Netflix — Oglinda Neagră

Black Mirror este un serial cu totul neconvențional pe care îl puteți viziona pe rețeaua de streaming Netflix. Veți avea încă de la primul episod senzația că ar putea fi o continuare a serialului Twilight Zone — genul de gimnastică intelectuală întâlnită mai rar pe Netflix.

☆ ☆ ☆

Serialul Oglinda Neagră pe care îl puteți urmări acum pe rețeaua de streaming Netflix este descris ca fiind SF, mai exact acesta abordează teme legate de o societate distopică din viitorul nu foarte îndepărtat. De asemenea, el este descris ca fiind inspirat din serialul Zona Crepusculară. Mi-ar plăcea să cred că și cititorii mai tineri au auzit despre Zona Crepusculară — unul dintre serialele copilăriei noastre care merită căutat și vizionat, măcar câteva episoade. 

Serialul Zona Crepusculară era genul de artă care te captivează și îți oferă o experiență absolut revoluționară, în acord cu ideile care se desprind urmărindu-l. Și trebuie să mărturisesc că, privind Black Mirror, am avut imediat sentimentul că ar fi putut fi, la fel de bine, un episod din Twilight Zone, în caz că s-ar fi turnat vreunul în zilele noastre. Iată, pentru cei mai tineri, genul de teme pe care îl aborda Twilight Zone pe timpuri, și care recunosc că mi-a lipsit:

Episoadele sunt din diverse genuri, inclusiv science fiction, fantasy, absurdism, ficțiune distopică, suspans, horror, dramă supranaturală, comedie neagră și thriller psihologic, încheindu-se frecvent cu o răsturnare de situație macabră sau neașteptată și, de obicei, cu o morală. Un succes popular și critic, a introdus mulți americani în tropii comuni ai science fiction-ului și fantasy-ului. Wikipedia

Dacă Twilight Zone punea în valoare, anxietățile, preocupările și paradoxurile șocante ale secolului trecut, ei bine, Black Mirror face același lucru în relație cu anxietățile zilelor noastre — căci fiecare anxietate poate fi transformată într-o operă cinematografică cu temă distopică, și, din păcate, fiecare astfel de operă poate fi transformată în conspirație mondială și poate ajuta un individ ca Donald Trump să preia puterea. Probabil că nu acesta este rolul cinematografiei dar... știți voi... există efecte perverse. 

Atât Twilight Zone cât și Black Mirror reprezintă genul de artă cinematografică ce te stimulează intelectual și îți deschide orizonturile personale, dorința de a descoperi și de a înțelege lumea și limitele sale. Ele pornesc de la anumite fațete ale realității care, fie pot scăpa de sub control, fie pot evolua în direcții greu de anticipat. Nu consider că scenariile horror sau SF distopice pot fi adevărate însă ele sunt utile care gimnastică a creierului sau ca provocare intelectuală ce trebuie gestionată. 

Într-un episod din Black Mirror, aflăm că, în viitorul nu foarte îndepărtat, atunci când cineva intră în comă, poate fi animat cu ajutorul unei conștiințe de back-up, cu condiția să nu depășești limitele de acoperire ale zonelor pentru care ai achitat abonamentul — ce să zic, alte realități, alte probleme! Apoi, dacă nu ai bani pentru un abonament premium, te trezești cu reclame pe care ți le trimite compania care furnizează conștiința de rezervă. Dacă ești profesoară, le vei spune elevilor niște reclame la produse cu miere de albine, iar când ești intimă cu partenerul, îi vei spune niște reclame la Durex!

Într-un alt episod, aflăm că persoanele din viața reală pot fi blocate, cam la fel cum blocăm pe cineva în mediul vitual — deși acesta poate să acționeze asupra obiectelor din spațiul comun, nu va putea să comunice în niciun fel cu cel care l-a blocat și va fi perceput doar ca un contur uman de culoare gri. Creativitatea scenariștilor britanici care au conceput acest serial este debordantă și nu poate decât să îți înflăcăreze imaginația. În ciuda faptului că vor fi unii care vor lua drept adevărate evenimentele și situațiile prezentate în acest film, vă recomand această gimnastică intelectuală! 

(1) Imaginea Magic Globe, de Josh Sorenson, via Pexels

Continue reading

Netflix

Ruperea Blestemului

Acesta este numele celei mai importante cărți care a fost scrisă până acum despre Revoluția Română din Decembrie 1989. Multă vreme certitudinile cu privire la Revoluție au lipsit cu desăvârșire. Am tânjit după informație până când am învățat să trăim în absența răspunsurilor de care aveam nevoie. 

☆ ☆ ☆

Dacă faceți parte dintre românii cu un pronunțat simț al justiției, care își doresc să cunoască mai multe despre evenimentele din Decembrie 1989, poate că nu ar fi rău să va aruncați o privire peste cartea Ruperea Blestemului, scrisă de Cătălin Ranco Pițu. Iar dacă o faceți, s-ar putea ca în final să știți mai multe adevăruri și să aveți mai multe răspunsuri la întrebări despre evenimentele din 1989 decât cei care le-au trăit propriu-zis sau cei care au azi un certificat de revoluționar obținut pe bună-dreptate. Mai mult decât atât, veți înțelege concepte sofisticate precum dezinformare și diversiune, care sunt atât de actuale, chiar și azi. 

Dacă ideea că Revoluția din Decembrie a fost mai curând o lovitură de stat, făcea parte, până nu de mult, din categoria teoriilor conspirației, ei bine, o carte precum Ruperea Blestemului, reușește să o demonstreze în mod minuțios. În acest sens, sunt folosite declarațiile-document ale participanților la revoluție, dar și firul logic care decurge din punerea cap la cap a acestora, sintetizat cu dibăcie de autor — azi procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În caz că vă întrebați ce poate să iasă (bun) dintr-o universitate particulară din România, cum ar fi Universitatea Ecologică, ei bine, a ieșit autorul Cătălin Ranco Pițu, un tip care demonstrează nu doar seriozitatea abordării și un profund sentiment al dreptății ci și o minuțioasă atenție pentru detalii, chiar ieșită din comun. Dar de unde numele de Ruperea Blestemului și mai ales, despre ce blestem este vorba?

De ce Ruperea Blestemului? Pentru că revoluția din Decembrie 1989 ne-a adus mult dorita și meritata libertate, însă a adus și teribil de multă tragedie. Noua noastră viață, ca națiune, s-a clădit pe minciună, pe ticăloșie, pe multiple crime, pe trădare de țară, iar toate acestea au provocat o mare de sânge nevinovat și de suferință. Înțelepciunea populară spune că sângele celor nevinovați aduce întotdeauna blestemul. Pentru că, să nu uităm, Dumnezeu a poruncit: "Să nu ucizi!"

 

Probabil principala idee a cărții este următoarea: la revoluție au murit conaționalii noștri, absolut nevinovați, pentru că:

• Anumite persoane au dorit să-și păstreze puterea și privilegiile

• Anumite persoane au dorit să acapareze puterea 

• Anumite persoane au dorit să se sustragă de la înfăptuirea justiției

Mijlocul prin care aceste scopuri au fost atinse a fost o amplă și complexă acțiune de inducere în eroare (ansamblu de dezinformări și de diversiuni) unică în istoria națională. Rezultatul acestei situații a fost instaurarea unei psihoze a terorismului la nivelul întregii populații a României. Dincolo de esența rece a cărții, aceasta este dominată de aspectele tragi-comice ale unor evenimente cumplite care decurg în mod direct din cele expuse mai sus: confruntări armate fratricide, dominate de haos și abuzuri vag justificate. 

Doctrina militară definește inducerea în eroare ca fiind un proces sistematic prin care se transmit informații false unui ținte desemnate, cu scopul de a o determina să interpreteze incorect situația și, ca urmare, să ia decizii eronate și să acționeze în avantajul inițiatorului acțiunilor. Componentele de bază ale inducerii în eroare sunt diversiunea și dezinformarea. Diversiunea este definită ca fiind orice acțiune secundară care, datorită tehnicilor și metodelor de execuție utilizate, este percepută ca acțiune principală, menită a asigura atingerea obiectivului principal. Scopul diversiunii este de a abate atenția și efortul țintei de la operațiunea reală sau cea principală. (...) Dezinformarea reprezintă toate informațiile false, parțial false, incomplete sau extrase din context, diseminate cu scopul inducerii în eroare a țintei. 

Mi-a atras atenția capitolul 8 al cărții, despre care autorul afirmă că este cea mai importantă parte a acesteia. Aici aflăm lucruri interesante despre bucătăria internă a micului amator de dezinformare / diversiune, și nu putem să nu facem legătura cu ceea ce s-a întâmplat la auto-proclamata Televiziune Română Liberă unde fiecare avea impresia că se află salvatorii noștri dar, așa cum arată faptele expuse în Ruperea Blestemului, avea loc un fel de scenetă care depășea cu mult capacitatea de înțelegere a unei populații deja bulversate, care își căuta calea de ieșire din întunericul dictaturii. Această scenetă părea să facă lumină și să aducă speranță dar adevăratul ei scop era să legitimeze preluarea puterii de către grupul de dizidenți ai lui Ion Iliescu.

Termenul de dezinformare a apărut pentru prima dată în limba rusă. V. Volkoff definește dezinformarea ca o manipulare a opiniei publice în scopuri politice, folosind informații false.  Spre deosebire de diversiune, care acoperă partea nonverbală a inducerii în eroare, dezinformarea acoperă aspectele care țin de transmiterea mesajelor utilizând mijloace de comunicare, inclusiv mass-media. Dezinformarea generează creșterea confuziei în rândul țintei (mase, grupuri sociale), interpretarea eronată a situației, etc. Dezinformarea este o acțiune subversivă care, în principiu, are trei scopuri: 1. Să demoralizeze ținta; 2. Să discrediteze autoritatea; 3. Să neutralizeze masele pentru a împiedica orice intervenție spontană, cu scopul cuceririi puterii de către o minoritate. Tehnicile dezinformării includ: demonizarea, divizarea (crearea de două tabere oponente în națiunea adversarului) și psihoza (informația falsă este considerată reală de opinia publică, iar ținta este indusă intr-o stare irațională care nu-i permite să vadă altceva decât sensul dezinformării). (...) Ținta dezinformării o reprezintă întotdeauna opinia publică. 

 

Grupul de dizidenți ai lui Ion Iliescu, asupra căruia planează suspiciunea că ar fi fost coordonat sau influențat de Moscova, prin preluarea mijloacelor mass-media nu a făcut altceva decât să deturneze revoluția română din Decembrie, un fenomen separat, spontan și onest, direct izvorât din frustrarea maselor față de regimul totalitar și abuziv al lui Nicolaie Ceaușescu. Autorul afirmă că atât componenta civilă, cât și cea militară a grupării Ion Iliescu, care activa încă de la începutul anilor '80 era plină de agenți GRU care ulterior au fost recompensați cu funcții și privilegii în aparatul de stat, ceea ce s-ar putea numi (re)KGB-zarea României. 

Dacă pentru Ion Iliescu această scenetă părea un joc în care îți este permis să afirmi lucruri care induc panica în populație, consecințele, înțelese sau nu, intenționate sau nu, au fost deosebit de grave — o baie de sânge! Combinația de civili înarmați și dezinformare, la care se adăugau incidente cu vădit caracter diversionist, a avut drept rezultat, așa cum spuneam, mii de victime și abuzuri justificate vag. Partea cea mai șocantă a acestei povești este aceea că există posibilitatea ca anumiți arhitecți ai loviturii de stat erau perfect conștienți că vor exista victime colaterale, și asta era o parte a planului pe care îl concepuseră pentru acapararea puterii. 

Există probe clare privitoare la minciunile deliberate care se difuzau la Televiziunea Română Liberă, începând cu comunicatul lui Ion Iliescu referitor la acțiunea structurilor Securității Statului și inventarea de presupuse probe ale acțiunii acestora. Un general al armatei române afirmă în direct și cu bună știință la TVRL că s-au identificat dispozitive explozive în incinta instituției deși știa bine că așa-zisul dispozitiv exploziv era de fapt un dispozitiv electronic de închidere a ușii. De asemenea, sunt raspândite zvonuri cu privire la faptul că apa ar fi otrăvită în anumite orașe din România. Sunt doar câteva exemple de dezinformare deliberată, sistematică și perfidă. 

Dacă lucrurile stau astfel, nu ne rămâne decât să sperăm că se va face dreptate, mai ales în ce privește victimele a căror viață a fost suprimată cu bună știință, așa cum reiese din cele câteva incidente atent documentate de către autor — vezi incidentul în care și-a pierdut viața colonelul Trosca. Ca un detaliu picant din carte, aș aminti felul complet aleatoriu în care oamenii detectau teroriștii: dacă cineva a uitat să dea jos stema de pe steag, dacă cineva alerga după tramvai, dacă cineva avea un binoclu, dacă a găsit niște cartușe pe stradă, orice astfel de persoană putea fi suspectată de a fi terorist.

Și dacă aveai norocul și te suspecta cineva că ești terorist, aveai o problemă serioasă, oricât de pașnic ai fi fost. De altfel, îmi amintesc că am văzut la Televiziunea Română Liberă astfel de teroriști, cu ochii vineți. Este interesant însă că toți au fost eliberați și nu s-a putut demonstra vreo activitatea de tip terorist în niciunul dintre cazuri — fiindcă, ei bine, teroriștii nu au existat, ei au fost o invenție!  De asemenea, cartea vorbește și despre procesul soților Ceaușescu — o parte ultra-jenantă, din istoria României, care a reprezentat o manevră perfidă și brutală de a ascunde probe (nu singura) privind anumite acte de trădare națională în rândul dizidenților care tocmai preluau puterea. 

A nu se înțelege că autorul încearcă re-abilitarea dictatorului comunist care ne-a  marcat copilăria multora dintre noi. În ce-i privește pe soții Ceaușescu, Cătălin Ranco Pițu afirmă (și nu ne-a dat motive să nu-l credem) că, dacă i-ar fi revenit această misiune, ar fi putut strânge dovezi suficiente pentru susținerea unei acuzații de crime împotriva umanității: spre exemplu, există dovezi care atestă faptul că Ceaușescu primea informări zilnice cu privire la restricțiile și privațiunile sinistre la care era supus poporul, iar acesta nu a luat niciodată vreo decizie care să le pună capăt. 

(1) Imaginea No Blessing, de Anna Shevchuk, via Pexels

(2) Pițu, C.R., (2024), Ruperea Blestemului; Revoluția Română din Decembrie 1989, editura Litera, București

Continue reading

mister

Psihologia Poporului Român

Unii sesizează stegulețele roșii iar alții cred în purcelși zburători. Rezultatele alegerilor prezidențiale din Noiembrie 2024 spun ceva despre valorile și mentalitatea poporului român. Am identificat 7 valori centrale. 

☆ ☆ ☆

Nu, acesta nu este un articol despre lucrarea Psihologia Poporului Român, scrisă de rectorul de la UBB, profesorul Daniel David, despre care am avut plăcerea să vorbesc cu o altă ocazie — vezi linkul de mai sus. Acest articol mi-a fost inspirat de rezultatul alegerilor din Noiembrie 2024, unde domnul Călin Georgescu, foarte probabil următorul președinte al României, a obținut un scor neașteptat de mare. Ca să îl parafrazez pe țăranul chinez din fabula bine-cunoscută, este bine, este rău, să vedem ce va spune timpul! 

Rezultatul unor alegeri, oricât am dori să dăm vina pe influențe de un fel sau altul, reprezintă și o imagine a stării de spirit a poporului. Fiindcă, dacă ați observat, există oameni care cred în purceluși zburători și oameni care își dau seama că purcelușii zburători nu există. De aceea, unii dintre noi sunt capabili să discearnă că acel cineva care pretinde că este general în armata americană aflat într-o misiune în Africa, și nu are acces la contul bancar, este un escroc, în timp ce alții nu pot să conștientizeze asta și deci își trimit economiile de-o viața în Nigeria.

M-am gândit ce ar putea să sugereze rezultatul acestor alegeri despre mentalitatea poporului român și am ajuns la câteva concluzii pe care le voi sintetiza în cele ce urmează. Aș vrea să precizez încă de la început: credibilitatea pe care a câștigat-o Călin Georgescu nu se datorează doar faptului că românii nu pot discerne între un impostor și un politician onest. Aceasta s-ar putea datora și faptului că românii nu au sesizat nimic nepotrivit în afirmații precum aceasta: homosexualitatea reprezintă o patologie, o tulburare psihică. 

Această afirmație îi aparține lui Călin Georgescu, care, din câte știu, nu este nici psiholog și nici medic psihiatru și se alatură unui întreg șir de afirmații lipsite de fundament științific dar pe care românii nu le-au putut identifica și recunoaște ca atare. Dimpotrivă, numeroși români consideră că acest candidat este o persoană educată, respectabilă și legitimă, perfect eligibilă pentru prima funcție din stat. Iată deci orientările politico-culturale ale candidatului care au generat o reacție pozitivă din partea poporului. 

• MISOGINISMUL — Călin Georgescu afirmă că o femeie nu are competențele necesare postului de președinte, deoarece ea are un alt rol în societate. Trebuie să te pleci în fața femeii fiindcă ea dă naștere ființei om. Ceea ce tocmai ați citit poartă numele de misoginism benevolent. Ce este misoginismul benevolent? Ei bine, este un fel de misoginism invelit în ciocolată. Cu toate că multe femei s-au simțit flatate de vorbele frumoase ale domnului președinte, viziunea exprimată este una de limitare a drepturilor femeilor — dreptul de a alege și a fi ales, ceea ce reprezintă esența misoginismului. 

• PACIFISMUL — Călin Georgescu consideră că România poate fi neutră și că o poziție de neutralitate, în ciuda faptului că facem parte dintr-o alianță militară, poate proteja țara de pericole. Principiul în sine este unul frumos și atrage adeziune. Întrebarea este dacă putem fi neutri în această lume în care, pentru a te dezvolta economic și a atrage investiții, ai nevoie de garanții de securitate. Nimeni nu poate ști care sunt garanțiile pe care ți le oferă neutralitatea dar e mai probabil să te aperi de ploaie cu umbrela decât fără aceasta. În fața unei amenințări este mai înțelept să ridici steagul alb al capitulării sau să îți mai cumperi niște arme? Apoi putem avea încredere în aceste așa-zise garanții de securitate prin neutralitate când ți le oferă un imperialist agresiv care a eliminat fizic opoziția, a scos în afara legii presa liberă și s-a aflat în război din momentul în care a preluat puterea? Este pacea răspunsul pentru oricare dintre confruntări? Din păcate, uneori pacea nu este altceva decât un eufemism pentru abandonarea de sine în dependență și robie. Libertatea nu este pentru fătălăi, remember?

• HOMOFOBIA — Probabil că ați neglijat faptul că un președinte depune un jurământ. Ei bine, din acest jurământ face parte următorul citat: ... jur să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor... Probabil și dl Georgescu va jura același lucru, în curând. Dar domnul Georgescu a spus că homosexualitatea este o patologie, prin urmare românii au ales o persoană care s-a arătat dispusă de la bun început să încalce atât jurământul pe care îl va depune cât și drepturile fundamentale ale cetățeanului. Și asta se întâmplă pentru că românul nu a acceptat faptul că există minorități sexuale, trăind într-o profundă homofobie. LGBT pentru român este doar o tulburare psihică care poate fi tratată, în ciuda faptului că toate încercările de a trata homosexualitatea au la origine respingerea familiei / societății, iar rezultatul este abuzarea sistematică a homosexualilor. 

• TEOCRAȚIA — Domnul Călin Georgescu este genul de lider care... îl pomenește pe Dumnezeu în orice frază. O lucrare unul cu altul și toți cu Dumnezeu, este genul de răspuns pasional-emfatic pe care prezindențiabilul îl oferă în mod stereotip atunci când este întrebat despre economie, cultură, relații internaționale sau orice altceva. La prima vedere, ai sentimentul că omul este cinstit și plin de credință, deci nu poate sa ne fie rău dacă alegem un astfel de președinte. Dar în numele credinței s-au săvârșit unele dintre cele mai odioase crime iar atunci când religia se confundă cu autoritatea statului, rezultatul este inchiziția și reprimarea ereziei, așa cum o înțelege liderul. Ne dorim oare un stat atât de puternic și autoritar încât să transforme preceptele religioase în literă de lege, ca într-o sectă? Într-o teocrație te poți aștepta oricând să se interzică barurile, alcoolul, sărutul în public, relațiile sexuale consensuale în afara căsătoriei, portul pantalonilor scurți și, la femei capul descoperit în public. Și probabil că majoritatea votanților români ar fi de acord cu toate astea. 

• CONSPIRAȚIONISMUL — Un alt lucru pe care Călin Georgescu îl practică cu obstinație este propagarea de teorii ale conspirației. El afirmă într-un interviu pe care îl puteți găsi pe internet faptul că toți oligarhii lumii sunt pedofili și ei participă în mod activ la o presupusă rețea de pedofilie care explică dispariția a milioane de copiii. Dacă sunteți la curent cu teoriile conspirației care au făcut epocă în SUA, ați auzit de ceea ce se cheamă Pizza Gate Conspiracy Theory, din care pare să se fi inspirat și Georgescu. Sunt convins că fiecare român a auzit măcar o teorie a conspirației din partea domnului președinte și nu a observat nimic greșit în faptul că o persoană care candidează la o funcție atât de importantă poate să vorbească despre așa ceva, denigrând grupuri sociale întregi, cu zero dovezi. 

• DICTATURA — Faptul că domnul Georgescu are o vocație dictatorială nu ar trebui să ne mire. El își dorește o relație armonioasă cu Putin și vorbește despre faptul că toate partidele din România vor dispărea. Nu știm exact care este genul de dictatură pe care îl vom experimenta dar aceasta este mai mult decât previzibilă. Și românii nu găsesc nimic în neregulă nici aici: este mai bine să nu fim nevoiți să luam decizii pe cont propriu iar cine te abuzează te și protejează. Sunt tot mai mulți nostalgici ai Epocii de Aur care au tendința să dea uitării cozile la alimente, represiunea, violarea sistematică a drepturilor și libertăților individului și să-și amintească mai curând despre ordinea dictatorială a societății, siguranța locului de muncă și asigurarea de locuințe pentru tineri. Libertatea nu este pentru pomanagii.  

• IZOLAȚIONISMUL — Acest izolaționism, care este o aberație în sine, nu include separarea de Rusia sau China, la care vom fi nevoiți să cerem ajutor financiar atunci când occidentul nu va mai dori să audă de România. Spun că izolaționismul (numit și suveranism, dar e același lucru) este o aberație pentru că nicio țară nu are capacitatea să producă toate lucrurile de care are nevoie și nici capacitatea de a crea locuri de muncă prin forțe proprii. Când Georgescu va începe să le spună străinilor care vin să investească în România că li se vor confisca proprietățile (Putin a făcut asta cu succes în Rusia) sau că sunt niște hoți care nu fac decât să profite de bună-voința românilor, probabil că își vor găsi o piață mai prietenoasă. Și de această dată, românii nu au observat nimic în neregulă la acest discurs cu trăsături paranoide fiindcă mulți dintre noi trăim cu sentimentul că lumea ne abuzează în loc să ne ofere condiții de viața similare celor din vestul Europei. Românii nu se întreabă care au fost etapele care au generat această prosperitate, dar au toate aceste așteptări.  

Acum că am sintetizat toate aceste elemente de campanie electorală care au fost întâmpinate cu entuziasm de poporul român, aproape că nici nu mai știi ce a fost la început: oul sau găina? Georgescu le-a băgat în cap idei cu caracter irațional sau românii au reprezentat un izvor de inspirație pentru Georgescu care a știut ce să le vândă pentru a le câștiga voturile? Partea esențială însă este aceea că poporul nu a sesizat pericolul pe care îl reprezintă Călin Georgescu fiindcă există în psihologia sa acest primitivism ancestral care îl face apt să trăiască în dictatură. 

Aș putea afirma că alunecarea României în dictatură este aproape inevitabilă. Românul consideră că nu poate face nimic pentru a-și apăra drepturile (pacifism), deși le iubește, nu are nevoie de femei în posturi de conducere (misoginism benevolent), ar prefera să nu ia decizii prea importante de unul singur (dictatura), este gata să creadă orice se debitează la un pahar de bere (conspiraționism), pentru cei mai multi români homosexualii sunt numai buni de batjocorit (homofobia), consideră că investițiile străine există pentru unicul motiv de a exploata resursele țării (izolationism), iar salvarea nu poate veni decât din partea cuiva care ține discursuri ca un predicator (teocrație). 

M-am întrebat dacă din această listă ar trebui să facă parte și naționalismul pe care unii îl interpretează drept patriotism, dar nu este așa ceva. Naționalismul este o afirmare a superiorității naționale, inclusiv prin asuprirea altor națiuni sau a minorităților naționale, în sensul nazist al cuvântului, în timp ce patriotismul reprezintă devotamentul față de patrie și nu exclude cooperarea armonioasă cu străinii, în beneficiul patriei. Cred că susținătorii lui Georgescu nu fac diferența între naționalism și patriotism, ceea ce, în fond, nu mă surprinde. 

(1) Imaginea Sun Rise, de Pixabay, via Pexels

(2) World Population Review, (acc. 30.12.2024), Theocracy Countries 2024, website: WorldPopulationReview.com

Continue reading

politica

Nu Ne Vindem Țara 2.0

Uneori soluțiile pe care le găsim nu fac decât să înmulțească problemele noastre. Așa cum drogurile nu îți rezolvă problemele, dimpotrivă, ți le complică. Este oare Călin Georgescu soluția de care avem nevoie? E greu să-ți dai seama ce vrei când îți lipsește experiența.

☆ ☆ ☆

În anii '90 era o nevoie disperată de investiții străine dar la nivelul simțului comun venirea investitorilor era percepută ca o "vindere de țară". Exista multă anxietate în fabricile comuniste și în familiile lucrătorilor. Iar unii dintre noi au experimentat asta 1st hand. Au fost câteva cazuri în care venirea unor investitori străini în Brașov a fost întâmpinată cu demonstrații de protest ale angajaților. Nu știu ce plan de afaceri aveau aceștia dar nu le surâdea ideea ca fabrica unde lucrau să fie cumpărată de un străin. Prin urmare, investitorii occidentali au plecat și ne-au lăsat să ne punem în aplicare propriul plan de afaceri. 

Alfred North Whitehead spunea că gândirea are avantajul că putem lăsa ideile să moară în locul nostru. Ne gândim înainte de a ne arunca de pe stâncă și probabil vom ajunge la concluzia că nu vom prinde aripi doar fiindcă ne-am aruncat de pe stâncă. Dar pentru ca să putem folosi acest mare avantaj al gândirii, oamenii au nevoie fie de învățare (învățarea complex-cognitivă — din cărți, din mass-media, din experiența altora), fie de experiență de viață. Eleanor Roosevelt afirma că viața este prea scurtă pentru a învăța din greșelile proprii și ne îndemna să învățăm din greșelile altora — cum ar fi părinții noștri, care nu au dorit să-și vândă țara. 

După alegerile prezidențiale din 24 Noiembrie am observat foarte multe lucruri: bucuria suveraniștilor, care au obținut ceea ce și-au dorit — un candidat în turul 2 al alegerilor, dar și numeroși psihologi neliniștiți care au început să vorbească despre lucruri serioase cum ar fi tulburările de personalitate paranoidă, schizotipală, antisocială și narcisică, despre teorii ale conspirației, despre manipulare, lideri de cult, etc. De asemenea, am observat câteva efecte interesante care au apărut în domeniul financiar-bancar: a picat bursa de la București, s-a mărit indicele ROBOR și au crescut ratele românilor. Nu în ultimul rând, am observat o mulțime de discuții aprinse pe rețelele de socializare. Pare că societatea a luat foc pe acest final de an. 

În caz că ne doream ceva care să ne scoată din monotonie, ei bine, tocmai ne-am făcut rost de așa ceva — știați că există stresul lipsei de activitate și al monotoniei, una dintre cele mai grave forme de stres? Ah, da! Și am mai observat ceva: candidatul suveranist Călin Georgescu a devenit un fel de isterie colectivă, iar a spune că este controversat ar fi prea puțin. Ce îl face controversat? În niciun caz felul cum se prezintă fizic. Vorba lui Nea Mărin: Când îl vezi asa, Sucă-al meu pare normal! Dar apoi descoperim videoclipurile de promovare unde spune lucruri mai curând banale să fie bine, să nu fie rău, să fie pace, să nu fie război, fără a veni cu soluții propriu-zise. Vorbește pe un ton calm și adânc și îți amintește de un bunicuț care îți spune povești de noapte bună.

De altfel, jurnaliștii au observat efectul hipnotic al videoclipurilor de promovare electorală care au muzică de fundal sensibilă și lumânări parfumate, fiindcă tipul chiar are stil. Dar dacă forma de prezentare este una impecabilă și seducătoare în felul ei, intervin pe alocuri afirmațiile care te trezesc din transă și te pun pe gânduri. Și da, sunt foarte multe astfel de declarații, una mai stridentă decât cealaltă, trădând predilecția spre teorii ale conspirației și o viziune bizară, cam neclară cu privire la economie, politici guvernamentale și relații internaționale. Faptul că cineva de la un bar îți spune niște teorii deșucheate și bizare pentru a anima conversația este un lucru. Dar când auzi așa ceva de la candidatul prezidențiabil cu cele mai multe voturi, lucrurile capătă un cu totul alt sens. Iată câteva dintre afirmațiile nefondate ale lui Călin Georgescu, despre care s-a spus că sunt delirante:

• Oligarhii lumii sunt implicați într-o rețea de pedofilie și sunt responsabili pentru dispariția celor 8 milioane de copii pe an. 

• În România nu vor mai exista partide politice deoarece acestea și-au pierdut credibilitatea

• Omul nu a ajuns niciodată pe lună

• Virusul COVID 19 nu există, deoarece nu l-a văzut nimeni

• Limba latină provine din limba română

• În Pepsi se află nanocipuri care intră în noi ca într-un laptop

• Organizațiile internaționale sunt implicate în acțiuni care urmăresc controlul populației planetei

• Cezariana suprimă firul divin

• LGBT reprezintă o patologie care trebuie privită cu compasiune și tratată

Cand se vorbește despre aceste afirmații șocante și pline de imaginație creatoare, care cuprind domenii variate, sugerând expertiză solidă, suporterii au de regulă reacții inocente de suport necondiționat "Votăm masiv Călin Georgescu!!", susținând faptul că nu facem altceva decât să îl denigrăm pe candidat. De altfel, există o simbioză perfectă între candidat și votanți — cu cât face mai multe afirmații nefondate și bizare, cu atât primește mai mult suport. În acest punct, asemănarea cu o sectă care trăiește într-un univers mental paralel devine izbitoare. Dar oamenii sunt dezamăgiți de situația în care se află țara și îl percep pe candidat ca pe un salvator providențial. Nu știu de unde vine această dezamăgire copleșitoare — probabil din comparațiile cu țările occidentale și așteptările mai curând nerealiste de a ne bucura de același nivel de trai, deși suntem o fostă țară din lagărul comunist și o democrație relativ tânără, care se chinuie să iasă de sub influența Rusiei. 

Publicul lui Călin Georgescu este un subiect în sine. Aflăm că aceștia sunt mai curând tineri de până în 25 de ani și au studii medii. Doar 13% dintre alegătorii săi au studii superioare. Cu toate acestea, în discuțiile de pe rețelele sociale, fără a respecta regulile gramaticale, care probabil că nu există nici ele, aceștia îți spun adesea că nu dispui de capacitatea intelectuală de a înțelege mesajul transmis de candidatul suveranist.  Așa stau lucrurile cu doar câteva zile înainte de turul 2 al alegerilor prezidențiale. Probabil că partea cea mai importantă a acestei situații o reprezintă cel puțin din punct de vedere psihologic, influența pe care o au teoriile conspirației în România anului 2024. Am selectat câteva studii care vorbesc despre profilul celor care cred teoriile conspirației. 

• Conform unui studiu olandez publicat pe situl Asociației Britanice de Psihologie, cu cât nivelul de educație este mai înalt cu atât și tendința de a crede teoriile conspirației este mai scăzută. Are sens.

• Concluziile unui studiu publicat pe situl PLOS One, susțin că psihopatia primară, caracterizată prin indiferență emoțională, cruzime și prefăcătorie este asociată cu credințele în teoriile conspirației.  

• Același studiu citat mai sus a demostrat și faptul că machiavelismul, definit ca tendință de a folosi mijloace necinstite pentru a-i influența pe cei din jur în scopul acumulării de putere, de asemenea se asociază cu credințele în teoriile conspirației.

• Un studiu publicat pe situl PsyPost susține că atât narcisismul cât și stima de sine scăzută se asociază cu credința în teoriile conspirației. 

• Tot pe situl PsyPost a apărut un studiu care susține faptul că atât inegalitatea obiectivă a unei societăți cât și cea percepută individual, crește susceptibilitatea de a îmbrățișa teoriile conspiraționiste. Ei bine, în societățile unde există multă inegalitate, crește numărul celor care cred în conspirații.

• În ton cu studiul prezentat mai sus, am găsit pe Research Gate un studiu care demonstrează că persoanele care aparțin unei clase sociale inferioare sunt mai înclinate să creadă teoriile conspirației. Altfel spus, sărăcia ne face deschiși și dispuși să acceptăm explicații conspiraționiste ale problemelor sociale.

• Iar pe situl APA (Asociația Psihologilor Americani) apare o caracterizare a persoanelor care cred în teoriile conspirației, așa cum reiese din studiile științifice realizate în acest domeniu.

Cercetătorii au descoperit faptul că persoanele cu tendință de antagonism și un nivel ridicat de paranoia, sunt înclinați să creadă teoriile conspirației. De asemenea, indivizii cu o puternică tendință de a crede teoriile conspirației sunt mai curând nesiguri, paranoizi, volatili emoțional, impulsivi, suspicioși, retrași, manipulatori, egocentrici și excentrici.  (Asociația Psihologilor Americani)

În politică, teoriile conspirației pot fi folosite pentru a manipula și a atrage adeziunea maselor. Întotdeauna un politician va avea nevoie să convingă pe cineva că are nevoie de o schimbare și că el este persoana potrivită pentru a apăra / a salva comunitatea. Teoriile conspirației fac uz de faptul că nu pot fi verificate și se insinuează în viața cetățenilor normali transformându-i în instrumente de campanie și propagandiști. Mecanismul psihologic din spatele teoriilor conspirației este ideația paranoidă și respectiv anxietatea, cunoscută ca factor motivațional major de ordin emoțional. De asemenea, aceste teorii reprezintă o specie de dezinformare.

(1) Imaginea Creative, de Tara Winstead via Pexels

(2) The British Psychological Society, (acc. 03.12.2024), Why More Highly Educated People are Less into Conspiracy Theories, website: BPS.org.uk

(3) Psy Post, (acc. 03.12.2024), Machiavellian and psychopathic personality traits linked to belief in conspiracy theories, website: PsyPost.org

(4) APA, (acc. 03.12.2024), Why some people are willing to believe conspiracy theories, website: APA.org

(5) Psy Post, (acc. 03.12.2024), Study finds economic inequality promotes belief in conspiracy theories, website: PsyPost.org

(6) Research Gate, (acc. 03.12.2024), Are individuals from lower social classes more susceptible to conspiracy theories, website: ResearchGate.net

Continue reading

politica

Se Cauta o Senzatie

Un studiu demonstreaza ca suntem receptivi la teoriile conspiratiei pentru ca acestea sunt interesante si ne stimuleaza mental. Pe termen nu foarte lung, am putea deveni o societate dependenta de stimulare, ce cauta senzatiile tari, pe care le si provoaca, tocmai fiindca exista cerere. 

☆ ☆ ☆

Daca urmariti acest blog, stiti ca Psihopedia se ocupa, printre altele, si cu explicarea resorturilor psihologice ale teoriilor conspiratiei, cum ar fi in articolul Conspiratii de Pandemie, sau povestile ce implica fenomenul numit folie a deux,  sau nebunie in doi, cum ar fi subiectul abordat in articolul Mitul lui Slenderman sau Toaleta Magica. Dar nu mi-a venit pana acum ideea ca intre cele doua fenomene psihice umane s-ar putea sa existe o asemanare. Mi-am propus ca in acest articol sa aduc argumente in slujba ideii ca teoriile conspiratiei reprezinta in fapt niste povesti de groaza pentru adulti. 

As vrea sa va povestesc pentru inceput despre mitul lui Slender Man, care isi are originea pe internet, in creativitatea adolescentilor de peste ocean. Pe un site unde internautii isi exersau creativitatea, impartasindu-si povestile de groaza pe care le scriau ei insisi, apare povestea unui personaj supra-natural numit Slender Man (Barbatul Subtire), care, asa cum ii spune si porecla, era un barbat inalt si zvelt pe care internautii l-au inzestrat cu tot felul de calitati: el are un set de tentacule care se pot extinde, si pe care le foloseste pentru a te imobiliza. Figura lui nu are trasaturi si poarta costum si cravata negre.

Da, Slender Man seamana cu Omul Negru, din copilaria noastra, oricine ar fi acela, fara a dori sa fac o remarca rasista, in caz ca se simte cineva ofensat. Dar probabil ca fiecare generatie isi are propriul sau Om Negru, care intruchipeaza trasaturi precum forta, capacitatea de a te domina, rani si supune, care ofera o forma si o identitate anxietatilor tale infantile si care exercita o presiune asupra ta, pentru a te determina sa iei o atitudine: il vei infrunta curajos pe Omul Negru, vei fugi de el, vei incerca sa iti gasesti aliati care sa te protejeze sau poate, cine stie, vei incerca sa te aliezi cu el, caci... capul plecat, sabia nu-l taie. 

Pana in 2014, cam la 5 ani de la aparitia primului meme (o imagine care il reprezenta pe Slender Man, creata de un internaut oarecare), mitul se dezvoltase atat de mult, multumita si adolescentilor care se tot laudau ca l-au vazut pe sinistrul personaj, incat doua fete (Morgan Geyser si Anissa Weier) de 12 ani, convinse ca Slender Man exista, se decid sa se imprieteneasca cu acesta si strategia perfecta in acest sens consta in a-si ucide cea mai buna prietena, pe Bella (Payton Leutner, 12). Parea o afacere buna, nu-i asa? Si-au sacrificat prietena dar hey, l-au obtinut drept aliat pe sinistrul, a-tot-puternicul, Slender Man... 

Numai ca atunci intra in scena adevaratul Slender Man, care este Realitatea, sau statul, un personaj inalt si puternic, care, folosindu-se de tentaculele sale necrutatoare, te poate imobiliza intr-un loc unde nu mai poti sa-ti macelaresti semenii. Cu alte cuvinte, celor doua fete, de ce le-a fost frica, n-au scapat. Desigur, exista un diagnostic de schizofrenie pentru Morgan Geyser, fata care a orchestrat crima, savarsita intr-o padure de langa orasul Waukesha, WI. Dar, daca ne gandim bine, adolescentii au modul lor de a privi lumea, care se straduieste sa mentina contactul cu realitatea, dar nu intotdeauna acest efort este unul de succes. 

Situatia adolescentului tipic este aceea de dependenta fata de un adult care isi intelege mai mult sau mai putin rolul de mediere a relatiei adolescentului cu realitatea. Dependenta este o stare extrem de frustranta, dupa cum probabil ati avut ocazia sa simtiti pe propria piele: increderea in fortele proprii are de suferit si se formeaza cu greu atunci cand pare ca nimic din ce faci nu ti se datoreaza tie. Dependenta vine si cu foarte multa anxietate, depresie si alte trairi ale neputintei omenesti. Exista adesea foarte putine lucruri care sa contracareze aceste tendinte (reusite scolare, sportive, artistice, de exemplu sau un adult care stie sa te incurajeze) iar atunci adolescentul isi cauta evadarea...

Tinerii, coplesiti de realitatea dependentei lor dureroase, evadeaza adesea intr-o lume a resurselor nelimitate, aceea a fanteziei umane. Dar in aceasta lume, resursele pot fi atat pozitive cat si negative. Iar lumea fanteziei le poate rezerva pericole mai mari celor care se impaca greu cu realitatea. Caci daca in realitate pericolele sunt mai mult sau mai putin definite, avand anumite limite, ei bine, in lumea fanteziei, pericolele nu au absolut nicio limita, putand lua forme de cosmar, care se multiplica la infinit. Asadar, daca aveti copii, nu uitati sa mediati relatia lor cu realitatea, si chiar relatia lor cu fantezia in care incearca sa evadeze, nestiind peste ce vor da acolo. 

O sa spuneti ca nu am de ce sa tratez cazul lui Morgan Geyser ca pe al unei preadolescente normale, fiindca ea are un diagnostic. Da, sunt de acord cu asta dar schizofrenia poate fi gestionata si ea, caci are suisuri si coborasuri, are momente cand lucrurile se inrautatesc, iar aceste momente sunt declansate de stres existential, la care copiii normali fac fata cu succes, dar copilul predispus la schizofrenie o ia pe aratura, ca sa zic asa, fiindca nu e nimic din lumea lui, niciun parinte, niciun profesionist din aria sanatatii mentale, care sa il tina cu picioarele pe pamant, sa il incurajeze, sa il ajute sa combata tendintele de a fabula si de a se lasa invis de fantasme. In aceste conditii, schizofrenia poate evolua catre cele mai triste forme ale sale. 

Dar sa ne intoarcem la ideea articolului: care ar putea fi legatura intre cazul celor doua fete din Wisconsin si teoriile conspiratiei? Ei bine, un studiu recent demonstreaza faptul ca multi dintre noi suntem vulnerabili la teoriile conspiratiei pentru ca acestea sunt interesante si ne stimuleaza activitatea mentala. Totusi, asta, pe termen nu foarte lung, s-ar putea sa ne transforme intr-o societate umana dependenta de stimulare, si care cauta senzatiile tari, pe care le si provoaca, tocmai fiindca exista cerere. 

Cu alte cuvinte, am putea deveni, foarte multi dintre noi, extrovertiti si cu tendinte catre dezechilibre comportamentale grave, cum ar fi cele de tip borderline sau psihopatic, care sunt niste tulburari de personalitate cunoscute pentru slabiciunea lor pentru senzatii tari. 

Teoriile conspiratiei prezinta un fir epic care are foarte multe in comun cu operele de fictiune, cum ar fi un film de groaza sau un roman cu detectivi, declara cercetatorul Jan WillemVan Prooijen, profesor la VU Amsterdam, publicatiei de psihologie PsyPost. Acest lucru explica si faptul ca sunt asa atractive: oamenii gasesc ca teoriile conspiratiei sunt distractive, adica interesante si ca au darul sa acapareze atentia. Acest lucru este important fiindca rezultatele noastre arata faptul ca pe cat de distractive par aceste teorii, pe atat de tentati suntem sa le credem, afirma cercetatorul olandez.

Cu alte cuvinte, oamenii se duc la cei care inventeaza teorii ale conspiratiei, la fel cum se duc adolescentii pe internet sa citeasca povesti horror, fiindca povestile, ca si teoriile respective, sunt distractive, ne acapareaza atentia, inlatura plictiseala ne stimuleaza mental, si ofera o preocupare creierelor noastre. Oare asta spune ceva despre maturitatea noastra ca indivizi sau despre maturitatea societatii, ca intreg? Foarte posibil. De asemenea, acest lucru spune ceva si despre tendinta celor care cauta senzatii tari de a prefera teorii ale conspiratiei, dupa cum afirma cercetatorul de la universitatea din Amsterdam.

Studiile noastre indica si faptul ca senzationalizarea evenimetelor de stiri, cum ar fi niste alegeri, spre exemplu, in scopul de a creste valoarea distractiva si de entertainment a acestora, are darul de a creste credintele conspirationiste, afirma Van Prooijen. Asta este o adevarata lectie despre cum alegem sa prezentam stirile. Dar aceste descoperiri sugereaza ca senzationalizarea ar putea creste tendinta de a crede teoriile conspiratiei. Pentru castigul nostru, al tuturor, un adevar plictisitor este preferabil unor dezinformari distractive. 

Dar hey, cand vorbim de binele nostru, al tuturor, vorbim despre binele jurnalistilor, interesati de cresterea audientelor, despre binele politicienilor, interesati sa puna la indoiala niste adevaruri pe care le neaga sau incearca sa le minimalizeze, sau vorbim despre binele populatiei, care isi doreste stimulare si distractie si, de dragul acestei stimulari, ar prefera sa ignore datele stiintifice? Dupa cum observati, aproape nimeni nu are un interes evident de a se proteja de gandirea conspirationista, si pare ca se confirma vechiul proverb care afirma ca ce este mai placut pe lumea asta, este fie imoral, fie ilegal, fie ingrasa. 

Adevarul este ca si lucrurile pe care le consideram plictisitoare, cum ar fi poate o carte de psihologie, ar putea fi distractive, cu o singura conditie. Acea conditie este sa ne resetam sistemul de recompense al creierului. Ce inseamna asta? Traim azi intr-un ritm pe care psihologii sociali l-au denumit rat race,  adica o cursa nebuneasca dupa bunuri si senzatiile pe care acestea le fagaduiesc. Dat fiind faptul ca sistemul psihic al omului modern a fost hranit cu stimuli stridenti in avalansa, acesta si-a pierdut capacitatea de a savura stimulii subtili, cum ar fi cei oferiti de o carte citita sau de un peisaj de natura, ori o muzica mai discreta.

Revenirea la un regim cu mai putina stimulare este posibila, dar necesita eforturi de re-adaptare. Aceste eforturi ar putea include descoperirea meditatiei, care implica tocmai reducerea drastica a surselor de stimulare si focalizarea atentiei pe lucruri mai simple. O alta resursa ar putea fi ceea ce se cheama dopamine fasting,  (a tine post de la dopamina) sau altfel spus, incercarea de a renunta pentru anumite perioade de timp, la multe dintre placerile de zi cu zi, care ne si stimuleaza poate mai mult decat ar trebui. O metoda pe care am intalnit-o la unele persoane este aceea de a renunta la sonorul televizorului, ceea ce, fireste, injumatateste stimulii. Oamenii sunt creativi! 

Cautarea senzatiilor se poate observa in moduri diferite la oameni diferiti. Astfel, in urma unor experimente clasice de psihologie, Marvin Zukerman a descoperit 4 tipuri de comportamente care tradeaza nevoia de stimulare: 

• CAUTAREA AVENTURII - a urmari activitati fizice care ofera stimulare nervoasa neobisnuita, potential periculoase, cum ar fi de exemplu, toate tipurile de diving si zborul cu parasuta.

• CAUTAREA EXPERIENTEI - care consta in urmarirea de stimuli ai mintii si simturilor, a tot ce este complex si nefamiliar, cum ar fi calatoriile sau intalnirea de oameni noi.

• DEZINHIBAREA - consta in cautarea senzatiilor prin intermediul celorlalti si urmarirea de oportunitati in ce priveste sexualitatea dezinhibata, consumul de alcool si droguri.

• PLICTISEALA - este tendinta de a deveni plictisit de situatii familiare si repetive, de rutina muncii sau de intalnirea cu aceleasi persoane. 

Daca aveti una sau mai multe dintre aceste tendinte, trebuie sa stiti ca nu suntem toti la fel, in sensul ca nu toata lumea se plictiseste si cauta senzatii in aceeasi masura ca si dvs., si ca aceste tendinte trebuie tinute sub control daca va doriti o viata predictibila, intre anumite limite de bun simt, si stabilitate in munca sau relatii. Cel mai probabil, cateva experiente ale copilariei, legate de modul cum ati interactionat cu mediul primar de socializare (familia), poate si mostenirea genetica, ar putea explica tendintele dvs. actuale. De asemenea, etapa de dezvoltare careia ii apartineti (adolescenta, adultul tanar) ar putea explica comportamentul de cautare a senzatiilor, in multe dintre cazuri.

(1) Imaginea Jumping, de Golden Eye Photohraphy, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Oxford Bibliographies, (acc. 29.09.2021), Sensation Seeking - Psychology - Oxford Bibliographies

(3) Live Science, (acc. 29.09.2021), Is There Actually Science Behind 'Dopamine Fasting'? | Live Science

(4) PsyPost, (acc. 29.09.2021), New research sheds light on the psychological payoff of believing in conspiracy theories (psypost.org)

Continue reading

psihoza

Pamantul Este Plat

Cred ca teoriile conspiratiei pot fi si inteligente, chiar plauzibile, iar dintre acestea unele se dovedesc a fi adevarate. Totusi, in ciuda raspandirii si influentei sale, teoria pamantului plat nu face parte dintre acestea. Ea este doar un simptom al preocuparilor noastre paranoide, care au primit o voce si un public la fel de ignorant dar pregatit sa o mestece pe nerasuflate.

☆ ☆ ☆

Nu stiu cati dintre voi sunt la curent cu chestia asta numita "Flat Earthers" - cei care cred ca pamantul este plat. Veti spune ca nu pot sa cobor atat de jos cu blogul meu dar, hei, si acestia sunt tot oameni, au si ei procese cognitive si stil de viata, prin urmare pot sa vorbesc despre dansii fara probleme. De asemenea, ei, preocuparile lor si mai ales faptul ca au reusit sa transforme totul intr-un curent social, intr-o moda, daca doriti, ar putea fi simptomul a ceva mult mai subtil si care se petrece la scara mare in Vest, cel putin.

Asadar, exista niste persoane carora le place sa vada o conspiratie in absolut orice. Ca sa citez pe cineva din filmul Netflix "Orizontul Plat", acolo unde cineva vede un pahar de apa pe jumatate plin, aceste persoane vor vedea grupuri de interese cu relatii guvernamentale, care au interesul ca paharul respectiv sa fie doar pe jumatate plin. Aceste persoane, creative din fire, observa faptul ca avioanele nu zboara peste oceanul Pacific si pot sa lanseze ipoteza ca Oceanul Pacific este "marginea Pamantului". 

Marturisesc faptul ca nu am stiut pana acum ca avioanele nu zboara peste Pacific si este cat se poate de adevarat. Explicatia este aceea ca drumul cel mai scurt din Los Angeles pana la Tokyo trece de fapt pe deasupra Alaskai, prin urmare consumul de combustibil este mai mic. De asemenea, pilotii isi doresc sa zboare pe deasupra unei intinderi de uscat mai curand decat pe deasupra unei intinderi de ape, din motive de siguranta. Cu alte cuvinte, exista motive multiple pentru care avioanele evita zborul deasupra Pacificului. 

Cu toate acestea, un tip numit Mark Sargent, care este un prolific flat earther, cel putin prin activitatea sa pe retelele sociale, a observat acest pattern al zborurilor si a generat o ipoteza noua si surprinzatoare: "avioanele evita Pacificul fiindca acolo se termina Pamantul". Mark Sargent observa tot felul de astfel de lucruri si vorbeste despre ele pe canalul sau de YouTube (markksargent). Fireste ca ipotezele sale starnesc internautii cu mintea odihnita care incep sa vada in Mark Sargent un fel de Mesia, venit sa ne izbaveasca de "Astia". Cum care "astia"? Ei, stiti voi... Clasa dominanta, care doreste sa ne tina in intuneric, pentru a ne putea manipula si exploata corespunzator. 

Cand apare o persoana atat de interesanta care doreste sa impuna o atat de radicala schimbare de paradigma, fireste ca lumea simte ca se afla in prezenta genialitatii si atunci isi doreste sa se ridice la inaltimea momentului. Prin urmare apar tot felul de factiuni de flat earthers, miscarea ia amploare, oamenii se intalnesc, se cunosc, se exprima, ba chiar isi fac si o retea proprie de internet dating, fiindca aceasta credinta in faptul ca pamanul este plat ca o farfurie poate sa devina un puternic "turn on" si atunci isi vor dori sa pastreze credinta pentru ei si pentru odraslele lor care, cel mai probabil vor crede ca pamantul este plat. 

Cum explicam insa acest fenomen social al flat earthersilor? Si ce spune el despre starea omenirii? Cine sunt cei care adopta aceasta credinta? Unii psihologi, precum cei aparuti in filmul Netflix "Orinzontul Plat" au incercat niste explicatii individuale: prin intermediul Efectului Dunning-Kruger. Acesta are loc atunci cand o persoana cu ceva cunostinte legate de un domeniu sau altul are sentimentul ca este mult mai cunoscatoare al acelui domeniu decat este in realitate. Prin urmare avem de-a face cu un soi de megalomanie caracteristica tulburarii de personalitate de tip narcisic.

O alta trasatura a acestor flat earthers este ideatia paranoida, evidenta din descrierea pe care am realizat-o mai sus. Ei cred ca exista "unii" care stiu adevarul si il ascund in mod intentionat in scopul de a ne exploata. Dar narcisismul si ideatia paranoida a unora nu ar putea explica amploarea pe care a luat-o aceasta teorie a conspiratiei. Din cate am inteles, sunt incarcate pe internet aproape 20 milioane de videoclipuri despre aceasta teorie, ceea ce, nu-i asa, este mai mult decat suficient pentru a intelege dimensiunile fenomenului. 

Exista deci un loc unde creativitatea paranoizilor narcisici se intalneste cu ignoranta si nevoia de senzational a maselor iar acel loc este internetul. Pe internet orice informatie poate fi prezentata intr-un mod nou, cu o interpretare senzationala si se vor gasi acolo cateva mii de persoane care sa devina fanii tai si sa iti multumeasca in fiecare zi pentru ca le-ai deschis ochii. Mark Sargent recunoaste ca nu exista niciun om de stiinta in grupul pe care il pastoreste dar are o explicatie care i-ar parea plauzibila pana si lui Albert Einstein: "cei care te-au educat, te poseda". 

In esenta, dupa cum observati si voi, exista aceasta compatibilitate intre creativitatea paranoid-narcisica a unora si ignoranta dornica de senzational a altora, prin urmare nu putem decat sa admiram formele aberante pe care le iau preocuparile umane din secolul in care telefoanele sunt mai inteligente decat noi insine. Cred ca teoriile conspiratiei pot fi si inteligente, chiar plauzibile, iar dintre acestea unele se dovedesc a fi adevarate. Totusi, in ciuda raspandirii si influentei sale, teoria pamantului plat nu face parte dintre acestea. Ea este doar un simptom al preocuparilor noastre paranoide, care au primit o voce si un public la fel de ignorant dar pregatit sa o mestece pe nerasuflate. Sa cunoastem ca, daca aceasta e o strategie de obtinere a atentiei, ea este una reusita, cel putin in ziua de azi.

(1) Imaginea Electric World, de GPA Photo Archive, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Wikipedia, (acc. 29.01.2021), Dunning-Kruger Effect, website: Wikipedia

Continue reading

psihologie sociala

Conspiratii de Pandemie

Pandemia si teoria conspiratiei merg mana-n-mana. In timpuri de incertitudine, conspirationistii simt oportunitatea si o insfaca numaidecat. Ei apar cu teorii si explicatii elucubrante dar oare ce primesc in schimbul lor? Ceva nu foarte evident, dar cat se poate de real. 

o o o

Una dintre particularitatile pe care cu siguranta ca le-ati observat cu ocazia acestei pandemii este dezvoltarea exceptionala a gandirii conspirationiste. Se spune ca teoriile conspiratiei ar avea mai multa priza la publicul cu o educatie ceva mai redusa iar un studiu efectuat in Olanda a demonstrat-o in mod riguros stiintific. Nu inseamna ca toate teoriile conspiratiei sunt neadevarate, doar pentru ca cei mai putin educati sunt pregatiti sa le imbratiseze. 

Poate ca persoanele care dispun de o educatie mai bogata au gandirea atat de bine "slefuita" in aparatul educational incat orice nu se potriveste cu realismul sec pe care il inoculeaza educatia, va fi exclus, fara drept de apel. Iar acesta ar putea fi un efect perves al educatiei: faptul ca ne ofera sabloane de gandire si ne interzice sistematic sa credem orice altceva. Pas cu pas, educatia primara, medie si superioara adauga caramizi in gandirea noastra iar acestea, dintr-un anumit punct de vedere, vor constitui un zid care ne va interzice "evadarea" si ceea ce se cheama "gandirea laterala", un concept popularizat de Psihologia Creativitatii.

Cu alte cuvinte, cei care "se ocupa cu teoria conspiratiei" ar putea avea o calitate pe care noi ceilalti am pierdut-o de mult timp. Si anume ar putea dispune de o creativitate in gandire, mult peste medie. Pot deci sa inventeze tot felul de chestii mai mult sau mai putin utile societatii - un potential creativ fantastic ce ar merita sa fie investit in ceva. Dar asa cum o mare parte din potentialul uman de felurite tipuri "se duce pe apa Sambetei" (oricare ar fi aceea), tot la fel se duce pe apa Sambetei si acest potential pe care cei care il poseda il investesc intr-o teorie a conspiratiei.

Caci da, este o mare diferenta intre a dispune de o abilitate sau un talent natural si a ajunge sa dezvolti, sa educi si sa folosesti acea abilitate. N-ar trebui sa va surprinda ca multi dintre cei care se ocupa cu aceste conspiratii sunt scriitori de SF si, poate, daca genul SF ar avea la fel de multi fani precum cei care sunt gata sa imbratiseze aceste teorii desucheate ale conspiratiei, poate ca  nici macar nu s-ar mai obosi vreunul dintre conspirationisti sa creeze asa ceva. 

Dar care este diferenta intre genul stiintifico-fantastic si "realitatea poetizata", asa cum este ea zugravita de conspirationisti? Pai as spune ca SF este arta si avem tendinta sa privim cu detasare asa ceva, in timp ce teoriile conspitatiilor sunt pretinse versiuni ale realitatii, ceea ce inseamna ca noi suntem expusi si vulnerabili. Astfel, suntem mult mai receptivi la ceva care se pretinde a fi "informatie pentru cei putini, privilegiati si norocosi" decat o poveste care ne promite ca peste cateva zeci sau sute de ani sa inspire cateva idei de explorare a spatiului sau cateva inventii utile societatii.

Conspiratia in schimb este ceva iminent, o chestiune de zile sau luni. Ea este stimulativa dpdv emotional fiindca, cel mai adesea vehiculeaza pericole imaginate si ne cere un nivel ridicat de receptivitate in scopul prepararii pentru supravietuire. Frica este un element cu certe virtuti motivationale si mai toate teoriile conspiratiei induc aceasta emotie. Teoria conspiratiei elecrizeaza si confisca atentia, ca orice lucru care ameninta fiinta si supravietuirea ei biologica. 

Pentru a sintetiza, teoria conspiratiei are urmatoarele trasaturi:

• creativa, izvorata din bogatia noastra interioara

• eliberata de "criticul interior"

• este profund emotionala

• un imbold motivational, te impinge la actiune

• starneste instinctul de supravietuire

• cucereste usor atentia - un super-star social

• se dezvolta in virtutea principiului minimului efort

Date fiind toate aceste elemente care definesc conspiratia este usor de inteles de ce teoriile conspiratiei se bucura de un mare succes in randul unei parti importante a populatiei si de ce aceia care le zamislesc in laboratoarele obscure ale mintii lor, se bucura de centrul atentiei. Un conspirationist functioneaza in virtutea principiului minimului efort: maximul de beneficii pentru un minim efort creativ. Succesul este garantat fiindca teoriile conspiratiei au acele ingrediente necesare pentru a deveni virale: emotia, ineditul si, in final, acapararea atentiei. 

Daca conspirationistul ar fi pregatit pentru efortul si umilinta de a-si promova creatiile (SF) intr-o lume care nu mai citeste, in general, si in plus a renuntat mai de tot la genul SF, probabil ca multi dintre conspirationisti ar putea deveni scriitori de succes. Dar de ce sa devii scriitor de succes cand este mult mai simplu sa devii un conspirationist de succes, cu rezultate mult mai palpabile si rapide? Buna intrebare, nu-i asa?

Probabil ca exista mai multe feluri de a-i clasifica pe conspirationisti in functie, spre ex., de impactul teoriilor create, de cat de nocive sunt acestea si cat de mult adevar stiintific contin, pe langa ideile nastrusnice. Personal, am tendinta sa preiau urmatorul mod de a-i clasifica:

• CREATORII - cei in mintea carora isi gasesc originea toate aceste elucrubatii abracadabrante. Acestia sunt "spirite libere", sunt creativi, inteligenti si mult mai rationali decat am crede. Ei vor atentie si stiu exact cum sa o obtina. Privesc viata ca pe un joc si, intr-un fel au ramas niste copii. Au si un talent pentru cercetare caci le face placere sa studieze reactiile celor care consuma rodul muncii lor, aduca conspiratiile. Probabil dispun si de o bruma minima de cultura caci e nevoie de asa ceva pentru a formula teorii "oarecum plauzibile" si de succes, prin imbinari de cunostinte. Intr-un fel, ei sunt niste genii neintelese si insingurate care au nevoie sa faca acest spectacol in scopul de  a-si exercita forta si semnificatia personala, a primi atentie, interactiune si admiratie, de ce nu. Pot sa dispuna si de o insemnata doza de carisma caci altfel nu ar putea sa influenteze atat de multi oameni.

• RASPANDACII - cei care nu au creat niciodata o idee conspirationista dar totusi roiesc in jurul Creatorilor, avizi sa afla toate aceste pericole la care suntem expusi. Raspandacii sunt mai curand fiinte emotionale, vulnerabile si sunt buni ascultatori de povesti. Am tendinta sa ii vad si mai putin echipati dpdv intelectual. Pentru ei viata este o drama si teoriile conspiratiile nu doar ca le confirma temerile dar le si amplifica din moment ce cred in ele cu o naivitate de prescolar.

Motivele pentru care creatorii de conspiratii recurg la acestea probabil ca sunt mai multe. Ei pot sa produca teorii din pura plictiseala sau pentru ca au nevoie de un element magic care sa aprinda spiritele si sa ne apropie. Nu ma indoiesc ca exista creatori de conspiratii care produc conspiratii ca o reactie la stres sau ca o reactie la anxietatea de zi cu zi. Asa cum unii se imbata cu tot felul de substante (alcool, droguri, alimente, sex, etc), ca sa uite de necazuri si nelinisti, tot la fel, uneori, creatorii de conspiratii creaza conspiratiile in acelasi scop. Daca ar fi sa fac o sinteza a functiilor conspiratiilor as ajunge la lista urmatoare:

• O FORMA DE PROCESARE A EMOTIILOR (PLICTISUL, ANXIETATEA, SINGURATATEA, ETC)

• OBTINEREA DE SEMNALE DE VALIDARE (CUM AR FI ATENTIA, ADMIRATIA, INTIMITATEA CELOR CURIOSI)

• EXERCITAREA CREATIVITATII, A RESURSELOR PERSONALITATII (CULTURA, INTELIGENTA, IMAGINATIA CREATOARE, ETC)

• OBTINEREA UNUI STATUT PRIVILEGIAT (CACI DEVII ACELA CARE STIE CEVA IN PLUS SI "TE AJUTA SA TE ORIENTEZI")

• MANIPULAREA SI URMARIREA DE SCOPURI OBSCURE (DACA O MAJORITATE CREDE ANUMITE LUCRURI, SE POT DETERMINA ANUMITE SCHIMBARI SOCIALE - SUSPENDAREA CARANTINEI SAU CADEREA UNUI GUVERN - VEZI "STATUL PARALEL" SAU "CORUPTIA UCIDE")

Dupa cum observati, exista multe beneficii, in special pe termen scurt, pentru cei care creaza conspiratiile. Dar pe cat de avantajos ar putea sa para rolul de creator de conspiratii, cel putin pe termen scurt si in ochii celor slab instruiti, acest rol se intoarce impotriva noastra atunci cand incercam sa ne "vindem gogosile" celor care dispun de echipamentul intelectual necesar distingerii adevarului de imaginatia creatoare. 

Cu alte cuvinte, daca ti-ai gasit nasul, este usor sa te descalifici incercand sa ii vinzi teorii ale conspiratiei unuia care obisnuieste sa ceara dovezi stiintifice pentru afirmatiile pe care le faci. Mai ales ca acestia din urma dispun si de un nivel mai ridicat de toleranta la incertitudine si nu sunt dispusi sa imbratiseze chiar orice teorii, doar de dragul de a avea explicatii semi-plauzibile la provocari pe care le considera inerente vietii. 

(1) Imaginea Wanderer between the Worlds, de Alice Popkorn, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

Continue reading

minciuna