Alcoolismul Erotic

Iubirea este un sentiment sau un comportament? Am intalnit persoane care si-au contemplat inceputul, cuprinsul si incheierea iubirii, tolanite intr-un sant pentru ca nu stiau ca iubirea se manifesta prin comportamentul iubitor. 

o o o

Felul cum definim iubirea tine de fiecare dintre noi si, frumusetea acestui domeniu de preocupari sta si in faptul ca putem sa formulam difinitii proprii ale starilor pe care le traim. Asa s-a ajuns la sistematizarea conceptului de iubire si la diversele forme de manifestare a acesteia:

• Epithumia ~ iubirea pur sexuala, experimentata adesea de adolescenti, cu rol in auto si inter-cunoastere sexuala, este lipsita sau saraca in manifestari emotionale ori spirituale si, tocmai prin aceasta, destul de neinteresanta.

• Eros ~ iubire sexuala si romantica, pe care o identificam cei mai multi dintre noi cu "iubirea adevarata", tocmai fiindca este intensa din punct de vedere emotional, si, de cele mai multe ori, conduce la casatorie. Din pacate, Eros este si trecator, iluzoriu si lipsit de stabilitate in timp. La capatul lui Eros ne vedem in fata unei dileme cu caracter universal: a lucra impreuna la relatie sau a cauta o noua vraja imbietoare? 

• Storge ~ este iubirea generoasa si protectoare care se naste de regula intre parinti si copii sau intre frati. Adesea implica sacrificiul si o afectiune naturala, profund umana.

• Fileo ~ este probabil cea mai inalta forma de iubire pe care o pot cunoaste, impreuna, doi muritori. Ea implica emotii de o intensitate mai mica, dar cu o respectabila stabilitate in timp (aceasta e definitia sentimentelor, nu-i asa?). Fileo se bazeaza pe prietenie, care la randul ei se bazeaza pe auto-dezvaluire onesta, interese comune si afinitati inter-personale.

• Agape ~ mai mult rezultata din principii moral-religioase si din logica acestei clasificari decat dintr-o realitate umana evidenta, Agape este iubirea neconditionata, manifestata de Dumnezeu pentru muritori. Anumiti muritori care incearca sa isi depaseasca conditia, vor imita aceasta forma de iubire, ajungand adesea sa isi provoace singuri un adevarat calvar, tocmai fiindca nu cer nimic in schimbul iubirii lor. A iubi un psihopat spre exemplu, nu e tocmai o idee buna si ma indoiesc ca Dumnezeu e incantat sa ne vada contribuind la propria distrugere si la fericirea psihopatului, fie si pe aceasta cale. S-ar putea sa ma insel eu aici. Dar nu va indoiti de bunele mele intentii!

Mai recent am intalnit insa o alta distinctie interesanta realizata intre diferite tipuri de iubire: iubirea sentiment si iubirea verb. Si este o distinctie importanta ce trebuie facuta intre partea sentimentala a iubirii, pe care tinerii pun foarte mult accent, ca si cand iubirea ar reprezenta un fel de potiune magica sau, si mai bine spus, ca si cand iubirea ar fi o licoare a lui Bahus, care ne imbata si ne lasa lati pe marginea drumului.

Este o viziune destul de trista asupra iubirii, dar tinerilor le place sa simta astfel de lucruri, iar faptul ca sunt cazuti in sant si neputinciosi pare sa conteze mai putin. Totusi, acest mod de a iubi pare ca aduce atingere demnitatii noastre personale, caci sub influenta iubirii - sentiment, ramanem slabi si inactivi, neputinciosi pana la depresie si dispusi sa primim tot felul de lovitori pe care viata, in general, le administreaza betivilor cazuti in sant.

Celalalt tip de iubire este iubirea - verb, sau iubirea - actiune. Diferenta dintre cele doua tipuri de iubire este de la cer la pamant. In iubirea - verb, omul este mai mult decat o leguma indragostita si cazuta in sant, este un om cu demnitate, care are asteptari si este dispus sa ofere un comportament iubitor persoanei pe care se lauda ca o iubeste.

Consider ca oricine poate sa devina o leguma cazuta intr-un sant datorita iubirii  - emotie, dar este nevoie de foarte multa educatie pentru ca sa intelegem ca iubirea presupune un comportament iubitor. Daca provocarea iubirii ne determina sa devenim niste inadaptati care isi petrec tineretea intr-un sant din cauza iubirii neimplinite (caci nimeni nu iubeste betivii), inseamna ca suntem oarecum "predestinati la pierzanie".

Iar cum stiti bine ca nu cred in destin, aceasta predestinare la pierzanie vine din lipsa de educatie de cuplu, care ne determina sa cautam mai curand ameteala iubirii si fluturii din stomac in locul gesturilor de iubire si a comportamentului iubitor, care ar putea intr-adevar sa schimbe ceva in viata noastra.

Iata o sinteza a celor afirmate mai sus:

IUBIREA - BETIE

• Nu se diferentiaza cu nimic de alcoolism si chiar predispune la asa ceva, datorita faptului ca nu ne pricepem sa gestionam provocari, singurul nostru raspuns fiind blocajul si caderea in sant.

• Se caracterizeaza prin inactiune si boala, pasivitate monumentala, care izvorasc dintr-un stil de viata profund bolnav - suntem doar niste invalizi ai iubirii si, de fapt suntem niste invalizi ai vietii, invaliditatea constand in neincredere in sine si procesul vietii.

• Predispune la abuzuri pe care le savarsim impotriva persoanei iubite (pedepse si razbunari, stone-walling, etc) dar si impotriva propriei persoane (ne complacem intr-o situatie bolnava, manifestari de auto-flagelare, etc). Manifestam cruzime datorita faptului ca ne lipsesc competentele de relationare sau de rezolvare a problemelor iar betia iubirii presupune multa frustrare rau administrata.

IUBIREA - ACTIUNE

• Este un rezultat al educatiei in general si, in particular, al educatiei de cuplu, care implica intelegerea modului in care putem gestiona provocari si in special provocari in cadrul cuplului. 

• Spre deosebire de iubirea - betie, are la baza convingeri mai putin romantice si idealiste cu privire la cuplu, intelegerea faptului ca partenerii nu sunt perfecti, ca relatia este intotdeauna un compromis, ca celalalt nu citeste gandurile si nu va veni sa te salveze de tine insuti, iar razbunarile nu te ajuta cu nimic.

• Se manifesta prin comportamentul iubitor, care are la baza intelegerea faptului ca o relatie buna nu pica din cer si ca este nevoie de eforturi pentru a o cultiva si a o mentine functionala. Aceste eforturi constau in gesturi de solidaritate, comunicare si manifestari deschise, civilizate ale intentiilor si sentimentelor. 

Asa cum spuneam, este nevoie de un anumit tip de educatie pentru ca omul sa reuseasca sa treaca de la iubirea  - betie la iubirea - construita si comportamentul iubitor. Este nevoie de un minim de auto-cunoastere, de incredere in sine si in celalalt, de o viziune optimista si plina de apreciere. 

La nevoie, este cazul sa operam comanda "stop pierderi" si sa depasim relatiile abuzive, in care ramanem frustrati din obisnuinta si inertie si la care raspundem cu propriile noastre abuzuri. Caci la ce foloseste o iubire care este doar un prilej de auto-compatimire si manifestare brutala a frustrarilor?

Daca ne multumim cu iubirea - sentiment, suntem intr-adevar niste fiinte jalnice, demne de mila si ne meritam soarta, iar iubirea nu este decat un pretext de a ne auto-sabota existenta, unul dintre multe altele. O relatie nu poate fi evaluata doar in functie de ce simtim ci si in functie de ceea ce facem cu ceea ce simtim. 

(1) Imaginea Love, de Alosh Bennett, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Psychology Today, (acc. 27.06.2018), Love is a Verb, website: Psychology Today