Cand lucrurile nu merg asa cum vrem noi iar frustrarile sunt uriase, unii aleg sublimarea in arta in timp ce altii aleg radicalizarea, care le promite nemurirea si cele 7 virgine din rai. Sper ca te vei gandi bine inainte sa alegi.
.jpg)
Probabil ca nimeni nu ajunge la partea intunecata, (the dark side, vezi Star Wars) fiindca totul in viata sa merge ca pe roate. Dar ar putea ajunge acolo atunci cand lucrurile au mers ca pe roate o buna perioada de timp iar apoi, ca urmare a unei rasturnari semnificative de situatie, totul se blocheaza brusc iar persoana respectiva, neavand experienta frustrarii, a gestionarii acesteia, clacheaza si tinde sa isi ia revansa. Este ceea ce psihologii sociali au numit frustrare relativa, un fenomen care explica destul de bine o mare parte dintre cazurile cand oamenii recurg la criminalitate si terorism, in ciuda faptului ca viata lor nu a fost obligatoriu una dificila sau marcata de privatiuni. De ex. muncitorii fruncezi care ieseau la pensie la 62 de ani sunt mai furiosi decat cei romani, care se pensioneaza la 65.
La baza frustrarii relative se afla desigur furia si perceptia nedreptatii. Simtim furia de fiecare data cand ceea ce consideram ca ni se cuvine, ne este luat. Este o emotie care se leaga de teritorialitate. Ea nu vine din senin, fiind asociata, pe de o parte cu situatiile in care ne este violata proprietatea, iar pe de alta parte, cu incapacitatea de a accepta ca astfel de situatii fac parte din viata. Vorbim deci de un factor de context social (factorul de stres) si de un factor personal (capacitatea proprie de a gestiona respectiva situatie), care interactioneaza si ne conduc la un anumit rezultat. Solutia poate fi, in cazul fericit, acceptarea pierderii si reducerea treptata a tensiunii.
Aceasta acceptare poate fi de bun augur fiindca resursele personalitatii se activeaza si putem, intr-un interval oarecare de timp, sa ne redobandim pozitia si chiar sa o depasim. E ca si in cantecul acela din copilarie in care se spune podul de piatra s-a daramat, a venit apa si l-a luat, vom face altul pe rau in jos, altul mai trainic si mai frumos. Acceptarea presupune o anumita mentalitate si niste convingeri sanatoase - de ex. ca universul e plin de resurse, la fel si noi, pierderea face parte din viata si ea face viata mai interesanta. Daca aceasta acceptare nu intervine, frustrarea creste pe zi ce trece si cauta un mijloc de a iesi la suprafata, la fel cum un vulcan erupe pentru a elibera tensiunea din adancuri.
Acea tensiune exista pentru a alimenta comportamentul nostru - mai exact forta tensiunii va contribui la reglarea nedreptatii percepute. In absenta acestui foc interior probabil ca oricine ar putea sa comita orice nedreptate fara ca cel nedreptatit sa reactioneze, fara revolutii, fara confruntari agresive si fara razboaie. Cu toate ca focul interior poate fi util in anumite situatii pentru a regla nedreptatile si a imbunatati viata, in alte situatii nedreptatile respective sunt mai presus de capacitatea noastra de a le regla, tinand de lucruri precum conditia umana, sau contextul politic international si legislatia unui stat. Altfel spus, limitele realitatii. Astfel de situatii nu pot fi schimbate usor ori sunt imposibil de schimbat. Si atunci ce facem cu frustrarile?
As vrea sa va spun doua povesti adevarate despre doua astfel de situatii care au la origine frustrari uriase pentru cei implicati. Una are loc in Brazilia iar cealalta in Statele Unite. Intamplator, ambele povesti sunt despre cate doi frati. Doi frati inseamna adesea dublarea posibilitatilor si a resurselor personale. Fratii isi inteleg durerea si isi ofera ajutor reciproc, fie pentru bine, dar, din pacate, si pentru rau. De multe ori, doi frati sunt o forta implacabila in sens pozitiv sau negativ, poate mai mult decat doi prieteni sau doi parteneri de cuplu. Este mult mai greu sa iti tradezi fratele decat prietenul sau partenerul de cuplu iar toate astea fac relatia dintre frati sa fie una solida, indisolubila si speciala in felul ei.
1. Povestea fratilor Cavalera
Ambasadorul Italiei in Brazilia, Graziano Cavalera, (41), relativ tanar, fara vicii si probleme de sanantate, sufera un infarct in orasul brazilian Bello Horizonte si nu se mai ridica de jos. Lasa in urma o familie indurerata si care, la drept vorbind era dependenta de el pentru stilul de viata. Cei doi fii ai diplomatului, Massimiliano Antonio si Iggor, de 9 si respectiv 8 ani nu primesc prea bine vestea ca si-au pierdut tatal si devin niste copii problema, sunt exmatriculati in mod repetat, locuiesc in conditii jalnice si sunt nevoiti sa isi gaseasca joburi, devreme, pentru a-si ajuta familia. Zece ani mai taziu Massimiliano devine Max Cavalera, seful trupei Sepultura (in lb. portugheza: mormant) fiind ajutat la baterie de catre Iggor, fratele sau. Max declara ca decesul tatalui a avut un impact major asupra familiei si asupra lui si inca mai are chiar si in prezent.
Dupa ce a murit, Iggor si cu mine am devenit furiosi si frustrati. Uram faptul ca ramaseseram fara nimic in timp ce atat de multi altii pareau sa aiba totul. Am fost exmatriculati din scoli fiindca eram neastamparati. Asa am descoperit muzica punk si metal fiindca reflecta exact ceea ce simteam pe atunci. Max Cavalera
2. Povestea fratilor Tsarnaev
Povestea fratilor Tsarnaev nu are un final la fel de fericit precum cea a fratilor Cavalera. Tamerlan Tsarnaev, nascut in Cecenia, este un sportiv profesionist promitator si practica boxul. La varsta de 18 ani emigrase in SUA pentru o cariera sportiva. Dupa ce parintii sai, ajunsi in SUA cu o viza de turisti de 90 de zile au primit azil politic pentru presupusele persecutii din Federatia Rusa si dupa ce ajunge impreuna cu fratele sau Dzhokhar in SUA, Tamerlan incepe chiar sa studieze la un colegiu din Boston, Massachusetts, dorindu-si sa reprezinte SUA la Olimpiada si alte competitii. Va renunta la facultate fiindca si-a dorit sa se concentreze pe cariera sportiva. Din pacate pentru el, nu este primit in lotul national, nefiind cetatean american iar de aici lucrurile se complica tot mai mult.
In documentarul Netflix American Manhunt: Atac cu bomba la maratonul din Boston, aflam povestea fratilor Tsarnaev si pare ca exista o asociere intre momentul in care aspiratiile sportive ale lui Tamerlan (fratele mai mare) sunt naruite, si radicalizarea acestuia. Provenind dintr-o familie de musulmani, Tamerlan avea deja preocupari ascetice nefiind un mare fan al stilului de viata american. Cand insa i-a fost respinsa participarea in echipa nationala de box a SUA, pare ca nu i-a mai ramas altceva de facut decat sa-si ia revansa impotriva tarii care, desi il primise, nu era dispusa sa il trateze ca pe un egal. Documentarul merita vazut fiindca el vorbeste despre esecul in a gestiona frustrarea si efectele dezastruoase ale acestuia.
V-am spus cele doua povesti pentru a scoate in evidenta cat de diferite pot fi modurile de a interpreta si gestiona nedreptatea lumii in care traim. Caci da, lumea si viata sunt nedrepte uneori si da, trebuie sa gestionam asta fiindca viata si chiar fericirea sunt posibile in acest cadru de referinta. Si daca pe unii nedreptatea lumii ii determina sa isi exprime frustrarile prin muzica si sa devina staruri internationale din asta, altii pot in schimb sa isi canalizeze frustrarile in cele mai distructive directii - cum ar fi jihadismul. Avem de invatat ca, asa cum obisnuiesc sa afirm pe acest blog, in mintea noastra se afla o mica (dar importanta) fabricuta care primeste materie prima (frustrari) si genereaza un anumit produs (arta, terorism, etc)
O vaca bea apa si o transforma in lapte. Un sarpe bea apa si o transforma in venin. Proverb Japonez
De asemenea, mai avem de invatat faptul ca societatea si comunitatea in care activam ne ofera anumite patternuri de comportament prin intermediul valorilor si modelelor existente in cadrul acestora. Avem astfel solutii pentru frustrarile noastre gata ambalate, iar comunitatea ne invata ce este de facut atunci cand lucrurile nu merg asa cum vrem noi. Din pacate, in cadrul comunitatilor musulmane exista solutia radicalizarii, tot la fel cum in comunitatile de adolescenti din Brazilia a existat solutia artei si a muzicii rock. In psihanaliza, canalizarea frustrarilor intr-o anumita activitate artistica sau sportiva se numeste sublimare, fiind un mecanism de aparare benefic pentru sanatatea noastra psihica. Va recomand deci mai curand sublimarea si mai putin radicalizarea!
(2) Wikipedia, (acc. 15.05.2023), Tamerlan Tsarnaev, website: Wikipedia.org
(3) Louder Sound, (acc. 15.05.2023), Max Cavalera, my life story, website: LouderSound.com
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu