La acest diagnostic serios se adauga un stil de viata profund denaturat, influentat de stari emotionale cum ar fi ingrijorarea, disperarea si angoasa. Ele ar putea foarte bine sa nu existe, in ciuda diagnosticului pe care l-ati primit. Dar fiindca alegeti sa le oferiti o casa, in mintea dvs, acestea nu fac decat sa va priveze de somn noaptea, sa va predispuna la plans si reactii nervoase, diminuand capacitatea de lupta a organismului.
Psihosomatica este un domeniu pe cat de util pe atat de fascinant al Psihologiei si unul dintre cele mai convingatoare argumente cu privire la importanta gestionarii emotiilor. Daca nimic altceva din viata ta nu te-a convins ca ai nevoie sa iti gestionezi emotiile, este posibil ca un medic generalist, specializat in boli cardiace sau dermatologie sa te convinga ca ai nevoie sa descoperi cateva lucruri despre felul in care emotiile tale, rau gestionate, poate pentru ani la rand, ajung in final sa iti afecteze starea de sanatate.
Eu unul nu-mi fac iluzii in privinta celor care refuza contactul cu aceste informatii, fiindca stiu cat de rezistenti pot fi, dar hei, nu e ca si cand ar fi alegerea mea ca ei sa fie rezistenti si sa culeaga roadele rezistentei lor, in forma agravarii bolilor de care sufera. Desigur, este o lume in care fiecare este responsabil pentru alegerile pe care le face si ar trebui sa respectam asta, chiar daca inseamna diferenta intre a trai 50 de ani sau a trai 80 de ani.
Fiindca daca in tinerete prospetimea, forta si vitalitatea organismului, iti alimenteaza stima de sine si dorinta de a razbate in viata, ei bine, mai tarziu, sa zicem dupa un 30 sau un 40 de ani, forta si vitalitatea mentala pot alimenta organismul sa se mentina in buna forma, funtional si sanatos. Este adevarat si faptul ca Psihosomatica reprezinta o arie relativ recenta a studiului psihicului uman, si doar daca esti o persoana foarte curioasa din fire sau dispui de o pregatire medicala sau psihologica ai avut contact cu aceasta. Exista insa o rezistenta la asemenea informatii, in special la persoanele varstnice. Materialismul stiintific al raposatului nu ne-a initiat in asa ceva, nu-i asa?
De multe ori, astfel de persoane pot sa stapaneasca domenii cum ar fi literatura, fizica sau filosofia dar refuza sa accepte ca ar exista o legatura intre atitudinea mentala si sanatatea corpului fizic. Iti vor spune ca astfel de lucruri sunt valabile pentru toti ceilalti dar nu pentru ei, care se confrunta cu probleme serioase, cum ar fi poate un diagnostic de cancer. Da, este o problema medicala serioasa, dar chiar si in acest caz atitudinea mentala poate face diferenta, alaturi de tratamentul specific acestei boli.
Chiar si daca, sa presupunem, atitudinea mentala nu este importanta in vindecarea cancerului, desi medicii pun in general in lumina ideea de lupta cu acest diagnostic, capacitatea noastra de a ne bucura de timpul ramas, de a accepta si a transcende suferinta, de a ne impaca cu destinul, reprezinta niste motive bune pentru care merita sa incerci aceasta schimbare de mentalitate si atitudine in raport cu boala dar si cu viata, in general si cu provocarile acesteia.
Adevarul este ca fiecare om este unic si daca la unii atitudinea mentala se poate dovedi a fi o cheie a succesului in lupta cu un diagnostic serios cum ar fi cel mentionat, la altii, factori precum mostenirea genetica sau stilul de viata sa-si spuna cuvantul si sa faca diferenta. Din pacate insa, la multi seniori, rezistenta despre care vorbeam este dublata de o atitudine defetista - am putea spune o imbratisare a disperarii, ca si cand aceasta ar fi singura atitudine posibila in fata bolii. Care este rezultatul?
Ei bine, la diagnosticul respectiv se adauga un stil de viata profund denaturat, influentat de emotii cum ar fi ingrijorarea, disperarea si angoasa. Acestea sunt elemente psihologice care ar putea foarte bine sa nu existe, in ciuda diagnosticului pe care l-ati primit. Dar fiindca alegeti sa le oferiti o casa, in mintea dvs, ele nu fac decat sa va priveze de somn noaptea, sa va predispuna la plans, nervi si anxietate cat e ziua de lunga. In jurul dvs, cei dragi sunt marcati de aceasta drama si se simt vinovati pentru faptul ca nu stiu cum ar putea sa va ajute in astfel de momente.
Cu alte cuvinte, pierderea sanatatii, nu doar ca ar putea sa isi aiba originea in felul cum va gestionati emotiile dar ar putea ca felul cum va gestionati emotiile sa aiba si acesta un impact asupra felului cum evolueaza boala. Da, e un cerc vicios, iar in joc se afla chiar supravietuirea pacientului respectiv. Mi-am propus ca in acest articol sa le ofer cateva recomandari celor ce au in familia lor o persoana care se afla in situatia de a fi primit un diagnostic serios si care refuza sa constientizeze felul cum atitudinea lor mentala, care este aleasa in mod inconstient, le influenteaza acest diagnostic.
- INCURAJARILE - Uneori, persoanele prabusite mental, ar prefera ca incurajarile sa nu vina din interior ci mai curand sa vina de la cei din jur. Cuvinte de incurajare sau linistire sunt de regula bine primite si au efectul unei sugestii hipnotice, daca persoana care le ofera este perceputa ca fiind de incredere si animata de sentimente sincere. Ex.: acum suntem in siguranta si putem sa ne bucuram de ziua de azi / de aceasta plimbare la Sinaia / de linistea acestei nopti.
- OBSERVATIA - Cand observam ca persoana respectiva nu reuseste sa doarma noaptea, plange cu usurinta, este complesita de teama, isi da putine sanse, etc, este util sa observam asta cu voce tare pentru a pune in evidenta felul cum atitudinea defetista ii influenteaza stilul de viata si, pe termen mai lung, sansele de evolutie pozitiva a bolii. Ex: vad ca nu reusesti sa te odihnesti, ca nimic nu te mai bucura si plangi din orice... oare asta ne ajuta in vreun fel?
- TIME OUT DE NOAPTE - Adesea, persoana aflata in aceasta situatie sufera de insomnie ca urmare a preocuparilor si ingrijorarilor excesive si complet inutile. Ii putem sugera ca lipsa odihnei este mai curand un impediment in calea vindecarii si ca se poate relaxa folosind o tehnica de relaxare (vezi antrenamentul autogen Schultz) si rezervand ingrijorarile pentru a 2-a zi. Ex.: acum lucrurile sunt ok asa cum sunt, suntem in siguranta si ne putem odihni. Pana maine putem sa punem ingrijorarile in sertar si le luam de acolo maine dimineata.
- UN MOMENT PENTRU GRIJI - Lamentarile, angoasa, grijile si ruminatia reprezinta o trasatura a gandirii persoanelor cu tendinte depresive si se intalnesc frecvent la cei care au primit un diagnostic cum ar fi cancerul. Cu toate acestea, ele nu reprezinta un atu in ce priveste capacitatea de vindecare a organismului - starea de garda permanenta solicita eforturi suplimentare de adaptare iar un dusman a-tot-puternic, subtil si pervers cum ar fi fatalitatea ne va slei de puteri. Ii putem propune pacientului sa isi rezerve o ora din zi la care se poate ingrijora si sa evite sa o faca in restul zilei. Ex.: de la 15.00 la 15.15.
- CEEA CE NE FACE PLACERE - Cred ca ceea ce ne face cu adevarat placere este gandirea umana, cea care poate traduce / interpreta orice eveniment si orice stimul astfel incat sa ne produca placere sau, cel putin, sa nu ne produca un stres inutil. Cu toate acestea, unii dintre noi nu vor putea niciodata sa ajunga la acest nivel de gestionare a emotiilor. Ei pot in schimb sa inteleaga lucruri cum ar fi un masaj, o baie placuta in apa fierbinte, un film, o plimbare, un desen, etc. Astfel de lucruri sunt in masura sa indeparteze ingrijorarile. Vezi de exemplu art-terapia si terapia ocupationala.
- TRADUCEREA STIMULILOR - Daca aveti pe cineva care sufera de cancer sau un alt diagnostic serios, discutiile cu aceasta persoana se pot dovedi o sursa de inspiratie. Toate acele griji pe care si le face in mod inutil pot fi explicate si interpretate astfel incat sa produca mai curand liniste decat stres, lacrimi si incordare. Spre exemplu, va poate marturisi ca regreta faptul ca diagnosticul ei produce suferinta celorlalti membri ai familiei. Iar dvs ii puteti raspunde ca nu este chiar asa, ca desi va intristeaza boala, sunteti bine si va doriti sa fiti de ajutor.
- EXPERIMENTUL DE GANDIRE - Ii puteti explica persoanei respective ca gandirea pozitiva poate ajuta la vindecarea unor boli sau imbunatatirea reactiilor sistemului imunitar. Puteti oferi exemple ale unor cunoscuti care au folosit gandirea pozitiva si au reusit sa scape de probleme cum ar fi psoriazis, care nu se vindecase pana atunci. (caz real). In final, ii puteti propune persoanei respective sa isi faca un Jurnal al Recunostintei, in care sa noteze in fiecare zi 3 lucruri care au iesit bine, ori 3 lucruri pentru care este recunoscatoare, sau mai simplu, 3 propozitii care incep cu "Ce bine ca..."
Cand ii vedem pe cei care sunt mai plini de vitalitate si mai luminosi, asta nu tine doar de natura lor sau de norocul de a fi luminosi si plini de viata. Tine si de atitudinea mentala pe care au ales-o si au luptat pentru alegerea lor. Este vorba despre multa munca de a-ti disciplina mintea, care are tendinta sa se ingrijoreze si sa ne consume resursele, in loc sa produca resurse, sa ne ofere confort si o structura necesara intampinarii acestei provocari. Motivul pentru care alegem mai curand sa imbratisam disperarea decat atitudinea pozitiva si gestionarea emotiilor ar putea sa tina de factorul cultural: fiindca stim ce se face atunci cand ai cancer sau alt diagnostic serios.
In multe dintre aceste cazuri, imbratisam suferinta asa cum facem asta in relatie cu oricare dintre provocarile vietii sau stimulii neutri ce apar in viata noastra. Ce altceva sa faci? Cu alte cuvinte, reactia la aflarea vestii este in buna parte, o problema ce tine de structura de personalitate. Apoi ne miram si devenim si mai pesimisti cu privire la evolutia bolii atunci cand ii observam pe ceilalti pacienti care au acelasi diagnostic dar care dispun de un nivel mai inalt de vitalitate decat noi, tocmai fiindca sunt mai putin prabusiti din punct de vedere psihic.
Adesea, la alegerea de a imbratisa disperarea se adauga si aceea de a ne proteja disperarea: nu-mi spune mie ca pot sa scap de acest cancer daca ma apuc de gradinarit! Ce facem insa daca nu putem sa determinam schimbarea de atitudine mult dorita la persoana care se afla in aceasta situatie? Ei bine, un adevar al acestei lumi este acela ca nu putem controla actiunile unei alte persoane. De asemenea, fiecare este raspunzator pentru felul in care isi gestioneaza atat emotiile cat si sanatatea mentala si fizica. Putem sa prezentam informatii, putem sa fim o sursa de inspiratie si caldura umana, dar nu putem sa ii schimbam pe ceilalti. Si ar fi lipsit de realism sa incercam.
Uneori schimbarea de atitudine ar putea sa survina intr-un ritm mai lent decat ne-am dorit. Spre exemplu, ii putem sugera unei persoane cu acest diagnostic sa incerce un experiment prin care sa cultive emotii precum recunostinta si, chiar daca nu ne arata ca face asta, sa o faca peste o saptamana sau doua. Altfel spus, uneori samanta pe care am pus-o in pamant s-ar putea sa incolteasca mai tarziu, cu conditia sa nu facem presiuni. Este util sa incercam dar, asa cum imi spunea un tip cu ceva mai multa experienta in petitul fetelor, try, but not too hard.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu