ADN-ul Psihologic

Exista oare un ADN psihologic, care favorizeaza dezvoltarea noastra psiho-sociala intr-o directie prestabilita? Se poate afirma ca da, insa forma in care apare apare ADN-ul psihologic s-ar putea sa va surprinda: ADN-ul psihologic este un basm.

☆ ☆ ☆

Am deosebita placere sa vi-l prezint pe domnul Alexandru Stermin, profesor de biologie la Universitatea Babes Bolyai, licentiat in Biologie si Teologie, absolventul unui masterat in Filosofie si a unui program de formare in Psihoterapie Pozitiva. Dupa aceasta scurta descriere probabil ati inteles ca este vorba despre o persoana extrem de curioasa si cu interese diverse si ca trebuie sa fie o adevarata delectare o discutie cu dumnealui, ca expert in domenii atat de straniu divergente. Dupa ce l-am descoperit intr-o emisiune Garantat 100% de pe TVR1, am avut curiozitatea de a deschide cartea lui Alexandru Stermin, numita sugestiv Calatorie in Jurul Omului, in care vorbeste despre experientele sale de explorator pe mai multe continente dar ne si impartaseste din cunostintele sale cristalizate in urma studiilor si a experientei de viata.

Filosofia de viata a lui Stermin este pe atat de interesanta pe cat te-ai astepta sa fie filosofia personala a unui tip care a studiat Biologie, Teologie, Filosofie si Psihoterapie Pozitiva. Veti avea ocazia sa descoperiti o parte din ea mai jos, in interviul publicat si pe canalul de YouTube a TVR-ului. Dar va indemn sa va aruncati ochii si pe cartea mentionata, din care voi publica un fragment in cele ce urmeaza. Sunt multe fragmente care m-au inspirat sa scriu pe marginea lor dar voi incepe cu acesta, in care se prezinta evolutia omului, adaptarile succesive pe care le-a suferit specia noastra si felul cum aceasta s-a raspandit pe Pamant, incepand din Africa si pana in America de Sud. In final voi face cateva comentarii inspirate de acest fragment.

La inceput, toti am fost negri. Din toate datele pe care le avem pana acum, intelegem ca am aparut ca specie in urma cu aproape 300.000 de ani din zona care astazi se afla in Etiopia. La aparitia lor, oamenii speciei noastre erau perfect adaptati savanei africane, mediul in care am evoluat, asa cum sunt astazi unii dintre noi, cei care traiesc in Africa. E general acceptat si demostrat stiintific faptul ca primii oameni aparuti pe Pamant, stramosii tuturor celor care traiesc in prezent, erau negri. Culoarea neagra a pielii este data de un pigment numit melanina, care protejeaza pielea de razele UV. In zona ecuatoriala a globului puterea radiatiilor UV este foarte mare, pentru ca acestea cad perpendicular pe scoarta terestra, ceea ce face absorbtia lor aproape maxima. Pe masura ce ne indepartam spre poli, unghiul cu care radiatiile UV ajung pe Terra se modifica si absorbtia lor scade, o mare cantitate din acestea reflectandu-se in atmosfera.
Radiatiile UV pot afecta structura ADN-ului, producand mutatii genetice care, de cele mai multe ori, duc la forme de cancer si la alte afectiuni ale pielii. Culoarea neagra a pielii, aparuta in urma selectiei naturale, protejeaza organismul de radiatiie UV. Primii oameni ai savanei erau semanatori la statura cu masaii de astazi, inalti si supli. Fiind mai inalti si mai supli, aveau suprafata relativa a corpului mai mare. Erau vanatori, culegatori si urmareau vanatul alergand pe distante foarte mari. Dian cauza acestui efort fizic, corpul lor se incalzea foarte tare iar suprafata relativ mare ii ajuta sa se raceasca mai repede si sa poata face fata efortului. Erau adaptati la modul de viata, la alergat in zonele cu climat cald si la cantitati uriase de radiatii UV. O parte din acesti oameni ai savanei au inceput calatoria speciei noastre, o calatorie care urma sa ne raspandeasca pe tot pamantul si dincolo de el.
Cei care s-au asezat in Europa s-au confruntat cu un climat mai rece, motiv pentru care corpurile lor inalte si suple se raceau repede si pierdeau multa energie. Din aceasta cauza selectia naturala i-a favorizat pe cei mai scunzi si mai indesati. Acestia puteau sa-si conserve caldura corpului mai bine si, incet-incet, europenii au devenit mai scunzi decat africanii. Cantitatea de radiatii UV este mai mica in Europa, iar culoarea neagra a primilor oameni care au ajuns aici bloca absorbtia radiatiilor UV, care intr-o cantitate mica sunt benefice organismului, caci ne ajuta la sintetizarea vitaminei D, si prin ea, la fixarea si metabolizarea calciului.
Deci, pentru a putea absorbi o cantitate de radiatii UV, selectia naturala a favorizat indivizii cu o piele mai deschisa si, astfel, au aparut primii oameni mai deschisi la culoare. Pe masura ce ne-am indreptat spre nord, unde cantitatea de radiatii scadea tot mai mult, cantitatea de melanina s-a redus si ea, de la o generatie la alta, pentru a favoriza absorbtia acestor radiatii. Prin adaptarea la mediu au aparut oamenii blonzi din nordul Europei. Prin Orientul Mijlociu, oamenii au pornit spre Asia Centrala si populatii insemnate au ajuns pe ceea ce este cunoscut drept Acoperisul Lumii - platoul Tibetan.
Acolo, la o altitudine de 5.000 de metri, conditiile de mediu sunt foarte diferite de cele din Africa sau Orientul Mijlociu. Temperaturile sunt scazute si au fost favorizati indivizii mai scunzi care, din cauza suprafetei relative a corpului mai mici, se incalzeau usor. Vanturile sunt foarte puternice si reci iar asta afecteaza extremitatile: barbia, nasul si urechile, care pot degenera si, astfel, provoca infectii. De-a lungul miilor de generatii, au fost favorizati de selectia naturala indivizii care aveau aceste extremitati mai reduse si mai protejate de frig. Vantul rece si puternic afecteaza si ochii, fiind avantajati cei care aveau un strat de grasime sub pleoape, strat care apara ochii si le da o forma specifica, intalnita cu precadere la populatiile din Asia. Acolo, pe Acoperisul Lumii, oamenii s-au adaptat si au evoluat populatii mai deschise la culoare, ca sa poata absorbi radiatiile UV, cu extremitatile corpului mai mici, ca sa nu le inghete si cu un strat de grasime sub pleoape, ca sa le protejeze ochii de vant si frig.
Din Asia, acum 16.000 de ani au trecut in America de Nord primii oameni. In urmatorii 3.000 de ani au ocupat continentul nord-american, iar in urma cu 12.000 de ani au ajuns in America de Sud, la capatul lumii. Omenii s-au adaptat mediului din cele doua Americi, cei din nord mai pastrand in fizionomia lor caracteristicile asiaticilor, care s-au mai redus la cei din America de Sud. Astazi, calatoria noastra nu se opreste aici; dupa ce am pasit pe Luna, ne continuam periplul in Universul din care facem parte.
Calatorie in Jurul Omului, A. Stermin

Daca asa se vad lucrurile din perspectiva biologica, s-ar putea spune ca din perspectiva psihologica, diferentele nu sunt foarte mari. Ma refer aici nu la evolutia psihicului pe parcursul filogenezei (evolutia speciei) ci la evolutia psihica a individului. Ceea ce in Biologie este descris sec prin conceptul de selectie naturala, in Psihologie este asociat unor concepte precum trauma, stres si criza de dezvoltare. Si da, in aceste crize de dezvoltare, unii isi pierd viata la propriu, probabil un rezultat al selectiei naturale, daca este sa privim lucrurile la rece. Similitudinile dintre povestea lui Alexandru Stremin si felul cum evoluam ca oameni ne amintesc de teoria fractalilor: procesele simple reiterate la infinit formeaza procese complexe.

De asemenea, ne aminteste si de Teoria Generala a Sistemelor a lui Bertalanffy: lumea in care traim este organizata prin intermediul unor sisteme de elemente care reprezinta, fiecare dintre ele, un sistem in sine. Revenind la procesele psihice, as afirma ca adaptarea initiala la sistemul familial (socializare primara), realizata in primii ani de viata, poate fi un atu, sau dimpotriva, poate sa reprezinte o vulnerabilitate, exact ca in povestea lui Alexandru Stermin despre evolutia biologica a omului. In termeni psihologici, trasaturile pe care ni le formam in primii ani de viata pot fi calitati sau defecte, in functie de contextul in care se manifesta.

Experienta de viata a fiecaruia dintre noi devine un basm care poate fi adevarat in mediul in care el a fost invatat, dar nu si atunci cand schimbam acest mediu. Daca ne uitam la evenimentele intamplatoare care apar la stiri, ne dam seama ca in spatele lor se afla... niste basme de acest fel. Adica niste convingeri despre noi insine: cine sunt eu si ce poate face o persoana ca mine intr-o lume ca aceasta. Daca in cazul biologiei exista un ADN care ne favorizeaza evolutia intr-o anumita directie, ei bine la nivel psihologic basmul acesta numit Cine sunt si ce pot face intr-o astfel de lume? detine aceleasi functii pe care le detine ADN-ul la nivel biologic - de a favoriza evolutia noastra catre o anumita directie.

Basmul pe care ni-l spunem este alcatuit pe baza unor experiente proprii, este inspirat de modele care ne-au hranit cu valorile promovate de acestea si este imbogatit permanent cu informatii despre noi si lumea in care traim, care ne ajuta sa ne adaptam la mediul social. In poza de mai sus puteti vedea o femeie care incurajeaza un batran. Nimic iesit din comun pana aici. Dar femeia respectiva il incurajeaza pe batran in ciuda faptului ca batranul intrase cu masina lui (cea rosie) in masina femeii (cea negra). Cum este posibil acest lucru? Poate ca altcineva i-ar fi facut o scena de isterie batranului respectiv sau poate ca i-ar fi spus sa renunte la sofat. Ei bine, este posibil datorita basmului pe care femeia il poarta in ADN-ul ei psihologic: asta poate face o persoana ca ea intr-o lume ca aceasta.