Unul dintre cei mai la moda termeni, acela de "gandire pozitiva", beneficiaza de foarte multa atentie in cartile, articolele si d...
Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com
Gaslight-ul observat in relatii de tip conjugal sau parental poate fi folosit in mod la fel de abuziv si cu acelasi succes, la nivel statal, pentru a manipula un popor intreg, Rusia lui Putin reprezinta un exemplu concret.
☆ ☆ ☆
Gaslight este un termen despre care se vorbeste mult in ultimii ani, in special in carti si forumuri de pop psychology si cred ca ne-am familiarizat si noi romanii cu el, sau cel putin hipsteritele care, potrivit cliseului, prefera pisicile, calatoriile si psihologia. Acest termen-concept ce pur si simplu nu poate fi tradus in romana, are drept sursa de inspiratie doua filme apartinand curentului film noir care era in voga in anii 40 si 50. Numite la fel, Gaslight, aceste filme aveau cam acelasi subiect: incercarea unui barbat de a-si destabiliza psihic partenera pentru a putea sa-si desfasoare activitatile cu caracter infractional.
Fiindca putine filme ajung sa defineasca anumite concepte de pop psychology am luat decizia sa caut Gaslight si sa inteleg ce face acest film atat de special. Le-am gasit usor, varianta englezeasca (cea din 1940) fiind chiar incarcata pe YouTube si o puteti urmari pe aceasta pagina, daca aveti rabdare. Versiunea americana numita si The Murder in Thornton Square (1944) este cel putin la fel de buna. Si da, pot spune ca a meritat sa urmaresc aceste filme fiindca m-au ajutat sa inteleg care-i treaba cu gaslight-ul asta si cu ce se mananca tot acest gaz.
Gaslight - reprezinta un tip de manipulare psihologica a unei persoane, care se desfasoara pe o perioada mai lunga de timp si are drept rezultat punerea la indoia la de catre victima a propriilor ganduri, perceptii ale realitatii sau amintiri, provocand pierderea increderii in sine, nesiguranta si dependenta fata de faptuitor. Sursa: Dictionarul Merriam-Webster
Asadar plotul este identic: un barbat, despre care aflam ulterior ca este infractor de cariera se casatoreste in scopul de a obtine accesul la resedinta partenerei sale unde s-ar putea afla niste pietre pretioase de o valoare foarte mare. El nu isi doreste obligatoriu sa o chinuie pe partenera sa insa din nevoia de a cotrobai prin toate cotloanele casei in cautarea acelor pietre pretioase, face in asa fel incat sa ii induca partenerei sale impresia ca memoria, perceptia si chiar sanatatea ei psihica ii joaca feste. In acest fel, el poate sa umble prin pod, de exemplu iar partenerea sa va considera ca are halucinatii auditive - deci aude pasi!
Gaslight (in traducere: lumina de lampa cu gaz) ar putea fi o metafora a sanatatii psihice care tinde sa o paraseasca pe femeie dupa ce este supusa acestui stres: asa-zise halucinatii, obiectele pierdute sau ascunse fara vreun motiv si mai ales sugestiile partenerului ei care ii tot spune ca vede lucruri care nu sunt acolo ori isi aminteste lucruri care nu s-au intamplat. De altfel, acest individ are un arsenal intreg de tehnici, instrumente psihologice si strategii prin intermediul carora el isi atinge scopul de a-i induce partenerei sale indoieli cu privire la propriile sale simturi, perceptii sau amintiri. Vorba aceea: scopul scuza mijloacele, aceasta fiind deviza unui psihopat care se respecta.
Iata care sunt aceste strategii:
PERCEPTII ~ acestea ii sunt puse la indoiala: faptul ca aude pasi in pod spre exemplu, sau faptul ca flacara de lampa se micsoreaza si revine la dimensiunea initiala, aparent fara ca cineva sa umble la ea, cu alte cuvinte, halucineaza.
AMINTIRI ~ femeii i se sugereaza faptul ca a ascuns lucruri despre care ea nu isi aminteste: tablouri, brose, etc. Servitoarele sunt puse sa jure cu mana pe biblie ca nu au facut astfel de lucruri, prin urmare vina ii revine femeii.
FURTISAGURI ~ de asemenea, femeii i se induce ideea ca, datorita asa-zisei boli psihice de care sufera, aceasta i-ar fi luat ceasul partenerului ei si l-ar fi pus in poseta personala.
IZOLAREA DE CEILALTI ~ femeii i se sugereaza faptul ca nu poate avea viata sociala din cauza tulburarii sale psihice. Mai mult decat atat, la un concert la care barbatul a acceptat sa o insoteasca, acesta ii insceneaza furtul ceasului personal pe care il gaseste in poseta ei - acest fapt ii produce femeii o reactie emotionala puternica si este nevoita sa paraseasca acel show desi se bucurase de el pana atunci.
ALTA IDENTITATE ~ barbatul face sugestii chiar si cu privire la familia partenerei sale: mama sa ar fi suferit si ea de o boala psihica grava, cu halucinatii si tulburari comportamentale, despre care femeia nu stie absolut nimic.
Dupa cum observati, acest individ chiar avea un scop si nu se dadea in spate de la absolut nimic pentru a si-l atinge. Tehnicile folosite de el imi amintesc de ceea ce in limbaj medical se numeste nocebo, adica o serie de sugestii facute de o persoana care prezinta autoritate care au efecte negative asupra starii de sanatate a unei persoane, in contrast cu placebo, efectul psiho-medical prin intermediul caruia o sugestie pozitiva venita din partea unei persoane de incredere sau cu autoritate in domeniu are un impact pozitiv asupra evolutiei unei afectiuni. Toate astea se intampla pentru ca psihicul omului poate fi puternic sugestibil iar asta declanseaza resorturi psiho-fiziologice implacabile, pozitive (placebo) dar si negative (nocebo).
Fiindca subiectul este totusi de permanenta actualitate, fenomenul de Gaslight, care nu a fost pana acum asociat cu abuzurile guvernamentale ce se petrec in diverse state ale lumii, m-am gandit ca exista posibilitatea sa facem acest lucru prin referire la ceea ce se intampla in Absurdistan a.k.a. Rusia - poftim ca am invatat si eu sa fac lampa de gaz din-asta! Este oare adevarat ca in Rusia se face gaslight? Tot observand evenimentele si procesele care se deruleaza in aceasta tara, am descoperit ca, da, am putea identifica cateva elemente asociabile cu gaslight-ul.
Am observat de exemplu tendinta regimului de la Moscova de a eticheta drept extremism orice nu se potriveste cu narativul oficial, chiar si daca, obiectiv vorbind, tine de drepturile fundamentale ale unui om: dreptul de a protesta, de a se exprima liber, etc. Iar daca nu este extremism atunci trebuie sa fie actiunea destabilizatoare a unui agent strain - tu esti baiatul rau, nu statul - secta. Orice persoana care simte nevoia sa condamne razboiul din Ucraina trebuie sa se auto-declare ca fiind agent strain. De asemenea regimul are grija sa indeparteze orice simbol care contravine ordinii de stat, cum ar fi florile aduse in oras la acele memoriale improvizate cu ocazia decesului dizidentului Alexei Navalny.
Dimineata, cand vor iesi oamenii cu treburi in oras, acestia nu trebuie sa vada sau sa stie ca au existat persoane care au simtit nevoia sa faca un astfel de gest. Sigur, puteti spune ca florile reprezinta mizerie pe strazi, doar ca ele nu au fost adunate de firmele de curatenie. Iar acesta este un mod de a le spune oamenilor ce simt in legatura cu decesul lui Navalny: absolut nimic. Nu in ultimul rand, cand oamenii din Rusia au facut acel protest prin care au iesit la sectia de votare la ora 12.00, reprezentantii regimului au interpretat asta pentru ca nimeni nu aiba dubii: era un protest impotriva celor care au varsat cerneala in urnele de vot! Cinismul este literalmente fara margini in Rusia.
Stalin este reabilitat iar occidentul a devenit, gradual, inamicul rusilor. Gradual adica pe masura ce se acumulau dovezile despre regimul criminal al lui Putin, despre represiunea pe criterii politice si incalcarea drepturilor omului. In Rusia, exact ca si in orice relatie in care se foloseste gaslight, ti se spune ce simti, ce vezi, ce gandesti, ce inseamna lucrurile, oamenii si evenimentele pe care le traiesti, s.a.m.d. Daca se intampla sa nu fii de acord cu politica de stat viata ta devine foarte complicata: iti vor spune ca halucinezi, ca vezi lucruri care nu sunt acolo si auzi chestii pe care nu le spune nimeni.
Aceseta sunt doar cateva exemple care imi vin la indemana si stiu ca sunt unii care traiesc pentru a-ti aminti ca nu doar Rusia este cinica si abuziva iar istoria statelor lumii este plina de abuzuri si de gaslight prin urmare Rusia are dreptul sa fie cinica si abuziva daca asa pofteste dansa. Ne place sa credem ca am construit o societate mai buna iar genul de societate in care abuzurile sunt la ordinea zilei ramane ingropat in negura istoriei. Dar s-ar parea ca nu toti ne dorim o societate in care oamenii au drepturi, iar unii, din motive pe care le putem ghici, idealizeaza vremurile in care puterea era mai importanta decat drepturile omului.
Exista oameni care iti pot citi personalitatea din felul cum mergi? Cercetatorii considera ca raspunsul este unul afirmativ! Afla totul in acest articol despre studiile realizate in ce priveste mersul pe jos si concluziile acestor cercetari!
☆ ☆ ☆
Se simte miros de primavara, am inceput sa ne miscam mai mult si m-am gandit ca v-ar putea interesa un articol despre mersul pe jos. Am mai abordat acest subiect intr-un articol care imi este foarte drag, numit Medicamentul Minune, in care prezentam dovezile stiintifice care atesta faptul ca mersul pe jos chiar este un medicament, si nu orice fel de medicament ci unul care este asociat de catre cercetatori cu un panaceu universal sau un medicament minune. Va invit sa lecturati acel articol pentru a intelege importanta acestui comportament uman simplu si care nu necesita un echipament costisitor.
Dincolo insa de beneficiile pentru sanatatea fizica si psihica a mersului pe jos, o serie de studii au dezvoltat o adevarata psihologie a mersului pe jos incercand sa releve asocierile intre mersul pe jos si diferitele trasaturi de personalitate. Exista oare vreo legatura intre viteza mersului si inteligenta, motivatie, extraversiune ori succes? Voi incerca in acest articol sa realizez o sinteza o celor mai interesante descoperiri stiintifice cu privire la mersul pe jos. Asadar, care este legatura intre felul cum pasim si trasaturile de personalitate?
STARILE EMOTIONALE ~ reprezentand latura energetica a personalitatii si fiind intr-o directa legatura cu temperamentul, acestea se reflecta usor in mersul unei persoane. Mersul unei persoane deprimate este in general letargic, lipsit de vlaga ori rapid dar rigid in timp ce bucuria se exprima printr-un mers vioi si relaxat. Observatorul mersului poate identifica emotii precum tristetea, furia sau teama in detalii cum ar fi viteza mersului, miscarea bratelor, amplitudinea miscarii picioarelor si apasarea pasului.
EXTRAVERSIUNEA ~ o teorie sustinuta de studii este aceea ca mersul rapid tradeaza mai curand extraversiunea decat intraversiunea. Dar mersul rapid tradeaza mult mai mult decat atat. Spre exemplu, despre persoanele cu mersul rapid cercetatorii afirma ca sunt mai organizate, disciplinate, active si entuziaste. In plus, mersul rapid mai reflecta si deschiderea catre nou si responsabilitatea.
SUFERINTA PSIHICA ~ este un lucru atat de greu de ascuns si evident incat nu are cum sa nu se reflecte in felul cum mergem, care este un esantion de comportament greu de disimulat. In mod intuitiv, suferinta psihica si personalitatea cu tendinte nevrotice se reflecta in mers facandu-l lent si nesigur, lipsit de vlaga. Nu in ultimul rand, evitarea miscarii si a mersului pe jos este o trasatura a persoanelor cu nivel crescut de anxietate la care s-a observat in schimb tendinta de a amorti suferinta cu ajutorul substantelor.
VULNERABILITATEA ~ s-a demonstrat faptul ca psihopatii pot sa depisteze rapid vulnerabilitatea intr-o victima, ceea ce ii si ajuta sa isi selecteze victimele astfel incat sa maximizeze sansele de succes atunci cand comit o talharie. Spre exemplu, daca o persoana face pasii prea lungi ori prea scurti sau daca are tendinta de a ridica picioarele cand paseste, este perceput de catre infractor ca victima sigura. Studiile au aratat de altfel ca nu e o simpla perceptie iar persoanele a caror mers avea aceste particularitati fusesera victimizate in mod repetat in trecut.
ORIENTAREA SEXUALA ~ desi este nevoie de mai multe dovezi stiintifice in aceasta privinta, un studiu a demonstrat faptul ca putem sa ghicim orientarea sexuala a barbatilor gay. Fiindca exista un mod masculin de a merge - care presupune miscarea umerilor si denota incredere in sine si unul feminin - care presupune miscarea soldurilor, a ghici orientarea sexuala pare o joaca de copil. Cu toate acestea, asa cum spuneam, e nevoie de mai multe dovezi iar saritura la concluzii nu este nici macar un exercitiu fizic util.
Se spun multe altele despre mers, iar artistii agatatului - pick up artists - adica cei care ne invata cum sa atragem parteneri sexuali, ii dau o importanta iesita din comun. Dar si oamenii de stiinta fac asta. Spre exemplu, intr-un studiu, faptul ca o femeie poate atinge orgasmul vaginal a fost prezis cu o acuratete de peste 80%. Cum si-au dat seama subiectii de asta? Analizand mersul unor femei si concluzionand ca orgasmul vaginal poate fi anticipat atunci cand o femeie are un anumit mod de a-si misca soldurile si bratele in timpul mersului, tradand astfel curgerea libera a energiei. De asemenea, cand mergem in doi, exista indicii cu privire la tipul relatiei (este o simpla prietenie, o relatie intima, etc).
Alte studii afirma faptul ca mersul rapid adauga vietii tale pana 15 ani in cazul femeilor si pana la 20 de ani in cazul barbatilor, probabil pentru ca implica un efort sporit si activarea mai puternica a diferitelor grupe de muschi. apropiindu-se de formele de exercitiu fizic mai serioase. Un alt studiu pretinde chiar faptul ca persoanele care merg repede dispun de un IQ mai mare cu pana la 16 puncte decat cele care au un pas mai lent. In plus, studiul respectiv mai afirma si faptul ca cei cu mersul lent au un risc crescut de a dezvolta dementa iar creierul lor imbatraneste mai repede.
Cu privire la aceste studii, realizezi si faptul ca o persoana poate sa mearga in multe feluri in momente diferite ale zilei sau ale saptamanii. Spre exemplu eu pot sa fiu cel mai rapid de pe strada atunci cand merg la munca - da, merg pe jos fiindca locuiesc in proximitate, dar daca imi fac plimbarea de seara pot fi si cel mai lent dintre trecatori. Nu stiu exact cum poti evalua in mod obiectiv aceste lucruri si de altfel gasesc ca ar fi putin straniu daca ai merge sa iti iei o inghetata ca si cand ai fi un sinistrat ori un locuitor din fasia Gaza alergand dupa ajutoarele aruncate cu parasuta.
Cel mai important lucruru din toata povestea asta mi se pare sa facem miscare, chiar si miscare lejera cum ar fi mersul pe jos. Iar daca ne dorim sa cunoastem pe cineva, putem observa felul cum merge si ne putem pune intrebari cu privire la personalitatea sa: ar putea fi o persoana competitiva, prietenoasa, ar putea suferi de vreo chestie? Raspunsul poate fi gasit in felul cum merge, asa cum am incercat sa va conving aici, dar, in spiritul unei cercetari autentice si bazate pe reguli, v-as recomanda sa faceti observatii multiple si sa nu va rezumati la o singura situatie pentru a sari la concluzii - acest sport intelectual ingrat.
(1) Imaginea Woman Walking, de Caroline Veronez, via Pxels
(2) Digital Commons, (acc. 13.03.2024), Psychopathy and Perception of Vulnerability, website: DiggitalCommons.usf.edu
(3) Psychology Today, (acc. 13.03.2024), Mind Your Body: Walk This Way. website: PsychologyToday.com
(4) NBC News, (acc. 13.03.2024), Gay or Straight: Watch His Walk, website: NBCNews.com
(5) Psy Blog, (acc.13.03.2024), Fast Walker Personality: What It Says About You, website: Spring.org.uk
(6) Global News, (acc. 13.03.2024), Walking Fast Can Add Up to 15 Years to Your Life, Website: GlobalNews.ca
(7) HIT, (acc. 13.03.2024), Fast Walkers Are The Smarter..., website: Hit.com.au
De ce ai fi fericit daca societatea iti cere sa fii casatorit si sa ai vreo doi copii? Ori de ce ai fi fericit daca esti homosexual? Sau de ce ai fi fericit daca nu ai suficienti bani pentru a-ti cumpara un BMW si un televizor ce ocupa jumatate de perete? Cine iti da acest drept?
☆ ☆ ☆
Istoria societatii umane este o poveste despre rationalizarea fericirii. Prin rationalizarea fericirii inteleg interzicerea accesului liber la fericire si asocierea fericirii cu anumite conditii necesare obtinerii acesteia. E ca si cand nu ai avea dreptul sa fii fericit daca nu indeplinesti acele conditii instituite de societate, in functie de valorile sale dominante. Conditiile respective pot fi destul de diferite de la un tip de societate la altul iar nerespectarea lor reprezinta o adevarata insulta la adresa majoritatii si a idealurilor promovate de aceasta. De ce ai fi fericit daca societatea iti cere sa fii casatorit si sa ai vreo doi copii? De ce ai fi fericit daca esti homosexual? De ce ai fi fericit daca nu ai suficienti bani pentru a-ti cumpara un BMW si un televizor ce ocupa jumatate de perete? Cine iti da acest drept?
Iata cateva tipuri de societate si felul cum iti restrictioneaza ele fericirea:
Societatea traditionala ~ Ai dreptul sa fii fericit daca iti faci datoria fata de societate, adica ai un loc de munca si o familie, daca esti responsabil, iar ca femeie daca esti casnica si te ocupi de prepararea hranei, intretinerea locuintei, cresterea si educarea copiilor, cu low profile si supunere fata de deciziile si autoritatea masculina a familiei. Organ de represiune: gura lumii.
Societatea de consum ~ Ai dreptul sa fii fericit daca adopti valorile societatii de consum si te preocupa obtinerea simbolurilor succesului: masinile cele mai scumpe, o locuinta noua si luxoasa, ceea ce se cheama trophy wife - adica nevasta trofeu -, chiar si o amanta trofeu daca vrei sa pari cu adevarat realizat. Nu in ultimul rand, daca copiii au toate gadgeturile recent inventate atunci meriti sa fii fericit. In caz contrar, sigurul care se va bucura ca ai ajuns acasa va fi cainele. Organ de represiune: sentimentele de inferioritate.
Societatea liberalista ~ Ai dreptul sa fii fericit daca respecti nevoia femeilor de a munci si de a castiga la fel ca un barbat, daca intelegi ca si homosexualii / transsexualii si imigrantii au sentimente, daca dai sanse si celor care au deficiente sau handicapuri s.a.m.d. De asemenea, membrii societatii au libertatea sa faca ceea ce simt, sa inceapa si sa termine relatii atunci cand simt, indiferent de nevoile copiilor iar daca nu fac ceea ce simt nu vor putea fi fericiti niciodata. Organ de represiune: cancel culture.
Societatea autoritarista ~ Ai dreptul sa fii fericit numai daca accepti faptul ca viata ta este dedicata slujirii autoritatii statului sau dictatorului, daca renunti la unele dintre drepturile tale: dreptul la libera exprimare, dreptul de a protesta, dreptul de a crede in ce doresti tu, dreptul la viata privata, dreptul la alegeri libere, etc. Daca nu poti trai cu asta, sistemul autoritarist iti demonstreaza ca exista lucruri mai rele decat ceea ce te nemultumeste pe tine: tortura si procesele incorecte de exemplu. Organ de represiune: sistemul.
Aceste rationalizari ale fericirii nu sunt intamplatoare, fiindca au la origine existenta unor obiective ale fiecarui tip de societate luat in parte. La randul lor, acele obiective se bazeaza pe niste ipoteze: poate ca fericirea are sens doar intr-o societate de tip traditional, asa cum ne-am obisnuit noi sa traim. Sau poate ca fericirea are sens doar intr-o societate de tip liberal, egalitarista, in care minoritatile si femeile nu sunt discriminate. Sau poate ca fericirea are sens doar daca poti detine lucruri pe care le au toti ceilalti - esti cu atat mai fericit cu cat ai acces la mai multe lucruri. Putem confectiona astfel de ipoteze atata vreme cat nu intelegem originea fericirii. Dar ipotezele noastre raman in buna parte iluzorii.
(Si fiindca blogul meu este ca un film indian, facem pauza pentru un videoclip despre niste tineri care nu puteau sa traiasca cu normele societatii.)
Validarea externa pe care ne-o ofera societatea poate tine loc de fericire - pe sistem: daca nu are nimeni treaba cu mine, inseamna ca pot fi fericit. Si totusi, fericirea este dicolo de validarea externa si nici nu are vreo legatura cu toate aceste conditii pe care societatea vrea sa ni le impuna, mai mult pentru a se conserva pe sine decat pentru a ne face pe noi fericiti. Secretul fericirii este dincolo de aceste conditii si de fapt tine de modul in care ne reprezentam viata, pe ceilalti si pe sine, de asteptarile pe care le avem si capacitatea noastra de a aprecia ceea ce este, respectiv de a ne detasa de ceea ce nu poate fi.
In acest fel, unii pot fi fericiti in ciuda faptului ca nu au parte de binecuvantarile societatii de consum, nici de reciprocitate in dragoste, nici de egalitate in drepturi si nici macar de libertate. Poate vi s-a parut straniu faptul ca Alexei Navalny aparea mereu cu zambetul pe buze, cu toate ca nu se bucura de cele mai bune conditii de detentie. Cred ca era modul sau de a demonstra ca este liber si puternic, in ciuda tuturor eforturilor pe care chestia de la Kremlin le facea pentru a-i sfarama vointa si a-l determina sa isi accepte conditia de rob al dictaturii. Ar fi zambit si atunci cand trolii lui Putin au inceput sa inventeze stiri despre sotia lui.
Fericirea nu este dependenta de conditiile pe care ti le impune societatea si nici macar de conditiile de viata propriu-zise. Desigur, statisticile spun altceva dar omul nu este o statistica iar faptul ca macar si o singura persoana este capabila sa fie fericita in cele mai aspre conditii de viata si in ciuda invalidarii publice, cred ca reprezinta o dovada suficienta cu privire la adevarata sursa a fericirii, si anume perceptia umana. Fericirea poate avea la baza pe un singur gand: au facut tot posibilul sa ma determine sa accept conditiile impuse de Putin, mi-au luat libertatea si au incercat sa ma omoare, dar eu le-am demonstrat ca sunt mai puternic decat atat si mi-e de ajuns sa stiu ca generatiile urmatoare vor vorbi despre mine cu respect.
Care este stiinta din spatele acestei opinii? Dan Gilbert de la Universitatea Harvard vorbeste intr-un discurs Ted Talks despre cercetarile facute de echipa dumnealui de cercetatori impartasindu-ne secretul fericirii, asa cum reiese el din datele sale: oamenii fericiti au doua trasaturi fundamentale - ei apreciaza ceea ce au si se detaseaza fata de ceea ce nu pot avea. Ceva ce stim si noi de milenii, nu-i asa? Aprecierea si detasarea reprezinta concepte fundamentale ale marilor religii ale lumii iar in literatura universala apar tot felul de indicii cu privire la secretul fericirii - vezi fabula lui La Fontaine Vulpea si Strugurii. Si atunci cum de am ajuns la o confuzie atat de mare cu privire la fericire?
Fara a fi un mare adept al conspiratiilor, datorita faptului ca fericirea este totusi un factor motivational atat de puternic, ca si frica, s-a nascut interesul de a asocia fericirea cu tot felul de lucruri care erau importante pentru cei care instituiau ordinea societatii. Nu intotdeauna intentiile au fost negative. Spre exemplu, fericirea a fost multa vreme presupusa recompensa pentru bun simt comun. Nu toata lumea era fericita practicand bunul simt comun dar asta e partea a 2-a. Numai de curand fericirea a devenit recompensa pentru faptul ca aruncam cu banii pe fereastra pentru a cumpara ceea ce produc companiile cu renume. Apoi a fost recompensa pentru cei care castiga concursurile de talente pentru ca au avut probleme in copilarie. Acum insa stiti adevarul despre fericire.
Dupa cat timp ar trebui sa depui armele daca nu ai reusit sa cuceresti pe cineva? O intrebare pe care ti-ar adresa-o cineva cu mai putina experienta de inter-relationare. Iar raspunsul corect la aceasta intrebare, ca de fiecare data, este aparent simplu: depinde!
☆ ☆ ☆
Barbatii lipsiti de experienta te intreaba adesea cat timp ar trebui sa curtezi o femeie inainte sa te dai batut. Probabil ca in ziua de azi si femeile lipsite de experienta pot avea aceeasi problema, macar unele dintre ele - si anume cele care se regasesc in postura de a fi ele vanatorul. Sigur, femeile vaneaza diferit si nu e absolut nimic in neregula cu asta, fiindca asta inseamna sa fii om. Diversitatea este o realitate a existentei noastre ca specie iar cei care sunt obisnuiti ca oamenii sa se comporte, sa arate, sa se imbrace si sa reactioneze intr-un singur fel, pe care ei il considera corect, natural sau traditional, s-au abonat la foarte multa frustrare care nu le foloseste la absolut nimic. Cu toate acestea, cred ca exista si limite. Care ar putea fi acestea?
Cand adresezi o intrebare de acest fel - cat timp ar trebui sa curtezi un partener inainte sa depui armele - raspunsurile pe care le primesti pot fi si acestea destul de diverse:
urmareste-o toata viata daca este sufletul tau pereche!
urmareste-o 2 ore si ceva
urmareste-o pana cand striga "Hartuire!!"
nu o urmari deloc, ai lucruri mai bune de facut!
nu o urmari, atrage-o - don't chase, attract!
femeilor le place sa fie urmarite, fa-o!
urmareste banii iar femeile te vor urmari pe tine!
depinde cat de repede fuge de tine
nu urmari, inlocuieste!
pana cand spune ca este casatorita si are 5 copii
dezvolta-te si vei fi urmarit tu!
Exista oare un raspuns corect la aceasta intrebare? Trebuie spus ca exista ceva adevar in fiecare dintre aceste raspunsuri, la fel cum exista si ceva gresit in ele - paradoxal nu-i asa? Iar daca exista un raspuns corect la aceasta intrebare, acel raspuns este, ca de obicei, Depinde. Fiindca sunt destul de multi factori implicati in fiecare situatie iar un raspuns unic pentru o diversitate atat de mare de situatii si personalitati ar fi naiv si complet eronat. Dar daca ar fi sa dau un raspuns scurt si un reper mai bun decat acesta, cuiva care are nevoie de mai mult de-atat, i-as spune astfel: curteaz-o sau curteaza-l dar asigura-te mai intai ca partenerul dorit se simte confortabil cu ceea ce faci! E deci si o problema de reality-check.
E un reper destul de dificil de respectat fiindca oamenii de regula fac ceea ce simt iar daca simt ca trebuie sa te urmareasca, aproape ca nici nu mai conteaza feedback-ul primit. De aceea, in unele situatii acest feedback are tendinta sa devina din ce in ce mai aspru, din ce in ce mai sever, pentru ca vanatorul sa inteleaga faptul ca trebuie sa se opreasca. Iar cand vanatorul nu este capabil sa inteleaga feedback-ul primit, chiar avem de-a face cu un hartuitor sau un stalker, acesta fiind termenul consacrat de cultura anglo-americana. Distanta intre un comportament de acest fel, de vanator respins, si o curtare propriu-zisa este uneori foarte mica.
Cand urmarim un partener care ne refuza, fiindca altfel de ce am mai vorbi despre asta, cred ca este nevoie sa tinem cont de elemente precum urmatoarele.
Comportament Non-Verbal ~ raspunsul negativ poate fi ferm de la bun inceput - am prieten, sorry, sau poate fi negativ dar bland - nu, darma mai gandesc, ori chiar lasand loc de interpretari: un raspuns negativ dar cu zambetul pe buze - haha, esti nebun, sau un raspuns visator - nu stiu daca e o idee asa de buna, chiar reprezinta o invitatie in sine. Unora le este greu sa va refuze ferm si va revine misiunea de a afla ce se afla in spatele acelei amanari sau acelui pretext primit.
Contextul Curtarii~ persoana pe care o curtati nu este un obiect dintr-o vitrina. Ea se afla intr-un anumit moment al vietii sale, mai potrivit sau mai putin potrivit pentru inceperea unei relatii. Ea poate sa aiba probleme de serviciu, familiale, personale, etc, care o fac indisponibila temporar sau pe termen nelimitat. Daca este cazul de asa ceva, chiar si un raspuns favorabil este interpretabil: oare are nevoie de un partener sau de un salvator? Va trebui sa o salvati toata viata?
Personalitatea Celui Curtat~ scenariul curtarii este influentat in mod decisiv de varsta protagonistilor. Fetele foarte tinere pot fi extrem de idealiste si pornite ele insele in urmarirea cuiva ori pot sa se comporte ca si cand nu stiu exact ce isi doresc de la viata de cuplu - de unde si bataile de cap. Cand aveti de-a face cu o femeie matura lucrurile pot fi ceva mai simple (insa si un refuz e simplu), asta nu inseamna ca nu mai aveti nimic de facut pentru a o convinge ca sunteti persoana potrivita. De asemenea, exista personalitati care nu se vor decide niciodata ce isi doresc de la o relatie ori vor descoperi ca nici macar nu-si doresc o relatie stabila.
Evolutia Interactiunilor ~ exista situatii in care aceasta evolutie este pozitiva, in sensul ca refuzului initial ii urmeaza materializarea primei intalniri asa cum ii poate urma si o noua amanare si un nou pretext de a nu va intalni. Aveti nevoie sa tineti cont de aceste detalii si sa va intrebati mereu care este semnificatia lor si ce isi doreste de fapt cel pe care il vanati: are nevoie sa insistati sau sa abandonati? Iar daca insistati sa obtineti adeziunea unei persoane care va tot refuza mai e confortabil ptr dvs? Asa va fi toata relatia?
Compatibilitatea Dintre Voi ~ fara compatibilitate nu exista premisa unei relatii reusite si de lunga durata. Poate mai mult decat raspunsul afirmativ in sine, ar trebui sa va preocupe ce aveti in comun cu persoana pe care o curtati, ce activitati ati putea realiza impreuna, cat de pregatiti din punct de vedere economic sunteti fiecare dintre voi ca sa sustineti existenta unui cuplu sau a unei familii, cum raspundeti nevoilor emotionale ale celuilalt sau cum o face acesta, daca este cazul.
Dupa cum am incercat sa explic mai sus, curtarea este o tatonare permanenta iar refuzul initial este un prilej de inter-cunoastere sau de acomodare cu ideea unei relatii cu dvs. De aceea se poate spune ca refuzul unei femei poate reprezenta orice: poate fi un refuz propriu-zis dar poate fi si o invitatie la inter-cunoastere. In acest timp ea poate afla cat de mult sunteti dispus sa luptati pentru un obiectiv, care sunt armele ori resursele de care dispuneti si pe care sunteti dispus sa le investiti pentru a obtine adeziunea ei, daca sunteti capabil sa respectati limite sau nu, daca aveti cei 7 ani de acasa, s.a.m.d. Dar si cel care curteaza poate folosi acest timp pentru a obtine astfel de informatii despre cel curtat. Nu mica v-ar putea fi mirarea sa descoperiti in timp ce curtati pe cineva ca, de fapt nu corespunde standardelor dvs! Si atunci se mai intampla ca si cel curtat sa vina dupa dvs si sa gasiti un pretext de a nu-l intalni!
Lucrurile nu sunt simple fiindca nici relatiile nu sunt simple iar a incepe o relatie doar fiindca cineva si-a manifestat interesul fata de tine chiar reprezinta un esantion de comportament aberant. In Romania, cele mai multe relatii incep prin dezvoltarea unei relatii de colegialitate in mediul profesional. Oare de ce? Pai pentru ca mediul profesional chiar ofera un spatiu de inter-cunoastere pe care cu greu l-ati putea avea in orice alta situatie. La asta se adauga relatiile incepute in scoala, pentru fix acelasi motiv. In plus, contactul direct cu persoana respectiva ofera indicii si rezolvare multor preocupari care ar ramane fara raspus daca v-ati intalni o data pe saptamana, in urma unei relatii incepute pe internet.
Inceputul unei relatii poate fi precum acel film Disney de desene animate - "Sus!", in care o casa incepe sa zboare, ridicata printre nori de niste baloane. Daca se acumuleaza suficiente baloane, casa va zbura. Daca nu se acumuleaza aceasta masa critica, raspunsul va ramane unul negativ. Baloanele ar putea simboliza motivele pe care cei doi parteneri le au sa inceapa o relatie: compatibilitatea dintre ei, rabdarea de care dau dovada, delicatetea pe care o arata, calitatile pe care sunt capabili sa le expuna in anumite ocazii, capacitatea de a respecta reguli si limite, testele la care sunt supusi si care au fost trecute cu bine, s.a.m.d..
De aceea un raspuns de tipul nu iti pierde timpul cu persoana care te-a refuzat, este corect doar partial. Dar tot la fel si un raspuns de tipul urmareste-o toata viata, daca simti ca e sufletul tau pereche. Timpul este o resursa pretioasa care, odata pierduta, nu poate fi recuperata iar noi trebuie sa ne intrebam daca ne dorim o viata in care nu facem altceva decat sa urmarim pe cineva sau o viata normala de familie. Poate singura certitudine pe care v-o pot oferi este aceea ca, in prima faza, sentimentele celui curtat sunt totusi mai importante decat ale celui care face oferta - pentru tango este nevoie de doi iar dans cu forta nu exista. Da, poate ca este nedrept dar cine spune ca viata este corecta? Iar curtarea poate avea aceasta dimensiune dureroasa a umilintei.
Dar daca sunteti vanator, trebuie sa fiti pregatit sa faceti fata provocarilor vietii de vanator si sa intelegeti ca exista riscul de a va intoarce acasa fara trofeul visat. Din pacate, multi dintre noi nu sunt pregatiti pentru absolut niciun fel de provocari de ordin psihologic, cu atat mai putin pentru provocarile vietii de vanator - si atunci devenim un incel plin de amaraciune si resentimente. Vestea buna este aceea ca, in comparatie cu cei care asteapta sa fie cuceriti, vanatorul isi ofera lui insusi un numar infinit de oportunitati noi. De aceea, daca vanatorul invata sa treaca peste deziluzii si refuzuri el devine o persoana cu orizonturi mai largi si deci o persoana mai puternica. Si atunci s-ar putea sa fie nevoie sa invete sa vanaze mai putin? Probabil ca da.
Visul unora de a-si putea cumpara marijuana de la magazin a devenit realitate in unele state ale lumii. Dar aceasta realitate nu este obligatoriu una roz. Un articol despre folosirea marijuanei si despre problemele pe care le intampina magazinele de profil.
☆ ☆ ☆
Stiti probabil ca exista si la noi activisti care isi doresc legalizarea marijuanei pentru uz medicinal si recreational. Consider ca ar fi o greseala aceasta deschidere fata de cultura drogurilor care face ravagii in tarile occidentale. Estul Europei este un teritoriu virgin din acest punct de vedere, unde exista o traditie pentru alcool si fumatul tigaretelor cu tutun - care si asa ne fac suficiente probleme si ne asigura un loc fruntas in statisticile legate de cancer, diabet sau boli cardio-vasculare. Dar faptul ca nu exista o traditie pentru cultura drogurilor este o sansa pentru noi si ar trebui apreciata ca atare.
Dorinta unora de a stabili o traditie pentru marijuana nu poate fi decat o greseala din motive logice: asa cum arata experienta celor din vest, o parte dintre cei care imbratiseaza consumul acestei substante nu se vor opri aici cu experiementarile si vor avea probleme din ce in ce mai mari cu drogurile grele. Numarul celor care se vor afla in aceasta situatie este direct proportional cu numarul celor care vor avea curiozitatea de a experimenta cu marijuana: cu cat vor fi mai multi curiosi cu atat vor fi si mai multi tentati sa treaca la alte substante. Fiind un drog legal acest numar poate fi din ce in ce mai mare in ideea ca alesii care au votat o astfel de lege ne vor binele si nu ar fi votat o aberatie.
Este un ciclu vicios al hedonismului care si-a aratat deja fata monstruoasa in occident. Principiul este acela ca atunci cand simti ca iti lipseste ceva pentru a te simti perfect sau pentru a ameliora o durere, probabil ca ai nevoie de o substanta. Problema este ca multe dintre aceste substante au efecte secundare grave, ne afecteaza deciziile si dau dependenta - deci este nevoie de cantitati tot mai mari pentru obtine acelasi efect. Dar oare o substanta este singurul raspuns la problema golului interior pe care il simtim? Cred ca, in masura sanatatii menrale de care ne bucuram si a gradului de cultura, pot exista si alte posibile raspunsuri la aceasta problema:
ACTIVITATI ~ poate ca ai nevoie de o activitate interesanta (un sport, un hobby, un joc, un job interesant sau putina lectura) fiind cunoscute efectele pozitive ale terapiilor ocupationale.
RELATII ~ este demonstrat faptul ca adesea relatiile si contactul inter-uman imbunatatesc dispozitia emotionala si ne ofera impliniri pe care nu le-am putea obtine in alt mod.
PLACERI SUBTILE ~ A asculta muzica sau a privi un peisaj sau chiar un film pe Netflix reprezinta modalitati de a obtine satisfactii reale cu efecte secundare minime.
FILOSOFIE ~ este cunoscuta legatura intre modul cum interpretam faptele realitatii si starea noastra emotionala. Optimismul, realismul sau stoicismul pot sa ne imbunatateasca starea emotionala pe termen scurt sau lung.
Stiati de exemplu ca exista ceea ce se cheama starea de flow? Este o alternativa pentru starea de high pe care o urmaresc persoanele care nu au avut sansa ori privilegiul de a descoperi activitati, relatii sau un mind-set care sa favorizeze fericirea. Ei bine, da, in final este o problema legata de fericire fiindca oamenii nu au fost facuti sa traiasca nefericiti dar modul cum obtinem aceasta fericire este o stiinta in sine. Starea de flow, careia i-am dedicat un articol separat in acest blog se obtine atunci cand practicam o activitate unde avem posibilitatea de a ne pune in valoare abilitatile (sportive, intelectuale, etc) si care ne afecteaza perceptia realitatii, in sensul ca pare ca timpul se opreste in loc iar lumea din jur pare sa fi disparut. Aflati mai multe la acest link: Starea de Flux.
Ideea acestui articol mi-a venit insa din observarea experientei statelor unde magazinele care comercializeaza marijuana reprezinta o realitate. Asadar, ce se intampla dupa ce alesii neamului legalizeaza folosirea medicinala sau recreationala a marijuanei? Ei bine, vestile nu sunt tocmai bune pentru cei care intentioneaza sa isi deschida un magazin care comercializeaza marijuana. Astfel de magazine au probleme extrem de mari pe partea de securiate. Pentru motive pe care voi incerca sa le impartasesc in continuare, magazinele care se ocupa cu asa ceva sunt sparte in mod frecvent, uneori zilnic. De ce oare?
Principalele motive sunt banii cash si, desigur, marfa, care poate fi valorificata prinn vanzare pe strada, fara plata taxelor aferente. De ce sunt nevoite aceste magazine sa opereze cu bani cash? Pentru ca marijuana apare inca pe lista substantelor controlate si nu poate face obiectul tranzactiilor bancare. Cu alte cuvinte, magazinele care comercializeaza marijuana pot opera cu sume destul de mari de bani cash fiindca legislatia acestor state nu permite folosirea cardului pentru achizitionarea acestei substante. De aici si tentatia pentru rau-facatori de a da buzna cu o arma si a lua acesti bani usor disponibili.
Pe de alta parte, a vinde intr-un magazin orice fel de marfa presupune asigurarea unor standarde de calitate: substanta activa (THC) trebuie sa fie specificata pe o eticheta pentru ca clientii sa stie ce cumpara, spre deosebire de situatia in care cumperi ceva de pe strada, unde nu iti ramane decat sa speri ca vei primi ceea ce iti doresti iar reclamatii ulterioare nu ai unde sa faci. De aici si tentatia de a obtine aceasta marfa usor de valorificat si cu standarde de calitate superioare, pentru care nu va trebui sa platesti taxele uriase pe care ti le-ar cere statul. Altfel spus, pentru rau-facatori nimic nu are mai mult sens decat sa puna mana pe aceasta marfa, pe orice cale.
Nu in ultimul rand, patronii unor astfel de firme nu sunt nici ei usa de biserica si au tendinta sa comercializeze marijuana dincolo de cadrul legal, in sensul ca ei pot sa vanda cantitati mult mai mari decat le permite legea in ideea ca nu doresc sa limiteze cat de multi bani esti dispus sa cheltui in pravalia lor - business is always good! De aceea, cand se intampla sa reclame faptul ca le-a fost spart magazinul, ei pot avea surpriza ca politistii sa le mai ia si acestia din marfa, tocmai fiindca se constata depasirea cadrului legal. Prin urmare, multe dintre aceste spargeri nici macar nu sunt raportate.
Felul cum functioneaza magazinele care comercializeaza marijuana si cadrul legal actual lasa mult de dorit iar cei care pornesc in aceasta aventura a deschiderii unui magazin ce comercializeaza marijuana pot ajunge sa regrete ca au facut-o sau se vor vedea nevoiti sa cheltuiasca sume uriase pentru a asigura protectia afacerii lor. Spre exemplu, pot cheltui pentru a fortifica fatada magazinului sau pot investi in arme si personal inalt calificat pentru a tine piept avalansei de cetateni care vor si ei sa prospere de pe urma ta. Nu mai vorbesc despre dificultatea de a-ti asigura marfa in conditiile date - cine ar risca cu tine cand spargerea magazinului tau este doar o chestiune de ore?
Poate pentru noi romanii este greu de inteles de ce unii simt nevoia sa ii accepte pe homosexuali ori trans-sexuali sau pe rromi ca fiind membri cu drepturi depline ai societatii si de ce in filme femeile joaca rol de serif iar homosexualii sunt prietenii tai cei mai buni.
☆ ☆ ☆
Imi amintesc ca pe vremea cand descopeream internetul, undeva pe la inceputul anilor 2000, aveam si acest interes de a comunica cu persoane aflate in strainatate. Lumea nu devenise inca acest sat mare, asa cum e acum, deci imi doream sa descopar cine sunt si care sunt preocuparile celorlalti. Pana atunci singura modalitate a individului de a comunica intamplator cu ceilalti erau radiocomunicatiile si alfabetul Morse, la care nici macar nu am avut acces vreodata. Dar acum, ca prin minune, eram ca un copil intr-un magazin de dulciuri si aveam un contact cu lumea. Am stat bine cu limba engleza intotdeauna fiindca ascultasem multa muzica si vazusem multe filme iar acum ceilalti erau accesibili la o singura apasare de buton distanta.
Dar in contact cu acesti ceilalti, m-a frapat faptul ca nu aveau absolut niciun respect fata de tine, tu fiind obisnuit sa ai contacte respectuoase in lumea reala. Iar chestia asta era perfect normala pe atunci. De ex. ma insultau afirmand ca Romania este o tara din lumea a 3-a iar daca intentionez sa ma mut la ei imi vor oferi un loc in constructii (ce altceva?). Era un fel de asimilare prin ridiculizare. Nu ma respingeau rece dar ma acceptau facand haz de mine (in termenii de psihologie sociala se numeste naturalizare: e roman, nu trebuie sa ai asteptari prea mari). Lipsa de empatie si bullyingul erau pe atunci o institutie in sine. Daca erai negru, homosexual, femeie sau, asa cum am descoperit eu, daca erai roman, horoscopul nu te prea avantaja.
Pare ca, incetul cu incetul, pe masura trecerii timpului, ceva s-a schimbat. Poate ca noile generatii au fost crescute diferit. Imi imaginez ca aceasta cultura a respingerii celor diferiti de noi nu a dat rezultatele cele mai favorabile din punct de vedere social, in sensul ca cei respinsi, in mod logic, au devenit o problema sociala avand pretext sa imbratiseze o cariera de criminalitate sau poate au avut un pretext foarte bun sa se auto-mutileze facand din sine un repros si un deget indreptat impotriva societatii - nu mi-ati dat absolut nicio sansa, prin urmare acum trebuie sa traiti cu vinovatia de a ma fi marginalizat si a ma fi impins in bratele criminalitatii, bolii psihice si a sinuciderii.
Cu alte cuvinte, the struggle is real. Iar aceasta lupta a marginalizatilor cu societatea pare sa fi condus la incercarea societatii si a generatiilor noi de a-i accepta pe marginalizati si a cultiva acceptarea. Poate pentru noi romanii este greu de inteles de ce unii simt nevoia sa ii accepte pe homosexuali ori trans-sexuali sau pe rromi ca fiind membri cu drepturi depline ai societatii si de ce in filme femeile joaca rol de serif iar homosexualii sunt prietenii tai cei mai buni in timp ce negrii au mai curand un rol pozitiv ori poate ca interpreteaza rolul unui avocat, manager de companie sau sef din cadrul CIA / FBI la care mergi atunci cand ai ramas in criza de solutii. Sau chiar mai ridicol mai mult de atat, poate ca ati vazut un Hamlet negru sau o Mica Sirena de origine japoneza? Ori poate ati citit despre Cenusareasa care merge ea sa caute printul potrivit cu pantoful pierdut?
Da, sunt sigur ca ati observat toate astea in artele contemporane. Nu in ultimul rand, poate ca ati auzit ca in anumite universitati de peste hotare corpul cadrelor didactice trebuie sa cuprinda cel putin o persoana de culoare si o persoana de origine asiatica (total independent de CV-ul lor), doar fiindca dau bine la poza de grup. Aceste tendinte artistice si sociale par a fi ridicole fiindca noi romanii nu avem o experienta similara cu cei marginalizati - avem cu totul alte probleme - si ne este greu sa intelegem ca o persoana marginalizata vede lucruri care noua poate ca ne scapa: cum ar fi faptul ca nu exista niciun negru in conducerea companiilor sau faptul ca femeilor le sunt date joburi slab remunerate ori faptul ca homosexualii trebuie sa-si ascunda orientarea sexuala pentru a nu fi mancati de vii. Diavolul sta in detalii...
Si poate ca este greu sa acceptam ca lumea chiar trebuie sa se schimbe. Fiindca noua ne era bine asa cum era inainte. De ce avem nevoie sa ne trezim cand visul era asa frumos: fara negri, homosexuali si alte persoane care nu au nimic in comun cu noi? Dar cultura woke tine sa ne trezeaca totusi si sa ne atraga atentia asupra faptului ca gresim. Nu e placut sa ti se spuna ca gresesti dar cei care se simt nedreptatiti vor aprecia asta. Si poate ca se vor gandi inca o data daca singura lor sansa in viata este sa se alature unei bande de cartier care se ocupa cu traficul de persoane si droguri. Ori poate ca se vor mai gandi inca o data atunci cand simt nevoia sa se auto-flageleze si sa-si ia ramas bun de la o lume care respinge homosexualitatea si pe trans-sexuali.
Singurele forme de wokeism pe care le-am observat la noi sunt cele privind corectitudinea fata de femei (feminism) si lupta impotriva bullyingului. (Habar n-am de ce, foarte putini dintre noi au ridicat problema corectitudinii fata de rromi.) Fata de acestea, avem tendinta sa consideram ca este inutil sa incerci sa schimbi lumea fiindca, oricate discursuri motivationale am asculta, la care te cam fura somnul, pana la urma nu are sens sa iti faci nevoile impotriva vantului si este extrem de obositor sa inotam impotriva curentului. Asa am ajuns sa le recomandam celor care se confrunta cu bullyingul sa gaseasca in sine resurse de a gestiona stresul fiindca, in fond, aceasta este o lume incorecta iar asteptarile nerealiste nu fac decat sa sporeasca stresul.
Dar corectii nu pot sa traiasca cu aceasta solutie. Ei considera ca lumea poate fi schimbata, acum, cu conditia sa faci suficienta galagie, conform Legii Schimbarii Wokiste ca rapiditatea schimbarii este direct proportionala cu deranjul pe care il cauzezi (zgomot, strazi blocate, conturi de Facebook sub asediu, s.a.m.d.). Cu siguranta ca aceasta corectitudine agresiva este posibila numai intr-un sistem democratic. Democratiile nu sunt la fel de disciplinate si igienizate precum dictaturile, unde ai voie sa faci o demonstratie de protest doar daca este in interesul direct al guvernului. In democratie vocea celor multi trebuie auzita (chiar si daca nu e ascultata propriu-zis).
Asa au aparut institutiile wokiste, cum e primaria Brasovului care se lupta pentru statutul de cel mai verde oras sau companiile wokiste care se intrec in masuri prin care sa castige simpatia celor multi. Adica cei care pot intra pe pagina ta de Facebook si iti pot strica ziua daca comportamentul tau organizational lasa de dorit. Poate v-ati mirat cand toate acele companii multinationale din vest au vandut totul pe o rubla si au parasit Rusia val-vartej cand a inceput razboiul cu Ucraina. Dar daca intelegeti cultura corectilor care stapaneste occidentul, veti sti de ce au facut-o: fiindca, in final, este vorba despre bani, asa cum credeau rusii - multinationalele nu vor risca sa piarda toti acesti bani zicea Putin in sinea lui - dar cultura corectilor e mai complexa decat anticipau acestia.
Altfel spus, companiile care traiesc in aceasta dictatura a corectilor inteleg faptul ca uneori trebuie sa pierzi putin pentru a castiga mai tarziu - vazute astfel lucrurile, retragerea din Rusia este o adevarata investitie in reputatia, continuitatea si viitorul companiei pe care o conduci. Si da, moda este o dictatura si, probabil, este singura forma de dictatura posibila in lumea democratica. Cate sacrificii nu se fac pentru a fi... in pas cu moda! Dar pentru ca vorbim despre o moda si un curent social, cel mai probabil acesta va trece sau va da nastere unei alte mode care va incerca probabil sa depaseasca limitele wokismului.
In 2019, intr-un interviu pentru Fundatia Obama legat de activismul tinerilor, presedintele Obama a exprimat o preocupare puternica cu privire la wokism si cultura anularii aflata in expansiune - cancel culture - Aceasta idee a puritatii in care nu esti niciodata compromis si esti mereu corect din punct de vedere politic, cred ca trebuie sa scapam de asta rapid. El a continuat explicand - lumea este murdara, exista ambiguitati. Oamenii care fac lucruri bune au defecte. Oamenii care participa in razboie isi iubesc copiii si au anumite lucruri in comun cu tine. Sursa: Psychology Today.
Ei bine da, limitele wokismului sunt reale si acestea si nu cred ca exista un mod mai bun de a le constientiza decat citandu-l pe Barak Obama. Cum vad eu viitorul wokismului? Poate ca intr-o faza superioara a wokismului oamenii vor gasi calea de mijloc si vor fi ceva mai toleranti. In fond wokismul a fost o reactie de protest impotriva intolerantei si a discriminarii. Este trist ca din dorinta de a indeparta discriminarea din societate am sfarsit prin a practica intoleranta si radicalismul. Ca si cand cineva ar fi dorit sa compromita intentiile pozitive initiale si sa duca in derizoriu o atitudine sociala care promitea atat de mult.
(1) Imaginea BLM Protest, de Clay Banks, via Unsplash
(2) Psychology Today, (acc. 05.02.2024), The promise and problems og being woke, website: PsyhcologyToday.com
Efectul Maicii Tereza, s-ar putea numi, la fel de bine, efectul lui Mos Craciun. Este adevarat faptul ca generozitatea ne poate seduce si are proprietati vindecatoare? Cateva date stiintifice pe care le voi prezenta in acest articol par sa demonstreze ca exista ceva adevar in asta.
☆ ☆ ☆
Nu stiu la ce va ganditi cand auziti despre teoria supravietuirii celui mai apt - survival of the fittest. Poate ca sunteti tentati sa o asociati cu opera lui Charles Darwin, la fel ca mine. Totusi am descoperit faptul ca aceasta expresie a fost preluata de Darwin de la sociologul Herbert Spencer, schimbandu-i sensul initial. Darwin considera ca supravietuirea celui mai apt ar trebui sa se refere la capacitatea unei specii de a se adapta la conditii noi de viata. In viziunea lui Herbert Spencer, care astazi le-ar provoca un AVC celor din Black Lives Matter, rasele umane puternice au un avantaj cultural asupra celor mai putin puternice ceea ce le face tot mai puternice pentru ca rasele mai slabe, in mod treptat, sa dispara.
Ideea aceasta le-a placut atat de mult nazistilor incat au dus-o mai departe in ceea ce se cheama Eugenie: incercarea de a imbunatati calitatea genetica a rasei umane. Practica prin intermediul careia se urmarea acest scop nobil era aceea a sterilizarii fortate si a camerelor de gazare. Dar sa nu divagam! Supravietuirea celui mai apt este prin urmare inteleasa in mod diferit: multi inteleg ca supravietuieste cel mai puternic si considera ca aceasta idee isi are originea in opera lui Darwin. In realitate, Darwin considera ca apt nu inseamna a fi puternic si atat - in sensul ca pestele mare si puternic il consuma pe cel mic si slab.
Dimpotriva, Darwin insusi, in urma anilor de cercetari, ajunsese la concluzia ca apt ar putea insemna mai curand empatic, cooperant si capabil de comuniune cu ceilalti - cel putin asta este opinia lui in cartile publicate la batranete. Fiindca specia noastra este o specie a comunitatilor cu legaturi stranse si complexe intre membri, legaturi de tip emotional, social, economic, sexual, etc, in care membri diferiti si inzestrati cu abilitati diverse reusesc sa coopereze in beneficiul comunitatii iar ascensiunea sa pe scara evolutiei se datoreaza tocmai acestei resurse. Asadar, nu e vorba despre supravietuirea celui mai puternic ci mai curand a celui mai bland si deschis cooperarii cu ceilalti - survival of the kindest.
Dar dincolo de aceste teorii care pot sa ramana doar maculatura este nevoie de cercetare care sa demonstreze ce inseamna cu adevarat supravietuirea celui mai apt si care este natura acestei superioritati evolutive. Poate ca ati ajutat pe cineva vreodata si poate ati observat ca faptul de a ajuta va face sa va simtiti putin mai bine. Unii vorbesc chiar despre un asa-zis extaz al celui care ajuta - helper's high. Da, exista tot felul de astfel de moduri de a-ti imbunatati dispozitia emotionala la care nu te-ai fi gandit: tot asa este si runner's high - acea stare de bine pe care ti-o provoaca alergarea.
Se spune ca Alfred Adler le recomanda pacientilor sai depresivi sa faca in fiecare zi o bucurie unei persoane si le garanta acestora vindecarea de depresie in doar cateva zile. Evident, cooperarea intre oameni este un topic profund adlerian si nu aveam cum sa nu ajung la asta. Si totusi, care sunt dovezile stiintifice care demonstreaza ca exista aceasta suprematie a celor mai cooperanti? Ei bine, incercand sa inteleaga daca avem ceva real aici, oamenii de stiinta au ajuns sa descopere acest straniu Efect al Maicii Tereza. Ce mai este si asta?
O cercetare convingatoare a aratat faptul ca doar observand un gest empatic ne poate imbunatati raspunsul imunitar. Dupa ce 132 de studenti de la Universitatea Harvard au urmarit un videoclip in care Maica Tereza se ingrijea de copiii abandonati sau de cei care sufereau de lepra, anticorpii din saliva studentilor au crescut in mod semnificativ, ca semn al activarii functiei imunitare a organismului. Aceasta descoperire, cunoscuta sub numele de Efectul Maicii Tereza, este uimitoare. Ea demonstreaza ca atunci cand esti martorul unui act generos si empatic asta genereaza o imunitate robusta in corpul tau. Cu alte cuvinte, empatia poate ajuta sanatatea celorlalti in timp ce empatia lor o ajuta pe-a ta. Este o marturie puternica despre puterea empatiei. Sursa: Psychology Today
Asta inseamna ca empatia joaca un rol important in procesul de vindecare iar medicii carora le pasa de rezultatul activitatii lor pot integra aceasta componenta a relationarii empatice cu pacientii lor. Nu doar ca empatia de care beneficiem din partea celorlalti este confortabila din punct de vedere emotional - ea poate sa vindece o suferinta. In psihoterapie, chiar daca cunoastem atat de multe detalii teoretice si exercitii practice care pot genera o imbunatatire a starii emotionale a clientilor, poate ca uneori este mai importanta atitudinea plina de compasiune decat sa impartasim aceste informatii tehnice cu clientii nostri. Nu de alta dar unii dintre acestia nu sunt intr-o stare emotionala potrivita pentru a receptiona astfel de informatii
Pentru amatorii de life hackuri pentru sedus femeile ei bine s-a demonstrat si faptul ca persoanele generoase au parte de o activitate sexuala mai bogata. Atractivitatea persoanelor altruiste nu este greu de inteles. Merita sa constatam cat de eficienta este aceasta in atragerea partenerilor, inclusiv a partenerilor sexuali casual, sau intamplatori. Caci amabilitatea si generozitatea deschid drumul tranzactiilor intre persoane, inclusiv a celor sexuale. Motivul pentru care atat barbatii cat si femeile sunt impresionati in mod pozitiv de generozitatea celuilalt ramane la nivelul speculatiilor: poate ca un partener generos este ca o promisiune pe care acest eventual partener care iti plateste consumatia ti-o face cu privire la viitor si cat de mult acest viitor se potriveste cu asteptarile tale.
Iar daca teoria lui Alfred Adler, sexul intamplator si Efectul Maicii Tereza au vreo legatura intre ele, aceasta ar putea fi aceea ca semnalele de amabilitate pe care le punem in comportamentul nostru reprezinta un mesaj coplesitor pentru psihicul omului, cu consecinte semnificative asupra comportamentului si asupra reactiilor fiziologice ale organismului. Un act generos schimba conotatia experientei si nu putem nega acest lucru. Faptul ca apar dovezi stiintifice cu privire la asta nu poate decat sa ne intareasca convingerea ca, asa cum spune un vechi proverb evreu Darurile deschid usi si iti fac intrarea inaintea celor mari.
Dar fiindca a venit vorba despre proverbe: Teme-te de grecii care aduc daruri. Nu se refera la greci propriu-zis ci la inamici. Fiindca, potrivit povestii din Odiseea lui Homer, grecii au reusit sa distruga cetatea Troia prin intermediul unui siretlic: ei au construit un cal urias ca ofranda pentru zeita Atena oferindu-l in dar celor din Troia. S-a dovedit ca acel cal era plin de soldati greci care au iesit din ascunzatoare pe timpul noptii si au cucerit cetatea. Morala povestii este aceea ca, in ciuda faptului ca ne dorim atat de mult darurile si ne place sa le primim, un dar poate sa ascunda intentii mai putin prietenoase iar rezultatul poate fi fatal. Asadar, generozitatea poate fi un semn de noblete dar poate fi si un stegulet rosu in sine. Doar timpul va demonstra in care dintre situatii va aflati. Ceea ce puteti face este sa ramaneti vigilenti.
(1) Imaginea Gift Boxes, de George Dolgikh, via Pexels
(2) NBC News, (acc. 26.01.2024), Survival of the Fittest Has Evolved, website: NBCNews.com
(3) Psychology Today, (acc. 26.01.2024), Supercharge Your Immune System With Empathy, website: PsychologyToday.com
(4) British Psychological Society, (acc. 26.01.2024), Altruistic People Have More Sex, website: BPS.org.uk
(5) Study Smarter, (acc. 26.01.2024), Herbert Spencer, website: StudySmarter.co.uk
(6) Wiley Online Library, (acc. 26.01.2024), A Systematic Review of Research on Empathy in Health Care, website: OnlineLibrary.Wiley.com
Actrita americanca Traci Lords are o poveste pe cat de complicata pe atat de interesanta. Citindu-i auto-biografia, am avut ocazia sa descopar umanitatea si calitatea acestei femei controversate. Nu in ultimul rand, da, este adevarat: viata bate filmul!
☆ ☆ ☆
Poate ca ati vazut-o intr-un film sau poate ati vazut un documentar true crime despre tineretea ei zbuciumata? Sau poate, cine stie, chiar ii ascultati muzica? Ori poate ati vazut-o impreuna cu Slash de la trupa Guns'n'Roses la decernarea unui premiu pentru debutul trupei? In anii 80 si 90 Traci Lords era peste tot. Daca ai fi deschis o conserva cred ca era chiar si acolo!
Eu am avut ocazia sa o cunosc prin intermediul autobiografiei sale Traci Lords: dincolo de toate. Cartea este interesanta si plina de invataminte desi reputatia autoarei nu este cea mai buna - pe nedrept, poate. Provenind dintr-o familie cu probleme, destramata si supusa la provocari diverse, ajunge la doar 15 ani sa joace in filme pentru adulti, dupa ce a obtinut un certificat de nastere fals.
Initial falsificarea datei de nastere s-a facut cu intentia de a obtine acces pe piata muncii, din moment ce mama ei era singura si avea de crescut 4 fiice. Nu era singura problema: Traci nu se intelegea bine cu mama ei, a fost violata de primul ei prieten, iar partenerul mamei o agresase sexual in timp ce dormea, ceea ce a determinat-o sa doarma imbracata cu mai multe straturi de haine. Iar asta se intampla in sudul Californiei, nu in Canada. La toate astea se adauga relatia pe care a inceput-o cu un adolescent de 17 ani care a lasat-o insarcinata si a parasit-o. Da, asa cum va spuneam... o tinerete zbuciumata!
In mod straniu, Traci isi gaseste salvarea tocmai la tatal vitreg care o agresase sexual. Acesta o intelege si ii recomanda sa faca avort, explicandu-i ce inseamna sa fie o adolescenta care are un copil mic de crescut si cum i-ar putea aceasta situatie influenta viitorul. Totusi, in ciuda naivitatii caracteristice varstei, pare ca Traci invata cate ceva din fiecare intamplare. Toate aceste lectii ajung sa isi spuna cuvantul mai tarziu chiar daca se afla intr-o deriva fara sfarsit cam pe toata durata adolescentei.
Fiind in mare nevoie de bani, cumva destinul a condus-o pe Traci Lords in directia pornografiei unde chiar nu avea ce cauta la varsta respectiva. Dar fiindca parea ca toti barbatii pe care ii intalnea doreau sa o vada dezbracata, asta venea cu oportunitatea de a face bani in conditiile in care era doar o fata de 16 ani, fugita de acasa si fara vreo pregatire profesionala. Tentatia parea coplesitoare. Iar succesul nu s-a lasat asteptat, inca de cand a pozat pentru Hustler. Fiind o industrie unde barbati experimentati stiu sa traga sfori, pana la a juca in filme pentru adulti a fost doar un pas.
Povestea lui Traci Lords, adevarata (si in ce proportie) sau nu, este spusa cum trebuie. Cred ca daca cineva ar fi incercat sa-si imagineze toate intamplarile din cartea ei probabil ca n-ar fi reusit s-o faca atat de bine, desi pare o colectie de stereotipuri insotite de o nota personala. In multe randuri am avut sentimentul ca incearca sa justifice cariera ei in pornografie aruncand vina pe ceilalti dar daca te gandesti la anii '80 si curentele culturale ale vremii iti dai seama ca o fata cu backgroundul ei nu avea alta sansa. Asa ca Traci a imbratisat toate stereotipurile copilului abandonat: sex, droguri si rock'n'roll si s-a lasat dusa de curent.
Totusi, la un moment dat, cand era pe punctul sa intre in legalitate (fiindca implinise varsta legala) au intervenit cei de la FBI care au pus capat carierei sale in pornografie. "Ce v-a luat atat de mult?" i-a intrebat Traci cand federalii au scos-o descult din castelul ei construit pe minciuna. Scandalul care a urmat a fost unul de dimensiuni gigantice transformand-o intr-o celebritate de prima categorie.
Si pare ca toata viata ei Traci Lords este intr-o continua alergatura - trebuia sa fuga de unii care doreau sa o umileasca si cumva nu gasea drept refugiu decat locuri unde umilirea era si mai mare. Ca atunci cand o bateau fetele de culoare din cartier fiindca era alba sau cand colegii de liceu i-au aruncat in fata pozele cu nudurile ei din revista Hustler si a trebuit sa renunte la scoala.
Cartea este o colectie de incurrcaturi si peripetii, toate sub mottoul "asta e, ma impiedic des" sau "alegerile proaste fac povestile bune" si este mult mai interesanta decat oricare dintre filmele in care a jucat autoarea. Caci da, Traci Lords a reusit sa se reinventeze pe sine devenind actrita mainstream (fiindca, asa cum afirma tot ea, oricum jucase teatru toata viata) si bucurandu-se de succes, departe de pornografie si droguri care i-au marcat adolescenta. Ceea ce, de ce sa nu recunosc, mi se pare remarcabil.
Iar hotararea femeii de a lasa in urma trecutul este pur si simplu uimitoare. Din fericire pentru ea, chiar trecutul pare sa reprezinte un punct de atractie fiindca lumea isi dorea sa vada daca stie sa joace in roluri adevarate, daca are vreo tangenta cu aceasta profesie iar concluzia era, de fiecare data, afirmativa. Pentru mine, personal, povestea lui Traci Lords este aceea a pasarii Phoenix care nu doar ca renaste din cenusa, dar transforma aceasta cenusa intr-un atu si isi necogiaza sansele cu maxima luciditate si pragmatism, in ciuda faptului ca inceputurile ei te-ar fi facut mai curand sceptic.
Traci Lords demonstreaza ca se poate sa iei viata de coarne si sa folosesti fiecare sansa si fiecare mana intinsa, iar experientele pot fi folosite pentru a invata. Ca un detaliu interesant, despartirea de Slash vorbeste tocmai despre faptul ca Traci Lords stia ce vrea de la viata. Aceasta a renuntat la relatia cu Slash cand l-a surprins pe acesta impreuna cu prietenii lui in timp ce trageau liniute de cocaina. Unul dintre acesti prieteni i-a aratat o caseta video din viata ei anterioara de star porno spunandu-i ceva stupid de genul "Uite, tu esti aici, nu-i asa?". Cred ca decizia ei luata atunci si acolo, de a lasa in urma relatia cu Slash a fost una inteligenta si o respect pe Traci Lords pentru asta.
Ar mai fi cateva fapte interesante despre Traci Lords care ar merita mentionate: ea este purtator de cuvant al Children of the Night - o organizatie pentru copii fugiti de acasa sau supusi abuzurilor. De asemenea, cartea ei autobiografica despre care tocmai v-am vorbit este pe lista de best seller a publicatiei New York Times. In prezent actrita este casatorita si are un copil. Nu in ultimul rand, asa cum va puteti da seama din fizionomia ei, Traci Lords este de origine ucraineana iar numele ei adevarat este Nora Kuzma. Pentru mine cartea a fost o lectura cat se poate de interesanta si v-o recomand.
Sa fii sigur de femeia de care te indoiesti si sa te indoiesti de femeia de care esti sigur! Este genul de sfat de viata pe care il intalnesti pe Facebook si pe care esti tentat sa il pui pe un perete, ca sa nu se piarda. Dar este oare adevarat din punct de vedere stiintific?
☆ ☆ ☆
Numai de femeia de care te indoiesti sa fii sigur! De aceea de care esti sigur, sa te temi intotdeauna! Afirmatia nu imi apartine ci am intalnit-o pe Facebook absolut intamplator. Octav Dessila, autorul citatului este un scriitor roman, activ in perioada interbelica, militar de cariera si rezervist cu gradul de colonel. Povestea lui pare interesanta iar personajul pare a fi controversat in sensul ca este pe de o parte cunoscut drept eroul militar de la Oituz care a oprit nemtii sa avanseze in teritoriu, dramaturg si autor de romane care primeste in 1935 un premiu pentru activitatea literara din partea Societatii Scriitorilor din Romania, iar de pe alta parte pare sa fi participat la holocaust dar nu in calitate de evreu, if you get my drift.
In fine, mi-as dori sa fi stiut mai multe despre acest tip si chiar mi-am propus sa citesc macar un roman de-al lui. Dar pana atunci as vrea sa ne ocupam de aceasta afirmatie care are aer de axioma din geometrie dar pe mine unul nu m-a prea convins. In primul rand, nu vad cum ai putea sa demonstrezi stiintific adevarul acesteia. Pare un fel de life hack pe care ti-l spune unchiul tau dupa ce ati reparat impreuna gresia din bucatarie si v-ati pus pe baut palinca. Am vazut ca unii au fost entuziasmati: like, share, pune-o in rama pe-un perete ca sa nu se piarda, fa-ti un tricou cu ea! Altii in schimb, ca sa simplifice si mai mult lucrurile, spun ca ei n-au incredere in nicio femeie. In caz ca sunteti interesati de reactia mea, v-o prezint in cele ce urmeaza.
Asadar...
Numai de femeia de care te indoiesti sa fii sigur! De aceea de care esti sigur sa te temi intotdeauna! Octav Dessila
Pai daca nici asta nu este adevarat (LOL) atunci cum iti dai seama care femeie doarme cu securea sub perna, ma intreaba amica pe pagina careia a fost postat citatul. La care nu gasesc un raspuns mai bun decat urmatorul: nu iti dai seama si, chiar mai multdecat atat, nu ai nevoie sa iti dai seama. In schimb ai nevoie sa inveti sa pierzi, fiindca altfel nu detii aceasta minima pregatire pentru viata reala, cea care presupune sa pierzi tot felul de lucruri, mai tot timpul.
Sunt lucruri pe care le poti controla si lucruri pe care nu le poti controla. Poti controla ce faci tu si poti influenta, procesa, transforma ceea ce simti tu, dar nu poti controla ce face si simte persoana de langa tine.Cand incerci totusi sa o faci, si se intampla destul de des, rezultatul este o relatie - inchisoare, sau poate chiar o relatie - circoteca, ceea ce, de asemenea, este destul de des intalnit. Din categoria lucrurilor pe care le poti face pentru a ameliora o relatie se afla Cultivarea Relatiei, despre care am scris pe larg in articolul cu acelasi nume. La un nivel mai profund de intelegere a lucrurilor, cultivarea relatiei este cea mai subtila si eficienta forma de control al relatiei.
Asa ca revenim la sfatul parintelui din pilda: deschide bine ochii INAINTE de a incepe o relatie iar apoi tine-i mai mult inchisi - ca si cand ai putea sa vezi dincolo de aspectul fizic al persoanei iubite... Nu de alta, dar asa cum spune Blaise Pascal, inima are ratiunile ei, pe care ratiunea nu le cunoaste. Ma refer aici la ratiunea hormonala si ratiunea creierului reptilian care ne indeamna la reproducere atunci cand intalnim un partener apt pentru asa ceva si pe care il percepem ca atare.
Si totusi, exista steguletele rosii. Mi se pare putin productiv sa te trasnformi intr-un detectiv care nu face altceva decat sa caute dovezi ale infidelitatii. Chiar nu ai ceva mai bun de facut? Un Netflix, un Hyper Dash, ceva? Cu toate acestea, un studiu publicat in revista de psihologie Psychology Today vorbeste despre strategiile comune pe care le folosesc cei care isi inseala partenerii, dupa cum urmeaza:
DISPARITII MISTERIOASE ~ Una dintre cele mai folosite strategii este cautarea unor locatii discrete sau izolate, pentru a minimaliza riscul expunerii. In acest fel majoritatea dovezilor raman ascunse. Cu exceptia timpului in care ai disparut fara urma.
DISTRUGEREA DOVEZILOR ~ Se refera la dovezile, extrem de multe de altfel, pe care le pastreaza tehnologia si mijloacele de comunicare din ziua de azi. Unii sterg mesaje, fotografii, istoria de cautare pe browser si conversartiile avute cu ceilalti, pentru a evita expunerea.
ILUZIA STABILITATII ~ Aceasta strategie presupune mentinerea rutinei, a comportamentelor obisnuite si chiar a costumatiei, pentru a evita banuielile. Este interesant si contra-intuitiv, fiindca o persoana care a inceput o relatie fie ea si clandestina, simte nevoia sa arate bine si atunci poate apela la haine, antrenament fizic, schimbari de dieta, stil de viata, etc.
SPUNE O POVESTE ~ Tot contra-intuitiv, unii subiecti afirma faptul ca, din dorinta de a nu fi expusi, incep sa arate partenerului oficial foarte mult interes sexual si afectiune. Relatiile extra-conjugale sunt intense si pasionale, incarcate cu emotii, secrete si obsesii, un fel de heroina erotica. E chiar o performanta ca in conditiile acestei obsesii sa poti sa te prefaci atat de bine.
Machiavelismul pare a fi principala trasatura de personalitate asociata comportamentului de inselare a partenerului. El se refera la tendinta de a manipula, lipsa de empatie si moralitate cu focalizare pe interesul propriu. Ca un fapt interesant, de cultura psihologica, cei care inregistreaza un scor ridicat la machiavelism, se regasesc adesea in ceea ce se cheama white collar crime, adica infractiunile si activitatea criminala din lumea financiara, devalizarea unor companii sau institutii, sifonarea de fonduri, etc. Iata deci si o scurta sinteza a profilului de personalitate expus la indifelitate, potrivit studiilor:
NEVROTISMUL~ o trasatura de personalitate care se manifesta prin instabilitate emotionala, a avea toane, suferinte si tristeti persistente, inregistreaza scoruri ridicate in ce priveste infidelitatea. Cand gestionarea emotiilor este deficitara nu trebuie sa ne surprinda infidelitatea care poate fi o problema de urmarire a unei emotii sau incercarea de a te vindeca de o suferinta.
EXTRAVERSIUNEA~ persoanele extrovertite sunt in general mai expuse infidelitatii, poate si datorita faptului ca au acces la mai multe tentatii din acest punct de vedere de unde si activitatea sexuala crescuta.
DESCHIDEREA~ ca si trasatura de personalitate presupune imaginatie activa, curiozitate si predilectia pentru aventura si diversitate. Asa cum va puteti imagina, o astfel de trasatura va poate predispune la infidelitatea in dragoste.
AGREABILITATEA~ agreabilitatea se manifesta prin tendinta de a face pe plac, a crea si mentine armonie in relatii, buna-vointa si blandetea comportamentului si a exprimarii verbale. Ei bine, persoanele agreabile se regasesc mai curand in randul celor care dau dovada de fidelitate in relatii: what you see is what you get!
CONSTIINCIOZITATEA~ este o trasatura de personalitate care se leaga de sentimentul datoriei si se manifesta prin comportament predictibil, onorabil si corect din punct de vedere moral. Asa cum va puteti imagina, constiinciozitatea ne face fideli in dragoste.
Ca sa sumarizam, daca va doriti cu orice pret sa evitati partenerele infidele, va puteti orienta catre cele stabile emotional, fara suferinte emotionale prelungite si toane. Bine, pot fi femei tinere, dar si toanele au o limita. De asemenea, v-ar putea interesa o partenera introvertita, care se simte bine cu o companie limitata (o prietena sau doua, cel mult), eventual iubeste lectura si solitudinea si nu se da in vant dupa petreceri si cluburi. In plus, ar trebui sa fie genul de partenera care se multumeste sa va faca pe plac si creaza o atmosfera armonioasa in cuplu. Nu in ultimul rand, va doriti o partenera care spune ca face ceva si face acel lucru la timp, spune ca va veni si vine, o sunati si raspunde cat poate de repede, etc.
Pe de alta parte, trebuie sa luati in calcul faptul ca o astfel de persoana poate fi mai curand necompetitiva si lipsita de ambitie, in timp ce o societate precum cea in care traim pare sa avantajeze persoanele dinamice si extrovertite, curioase si care nu se dau in spate cand e vorba de aventura, in plan profesional sau personal, de ce nu. Cu alte cuvinte, fiecare partener(a) este un pachet intreg, cu trasaturi care pot deveni calitati in anumite contexte si defecte in altele. E bine sa intelegeti ca fiecare partener(a) isi are limitele sale si puteti invata sa traiti cu acestea.