Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

duminică, 18 decembrie 2022

Nu Raspunde la Telefon

Acesta este numele unuia dintre cele mai interesante documentare Netflix pe care le-am vazut vreodata. El vorbeste despre un sir de intamplari identice, ba chiar trase la indigo, care ti s-ar putea intampla chiar si tie si te-ar putea gasi la fel de nepregatit(a), lasandu-te cu la fel de multe cicatrici pe suflet. 



☆ ☆ ☆


Imaginati-va urmatorul scenariu: sunteti la munca si va suna cineva de la politie. E o voce serioasa si demna, asa cum ar trebui sa sune vocea unui politist si va anunta faptul ca seful dvs l-a contactat pentru a-l informa ca unul dintre angajati a sustras o suma de bani de la un client al firmei. E vorba despre o tanara inca adolescenta pe care ati primit-o in echipa pe perioada vacantei de vara, mai mult din mila. Dar acum aflati ca se ocupa cu asa ceva si abia asteptati sa ii dati o lectie. Dar fata nu recunoaste ca e hoata si se comporta ca si cand nu ar sti despre ce e vorba. Vocea din telefon ii da de ales fetei: doreste sa fie perchezitionata la sectia de politie sau la locul de munca?

Fata alege, bine-nteles, sa fie perchezitionata la locul de munca, fiindca oricum nu vede sensul deplasarii la sectia de politie si mai ca se bucura ca va scapa mai ieftin, fara rusinea de a fi dusa la sectie. Vocea din telefon continua sa dea ordine, asigurandu-i pe cei prezenti ca se va prezenta un politist la fata locului dar, din cauza crizei de personal, o sa mai dureze pana ajunge. Are tot felul de argumente de acest fel, caci incertitudinile dvs trebuie sa fie eradicate la momentul potrivit. Intre timp, fiindca va doriti sa fiti de ajutor, vocea din telefon va sugereaza sa incepeti sa o controlati corporal pe pustoaica delincventa. Nu gasiti nimic asupra ei. Poate nu ati controlat-o cum trebuie.

Nu-i nimic, mai insistati, va spune politistul. Va trebui sa se dezbrace. Primiti ordin sa luati toate hainele copilei si sa le indepartati. Le duceti in masina personala pentru a le preda politiei ca si mijloace de proba. Apoi politistul va spune sa o convingeti pe fata sa sara in sus, asa dezbracata, sa faca jumping jack-uri, fiindca s-ar putea sa pice banii sau chiar drogurile, daca are asupra ei asa ceva. Totul vi se pare ireal, dar hei, politia ar trebui sa stie mai bine care e procedura. Cine sunteti dvs, sa puneti la indoiala ceea ce va spune acest tip la telefon, care totusi pare o persoana serioasa si educata. Mai are si vocea asta sigura si da ordinele acestea precise, ca si cand ar fi luate direct din codul penal. 

In ciuda faptului ca ar putea fi cea mai stranie intamplare din viata dvs, continuati sa executati ordinele primite, ca un cetatean responsabil care are de-a face cu oamenii legii. Oare pana la care nivel al absurdului vor evolua lucrurile? Vi se spune sa o luati pe delincventa pe genunchi, asa, fara haine, ca sa puteti mirosi daca nu cumva a consumat ceva. Fata se supune si vi se aseaza in poala. Cine este ea sa puna la indoiala ordinele unui politist? Nici macar nu si-a serbat majoratul! Dar politistul spune acum ca trebuie sa va dea un pupic, tocmai pentru a vedea daca miroase a ceva. Culmea! Fata refuza pupicul! Bun asa. Asta inseamna ca trebuie pedepsita: va primi palme la fund si persoana care i le va administra sunteti chiar dvs! 

Ei bine, astfel de incidente s-au intamplat in SUA timp de aproape 10 ani, intre 1995 si 2004, la variate lanturi de restaurante cum ar fi McDonalds si Wendy's. Ca un detaliu interesant, restaurantele respective au fost alese in mediul rural sau in localitati mici. Unele dintre victimele politistului se trezesc mult mai devreme din aceasta transa pe care ti-o induce ideea ca ai de-a face cu oamenii legii. Altele se trezesc mai greu, eventual cand se pronunta o sentinta la 5 ani de inchisoare pentru abuz sexual impotriva unui minor. Personal, cred ca toti cei implicati in aceasta farsa sunt victime. Mai putin cel care se afla la capatul celalalt al firului. El a fost identificat la un moment dat, cu ajutorul cartelelor telefonice folosite si a unor imagini video din magazinele unde le cumparase. A fost acuzat pentru solicitare de perversiuni sexuale si uzurpare de calitati oficiale. 




Dar mai bine sa nu va spun chiar tot, nu-i asa? Am sa va las pe voi sa descoperiti finalul acestui documentar fascinant. Si pe buna dreptate: nimic din aceast sir de intamplari nu este normal sau comun. Pe de o parte, putem aprecia faptul ca acest pervers caruia probabil ii placea putin prea mult puterea si traia cu regretul ca nu are acces la ea, avea totusi o inteligenta sclipitoare: el a stiut care dintre concetatenii sai ar fi cei mai vulnerabili si i-a ales special (de la tara, fara pretentii, oameni normali, muncitori si cu teama de autoritate) pentru a vedea pana unde merge neajutorarea lor in fata autoritatii. De asemenea, faptul ca are aceasta curiozitate epistemica, mai rar intalnita. 

Documentarul Nu raspunde la telefon, care este acum pe Netflix mi-a amintit inca de la primele minute despre experimentul lui Stanley Milgram. Trebuie ca autorul descreierat al acestui sir de grozavii sa fi fost un bun cunoscator al experimentului respectiv, mai ales ca experimentele facute de el insusi pe americanii de la tara par a fi inspirate din opera lui Milgram. Este vorba despre experiemente clasice ale psihologiei stiintifice, care ne-au facut mai constienti de faptul ca stiinta si cercetarea ar trebui sa aiba niste limite etice. In ziua de azi, astfel de experimente ar fi cu totul ilegale si imposibil de realizat in aceeasi forma precum s-au putut realiza in anii '60-'70. 

Pentru cei care nu au fost inca la facultatea de Psihologie, experimentul lui Milgram presupunea administrarea de socuri electrice de o intensitate gradual crescuta, de fiecare data cand subiectii experimentului constatau ca memoria le joaca feste participantilor la un presupus experiment de cercetare a memoriei. Socurile nu erau reale iar presupusii subiecti erau complici ai cercetatorilor, jucand un rol pentru a testa o reactie. Ceea ce experimentul incerca sa faca era sa observe pana unde poate merge obedienta: ai fi capabil sa administrezi, din supunere, un soc electric potential letal? Si da, unii dintre subiecti puteau sa faca chiar asta! 




Tot cam asa functioneaza si armata lui Vladimir Putin: ca un mare experiment in care autoritatea testeaza pana unde poate merge docilitatea subordonatilor - vor fi ei in stare sa ucida pentru o cauza in care nici macar nu cred? Vor face ceea ce li se cere doar pentru ca autoritatile trebuie respectate? Vor merge la moarte doar pentru ca li se spune ca exista o amenitare pe care nici macar nu o pot percepe cu propriile simturi? Da, oamenii fac multe sacrificii daca le sunt cerute de autoritati. Traim cu aceasta convingere ca autoritatile nu doar ca merita respect, ele au drept de viata si de moarte asupra  noastra. 

Pe undeva, fiecare dintre noi are nevoie sa fie treaz in relatie cu autoritatile si sa sesizeze momentul in care autoritatile si-au depasit atributiile legale dar chiar si pe cele morale - fiindca o lege abuziva e usor de dat insa bunul simt este nemuritor. Si nu ma indoiesc ca, mai ales in marile orase, unde oamenii sunt unsi cu toate alifiile, unde tinerii sunt educati si au acces la informatie, autoritatile nu pot face chiar orice. Nu la fel stau lucrurile in localitatile rurale, nu-i asa? E mult mai usor sa induci in eroare persoane al caror orizont cultural si axiologic este limitat. Pot avea multe alte calitati dar sunt unele lucruri care i-ar putea lua prin surprindere. De asemenea, in randul adolescentilor s-ar putea sa gasim, chiar si la oras, victime potentiale ale unor astfel de pranksteri. Lipsa de experienta isi spune cuvantul in mod implacabil...

Nu in ultimul rand, ar fi un gand de compasiune pentru victimele acestor evenimente care noua ne par nastrusnice si fascinante intr-un fel, dar victimele lor sunt niste fiinte reale, cu emotii si sensibilitate proprie. Unele dintre ele au gasit intelegere si chiar compensatii materiale consistente din partea McDonalds - e clar ca se putea face mai mult pentru a preintampina cel putin o parte dintre aceste incidente. Altele au avut de parcurs un adevarat travaliu ca urmare a celor intamplate: si-au pierdut capacitatea de a se integra in societate, de a invata si a munci impreuna cu ceilalti si de a mai crede in oameni. Iar asta e partea trista a acestei povesti. Ea insa merita vazuta, cu promisiunea ca finalul va va surprinde! Urmariti deci Nu raspunde la telefon, pe Netflix!







(1) Imaginea Faceless Woman, de Shvets Production, via Pexels

(2) Wikipedia (acc. 17.12.2022), Milgram Experiement, website: Wikipedia.org

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu