Ceva e Putred in Leonardo

Leonardo di Caprio nu are partenere minore, ci de varsta legala. Dar asta nu ne impiedica sa observam faptul ca toate partenerele sale sunt sub 25 de ani iar relatiile celebrului actor american se termina inainte ca acestea sa implineasca 25 de ani. Este oare ceva gresit in comportamentul lui Leonardo di Caprio?

☆ ☆ ☆

Exista lucruri pe care le putem controla si lucruri pe care, orice am face, nu le putem controla. Pare ca am spus un lucru banal dar sanatatea noastra psihica depinde pe de o parte de sursele de stres din viata noastra iar pe de alta parte, de modul cum gestionam acest stres. Cu alte cuvinte, doua persoane care au aceleasi surse de stres (sa zicem ca sunt stresate de modul cum isi alege Leonardo di Caprio partenerele, care i-ar putea fi fiice), se pot diferentia in modul cum gestioneaza acest stres: una refuza sa accepte ca nu poate controla ce face Leo di Caprio si devine tot mai frustrata si mai furioasa, iar cealalta intelege ca Leonardo di Caprio este un barbat nefericit, fiindca nu poate avea prea multe lucruri in comun cu partenerele sale tinere si deci il compatimeste pe actor. 

 

De regula lucrurile pe care le putem controla se leaga de propria noastra persoana: gandurile si actiunile proprii si felul cum gestionam anumite provocari. Cand vorbim despre lucrurile pe care nu le putem controla, mai mereu ne referim la gandurile si actiunile celorlalti, la felul cum gestioneaza ei provocarile sau la lucruri care implica atat de multe influente, incat scapa controlului nostru: viitorul, trecutul, rezultatul eforturilor noastre, etc. Cu toate ca sentimentul controlului este esential pentru sanatatea noastra psihica, a intelege ca nu toate lucrurile care produc frustrare pot fi controlate, reprezinta cheia acestei probleme si face diferenta intre sanatate si boala. 

Iata o lista a lucrurilor pe care le putem controla:

• Gandurile proprii

• Actiunile proprii

• Emotiile proprii

• Asteptarile proprii

• Atitudinile proprii

• Scopuri si obiective proprii

• Discursul interior

• Cum gestionez provocari

• Cum am grija de mine

Iata si o lista a lucrurilor pe care nu le putem controla:

• Trecutul

• Viitorul

• Actiunile celorlalti

• Atitudinea celorlalti

• Opiniile celorlalti

• Ceea ce se intampla in jurul meu

• Ceea ce gandesc ceilalti despre mine

• Rezultatul eforturilor mele

• Cum au grija de ei ceilalti

Probabil ca unii dintre voi sunt de alta parere. De exemplu, am intalnit persoane care considera ca nu putem controla nimic. Sau ca nu ne putem controla emotiile. Cu toate acestea, din perspectiva cuiva care a studiat emotiile, putem spune ca emotiile pot fi, daca nu controlate in totalitate, in sensul ca nu putem sa le impiedicam sa apara, in schimb pot fi gestionate, canalizate si transformate. Ca argument si indiciu pentru aceasta afirmatie va pot spune ca emotiile noastre depind de gandurile noastre, pe care le putem alege. Spre exemplu, vulpea care nu ajunge la struguri, poate alege sa creada ca strugurii sunt acri si in felul acesta se calmeaza si isi vede de drum, sau poate alege sa creada ca strugurii la care nu a ajuns au fost singurii struguri dulci care au existat vreodata si in felul acesta intra in depresie. 

Frustrarea Sociala

Am observat in ultima vreme un fenomen interesant. Pe vremuri exista proverbiala gura a lumii, care impunea anumite limite la ceea ce faceam sau spuneam si care a instituit ceea ce se cheama bunul simt comun: adica un fel de ghid de comportament, constituit de asteptarile comunitatii la adresa fiecaruia dintre noi. Gura lumii este influentata de precepte religioase, de datini si traditii ale comunitatii si reprezinta un important reper in ce priveste moralitatea si conduita morala a individului. Gura lumii era si un mijloc de presiune care, in paralel cu legea si institutiile de forta ale unui stat, isi exercita propria influenta coercitiva asupra comportamentului: aceasta putea descuraja sau pedepsi anumite comportamente neconforme. 

Pare ca in ultima vreme gura lumii si-a pierdut din influenta ca urmare a diverselor influente concurente care au intervenit - spre exemplu influenta valorilor occidentale - oricat de crestini si conservatori am fi, nu putem sa nu observam ca lumea civilizata accepta lucruri precum homosexualitatea, divortul sau diferenta de varsta a partenerilor. Si pare ca, noi insine, ca membri ai comunitatii, ne-am abandonat sensibilitatea fata de gura lumii, cu valorile promovate de aceasta pe vremuri. Cu toate acestea, ca fiinte sociale, am ramas sensibili la feed-backul semenilor. Iar daca doi semeni isi reunesc puterile pentru a emite judecati in ceea ce ne priveste, nu e ca si cand am ramane indiferenti la asta. 

Mai mult decat atat, pare ca a devenit o problema de sanatate psihica modul in care rezistam sau gestionam opiniile nefavorabile ale celor din jur. Nu ne mai preocupa atat de mult adevarul celor afirmate despre noi cat ne preocupa reactia noastra la cele afirmate - unde o reactie de vulnerabilitate, in sensul suferintei pe care ne-o provoaca opiniile celorlalti este un semn al deficientelor noastre psiho-emotionale. Asa am ajuns sa raspandim basmele terapeutice care promoveaza detasarea fata de opiniile celor din jur: vezi basmul Batranul, Copilul si Magarul. 

Un bătrânel își luă nepoțelul și măgarul să facă o plimbare la târg. Îl sui pe copil călare și… la drum! Nu peste mult timp le ieșiră în cale doi drumeți pe care îi prinse mirarea: ”Ia uite, copilul sprinten și jucăuș cățărat pe măgar iar moșul abia se târăște prin praf…” Ce să facă omul, îl dădu jos pe nepoțel și se sui el pe măgar. Puțin mai încolo, alți doi drumeți se supărară pe moșneag: ”Ia uite ce bădăran, el sus călare și copilul firav și mititel abia se ține după el!” Omul nostru se gândi că au destul dreptate, așa că îl luă pe copil lângă el. Iar veniră doi în cale și se oțărâră la bătrân: ”Ce, i-ați pus gând rău măgarului?” Se dădură amândoi jos și o luară la pas pe lângă animal. ”Ha, ha, ha! râseră alți doi trecători. Ăștia au scos măgarul la plimbare!” Mai rămăsese doar să-l ia pe măgar în spinare…

Morala: Când încerci să-i mulțumești pe toți, îi vei nemulțumi pe toți!

Dar sa revenim la Leonardo di Caprio! Am intalnit un videoclip in care se afirma faptul ca faimosul actor american ar avea o problema cu partenerele, in sensul ca isi alege doar partenere mult mai tinere decat dansul iar cand acestea depasesc o anumita varsta (25), relatiile respective se destrama. Care ar fi problema cu asta? Cred ca ne-am creat mai toti o toleranta crescuta fata de actori, celebritati si in general, persoane cu bani care isi gasesc partenere mai tinere, ce le-ar putea fi copii. Poate fiindca am ajuns sa acceptam ideea ca potenta financiara este o valoare a cuplului in sine iar dragostea nu rezolva chiar orice probleme (lipsurile materiale de exemplu). Dar, la fel ca in pilda cu batranul, magarul si copilul, asta nu inseamna ca nu se vor gasi persoane nemultumite de diferenta de varsta dintre tine si partenera sau partenerul tau. 

Cred ca atunci cand gesturile celorlalti ne frustreaza, modul cum le percepem nu este detasat si amuzat, ca in pilda citata mai sus. Dimpotriva, ceva ne determina sa luam personal acele gesturi, ca si cand s-ar afirma ceva despre noi insine. In cazul de fata, daca esti un barbat de varsta lui Di Caprio, te poate frustra faptul ca nu ai si tu acces la partenere tinere - caci asta pare sa fie invatatura. Iar daca esti o femeie de varsta lui Di Caprio, te-ar putea frustra ideea ca nu ai si tu acces la barbati celebri precum Di Caprio, caci daca acest comportament se generalizeaza inseamna ca s-a zis cu visurile tale romantice! Este o incercare oarecum disperata de a trasa niste limite de comportament pe care ti le-ai dori. Este disperata findca e clar ca nu putem controla ceea ce fac ceilalti iar in ziua de azi lumea se straduieste sa ignore ce cred ceilalti - ca dovada a unei bune sanatati psihice! 

Dar daca mai multe persoane sunt frustrate de aceleasi lucruri (felul cum iti alegi partenerele) se poate crea un fel de sindicat de frustrati, sau o mafie care sa te anuleze ca persoana publica. Asa s-a nascut ceea ce se cheama Cancel Culture. Presiunea pe care o poate genera un astfel de sindicat al frustrarii poate fi atat de mare incat, pe plan personal-psihologic poti avea niste trairi vecine cu depresia. Iar daca miscarea se muta in strada si te trezesti urmarit de cate un Ceausescu care striga invective la adresa ta, ori chiar prinde curaj si te imbranceste pe drum ori iti deseneaza pe gard, lucrurile devin  cu atat mai complicate. Este o transformare pe care a suferit-o societatea uamana, poate ca reactie la faptul ca nu mai exista niciun mod de a face presiune fata de actiunile celor din jur, din moment ce bunul simt comun tinde sa fie anulat si el. 

Asa-zisele stegulete rosii pe care le ridica comportamentul lui Leonadro di Caprio reprezinta doar una dintre situatiile care produc intriga sociala. La asta se adauga adesea incidentele in care o persoana de culoare considera comportamentul cuiva ca fiind rasist, iar aici putem vorbi inclusiv despre consecinte juridice. Nu spun ca nu ar trebui sa ne intereseze deloc ce fac sau spun ceilalti, mai ales ca tentatia este atat de mare daca vorbim despre o celebritate. Totusi, daca facem asta pentru ca luam personal actiunile celorlalti sau pentru ca, fara sa ne dam seama, ne revolta faptul ca aceasta nu este o lume corecta sau perfecta, nu uitati ca, in esenta, ceea ce incercati sa faceti este sa controlati ceea ce fac ceilalti. Cum aceasta tendinta este lipsita de realism, rezultatul este o stare permanenta de frustrare, caci realitatea invinge mereu. 

Oare va permiteti asta? Nu in ultimul rand, situatiile pot fi privite din multiple perspective si, in functie de asta, apar si emotiile noastre. Spre exemplu, daca va nemultumeste patternul disfunctional al relatiilor lui Leonardo di Caprio, ganditi-va la faptul ca el (Leonardo) este de compatimit in aceasta ecuatie: ce au in ccomun un barbat care se apropie de 50 de ani si o tanara de pana in 25 de ani? Mai nimic, probabil. O relatie care nu dispune de o baza complexa de resurse (inclusiv legate de solidaritatea inter-personala si oportunitatile de socializare) este o relatie care ii chinuie pe parteneri. Iata cum puteti sa transformati aceasta frustrare in compasiune, cu efecte mai bune pentru sanatatea dvs psihica! 

(1) Imaginea Couple Kissing, de Adam Kontor, via Pexels