunea responsabilitatii".
- Ignoranta pluralista: este un fenomen care se leaga de presiunea grupului - daca nimeni nu intervine, inseamna ca nu este cazul de asa ceva, ca nu este vorba despre o situatie de criza si ca noi suntem cei care au inteles gresit situatia pentru cateva momente. Fireste, nu vrei sa risti sa fii tu "eroul zilei", mai ales ca nimeni nu va aplauda si nimeni nu are nevoie de asa ceva.
- Difuziunea responsabilitatii: este un fenomen des intalnit in situatiile in care grupurile umane nu sunt bine structurate / organizate, lucru care permite evitarea responsabilitatii - de ce ai interveni tocmai tu, cand sunt altii care au probabil mai multe resurse (timp, credit pe telefon, bani de taxi, etc)
Psihologii sociali Darley si Latane, care au descoperit Efectul Privitorului (Bystander Effect), au fost impresionati de un incident aparut intr-o noapte pe una dintre strazile New Yorkului, care era prin anii '60 mult mai periculos si letal decat este in zilele noastre. Kitty Genovese, o tanara din NY, a fost injunghiata pe strada, iar nu mai putin de 38 de persoane au fost martore ale incidentului. Nimeni nu a chemat Politia.
Cei doi psihologi au ajuns la concluzia ca in dinamica incidentului respectiv au intervenit mai mult decat frica, indiferenta sau lipsa de inima a celor prezenti. Poate ca nu excelam la capitolul compasiune umana cu totii, dar este exclus ca 38 de persoane sa fi fost total insensibile, ca niste stane de piatra. S-a considerat ca tocmai prezenta unui numar atat de mare de persoane reprezinta impedimentul principal in manifestarea actelor de umanitate si a spiritului comunitar.
Cateva experimente sociale mai putin stiintifice, par a demonstra faptul ca oamenii ar putea interveni pentru ajutorarea celorlalti, in anumite conditii. Spre exemplu, daca persoana care are nevoie de ajutor lasa impresia ca este cineva important, care nu duce lipsa de nimic si beneficiaza de un statut privilegiat, am fi mai dispusi sa ne oferim sa o ajutam, in timp ce o persoana mai rau imbracata lasa loc interpretarilor de genul "inca un om distrus de alcool".
Nu as vrea sa credeti ca iau in serios chiar toate "experimentele sociale" de pe youtube, dar merita sa reflectam la unele dintre ele. Spre exemplu, s-au facut doua experimente cu femei aflate sub influenta alcoolului si rezultatele par a fi contrastante: in experimentul facut in LA, barbatii tind sa profite de femeile bete, in timp ca in experimentul facut in NY, apar tot felul de gentlemani care sunt dispusi sa ajute femeia respectiva sa ajunga cu bine acasa.
Cum va explicati rezultatele atat de diferite ale celor doua experimente? Eu as observa ca femeia din NY are ceva mai multa prestanta, si, in ciuda faptului ca este sub influenta alcoolului, este imbracata elegant si pare sa apartina paturii superioare a societatii, in timp ce in experimentul celalalt, este vorba despre o fata aparent normala, imbracata fara pretentii si care pare mai usor "de abordat". Una ti-ar putea fi sefa, cealalta ti-ar putea fi... orice (inclusiv victima).
Daca stai sa te gandesti, experimentul facut in LA, din care rezulta faptul ca femeile aflate sub influenta alcoolului atrag pradatori sexuali, este mai util decat experimentul din NY, din care rezulta ca femeile aflate sub influenta alcoolului atrag adevarati cavaleri pe cal alb. Oricare ar fi invatatura insa, nu ar fi rau sa ne intrebam daca, in ciuda existentei "efectului privitorului" sau "efectului de statut", chiar suntem atat de grabiti incat sa evitam implicarea in ajutorarea semenilor.
Merita un telefon la 211 chiar si o persoana care a consumat ceva mai mult alcool, fiindca din cauza aceasta isi poate pierde viata din diferite motive care au legatura cu conditiile meteo, cu interactiunea intre corpul afectat de alcool si conditiile meteo, sau doar cu efectul nociv al acestei substante asupra organismului uman. Faptul ca cineva a baut prea mult nu il face vrednic de a muri. S-ar putea sa aiba familie si copii acasa, care depind de acest om.
In afara de asta, intrebati-va cate alte motive de natura medicala nu avem pentru a cadea pe strada, in afara de consumul de alcool si de cate ori vi s-a intamplat voua sau celor dragi, sa va pierdeti cunostinta, sa cadeti pe jos si sa aveti nevoie de interventia cuiva caruia ii pasa. Iata numai cateva dintre cauzele caderii pe jos, in afara de consumul de alcool:
- Infarctul
- Accidentul vascular
- Caldura excesiva
- Anxietatea, panica
- Epuizarea fizica
- Dezhidratarea
- Probleme de circulatie
Unele dintre aceste probleme chiar ameninta viata persoanelor in cauza. Nu este fair sa presupunem de fiecare data cand vedem o persoana cazuta pe jos ca "probabil a baut cam mult" si ca "oricum nu il poti salva de el insusi". Ce-ar fi sa va ganditi mai bine ca acea persoana conteaza pentru cineva si ca exista fiinte care depind de acel om cazut pe strada?
(1) Imaginea Falling, de Kevin Morris, via Flikr, sub licenta
CC BY-NC-ND 2.0
(2) eMedicine Health, (acc. Mar. 06, 2017), What causes Fainting?; website: eMedicine Health
(3) Scott, O.L. (2009) 50 Great Myths of Popular Psychology, Wiley-Blackwell Publishing
(2) eMedicine Health, (acc. Mar. 06, 2017), What causes Fainting?; website: eMedicine Health
(3) Scott, O.L. (2009) 50 Great Myths of Popular Psychology, Wiley-Blackwell Publishing
Nu știu ce să zic...Mie mi s-a întamplat de doua ori sa adun oameni beți de pe jos fără să mă gândesc că își merită soarta, în condițiile în care eu urăsc alcoolul. O dată a fost vorba de un bărbat ce nu reușea să traverseze, căzuse în mijlocul străzii și nu reușea să se ridice iar eu l-am ajutat să ajungă pe trotuar, iar altă dată am găsit zăcînd pe jos o femeie în vârstă, și ea tot beată, iarnă fiind, pe o străduță lăturalnică, și cred că erau slabe șansele sa fie gasită repede pentru că era destul de târziu. Am adunat-o de pe jos și am dus-o acasă. Deci se poate. Dacă eu am făcut-o, se poate. Am făcut-o pentru că pur și simplu erau doi oameni care aveau nevoie de ajutor, fără să mă gândesc că au consumat băuturi alcoolice. :)
RăspundețiȘtergereDa, se poate si imi place sa cred ca nici macar nu trebuie sa mergem atat de departe cu ajutorul. Cred ca este suficient sa folosim telefonul pentru situatii de urgenta 112. Exista oameni platiti sa faca aceasta slujba pentru societate insa depinde de noi sa ii anuntam ca au de lucru.
ȘtergereE destul de greu de decis ce anume ne motiveaza sa actionam sau din contra sa ramanem pasivi. Cred ca putem gasi o multime de explicatii atat pentru implicare cat si pentru non-implicare. Ceea ce cred eu ca e relevant este daca decizia pe care am putea sa o luam intr-un astfel de caz e dictata de ratiuni proprii sau de "psihologia persuasiunii in masa". Adica daca nimeni nu se baga, nu ma bag nici eu. Sau din contra, ma implic daca se mai implica si altcineva. Raspunsul este dictat de constiinta ta sau de dorinta de a sta confortabil intr-o multime si a actiona conform uzantelor si majoritatii acesteia? Si oricat ai reflecta la rece asupra acestui subiect, te-ai putea surprinde reactionand total diferit cand esti pus intr-o situatie concreta in care creierul va reactiona rapid la stimulii prezenti si isi va cantari daca expunerea la un potential risc e mai mare decat nevoia de a-ti linisti constiinta ca i-ai facut un bine cuiva. Desigur merita luat in calcul daca esti capabil sa iti oferi ajutorul. Nu stiu cati recunosc un atac cerebral, o criza de epilepsie, un infarct, etc si sunt capabili sa evalueze corect ce au de facut. Un telefon la 112 ar ajuta poate mai mult.
RăspundețiȘtergereIoana, comentariul tău m-a determinat să îmi pun "o tonă" de întrebări și ma bucur că am avut prilejul să îl citesc. Părerea mea e că în momentul în care creierul cântarește riscurile nu mai există implicare deoarece abia după ce te-ai implicat începi să realizezi la ce pericol te expui. Poate de aceea mulți oameni nu intervin. Și găsesc o mulțime de explicații pentru non-implicare, iar pentru implicare una singură: nevoia de a ajuta.
Ștergere@Ioana: asta ii spuneam si Iuliei. Nu suntem datori sa recunoastem o criza de epilepsie sau un accident vascular, dar putem sa sunam la 112 daca avem dubii. Fiindca totusi scenele "ireale" in care este cineva lovit de masina pe jos si toti ceilalti "isi vad de treaba", nu fac cinste umanitatii, indiferent care ar fi motivatia din spatele acestui comportament.
Ștergere@Iulia: Creierul este implicat de fiecare data, chiar daca reactia noastra este una automata. Ideea este cu ce parte a creierului reactionam: cea mai veche structura a sa (creierul mic) e cea care ne-a mentinut in viata la un nivel strict "animalic" ca sa zic asa, deoarece in aceasta structura isi are sediul frica. Cea mai noua structura a creierului (cortexul) insa este cea care poate infrana frica, activand si alte sentimente precum dorinta de a ajuta pe cineva. Cu alte cuvinte, cand frica ne impiedica sa reactionam, ne blocheaza, este posibil sa ne activam un instinct de conservare, pur animalic. Cand alegem insa sa ne implicam este posibil ca totusi cortexul nostru sa reuseasca sa blocheze instinctul primar de autoaparare, generand o reactie mai evoluata, de animal integrat social, cu un sistem de valori pe care il aplica in viata de zi cu zi si nu doar il face subiect de discutie la o cafea. :) As spune ca gestul tau se incadreaza in cea de-a doua categorie. Este un gest asumat in care frica de a interveni a fost intrecuta in intensitate de un sentiment de compasiune si reala dorinta de a ajuta. :)
Ștergere