Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

marți, 13 decembrie 2022

Ciobanelul Interior si Oile Afective

Poate ca gandurile si emotiile noastre sunt ca niste oite care au nevoie de indrumare. Bun si atunci cine este ciobanasul? Stie el ce are de facut? Are el tot ce ii trebuie pentru a-si duce misiunea la bun sfarsit? Cum facem sa il trezim si sa il responsabilizam? 



☆ ☆ ☆


Disciplina poate ca nu este un termen prea atractiv si cu toate acestea se refera la o necesitate sociala, dar, asa cum o sa incerc sa demonstrez in acest articol, si la o necesitate intra-personala. Intra-personal, spre deosebire de inter-personal inseamna ca respectivul proces se petrece in interiorul nostru. In general nu prea suntem constienti de ceea ce se petrece in interiorul nostru, cu atat mai putin suntem constienti ca putem influenta ceea ce se petrece in interiorul nostru, dar adevarul este ca se petrec o infinitate de lucruri, emotii, ganduri, perceptii in interiorul nostru si da, le putem influenta. Mai mult decat atat, este necesar sa le influentam la momentul potrivit. 

Am putea numi acest proces de influentare a ceea ce se petrece in interiorul nostru discplinare emotionala. Inteligenta emotionala, are doua componente: cea inter-personala (cum ii influentam pe cei din jurul nostru) si cea intra-personala (cum ne influentam procesele psihice proprii). Daca pe cei din jurul nostru ii putem intelege, consola, manipula, incuraja sau putem face presiuni asupra lor, tot la fel putem sa ne influentam propriile trairi interioare prin interpretare, canalizare, auto-motivare, auto-incurajare, etc. Ne vom focaliza in acest articol tocmai pe aceasta componenta intra-personala a inteligentei emotionale. 

Solutiile Disperate

Datorita faptului ca nu dispunem de competentele si abilitatile necesare acestei auto disciplinari emotionale, cei mai multi dintre noi apeleaza la o multitudine de solutii disperate. Fiindca situatiile disperate cer solutii disperate, nu-i asa, dar nu intotdeauna situatiile sunt atat de disperate cum credem noi si totusi apelam la solutii disperate fiindca nu suntem constienti de optiunile pe care le avem. Lipsa intelegerii felului cum functionam din punct de vedere psihologic si a cunostintelor din acest domeniu este echivalenta cu lipsa optiunilor. Cand nu stii ca exista solutii simple la problemele cu care te confrunti risti sa ajungi in cele mai ciudate si chinuitoare dintre situatii.

Sa spunem ca va aflati intr-o cladire imensa, dar pe care nu o cunoasteti bine si unde se porneste un incendiu. Cladirea are multe usi in diferite locuri ale sale, dintre care cateva usi va vor duce in siguranta afara, unde veti scapa nevatamati de acel incendiu. Dar daca nu stiti care dintre toate aceste usi va vor conduce afara, va va veni ideea sa va aruncati de la etaj sau sa treceti printre flacari si sa va cam parliti. Ei bine, cam asa stau lucrurile si in ce priveste modul cum functioneaza psihicul nostru. Am sa va dau doar cateva exemple de situatii in care folositi solutii disperate, doar fiindca nu aveti o imagine completa a optiunilor pe care le aveti.

  • Ti-ai propus sa scapi de o dependenta si tot nu esti convins ca e bine
  • Ti-ai propus sa scapi de o relatie toxica si iti e teama sa o lasi in urma
  • Cineva iti spune lucruri brutal de sincere si te simti pierdut
  • Ti-ar placea sa inveti ceva nou dar iti lipseste motivatia
  • Ti-ar prinde bine sa incepi o dieta si ceva te tine pe loc
  • Nu depasesti o despartire de o persoana draga, care a avut loc in urma cu 5 de ani
  • Te simti singur(a) in doi sau nu
  • Te simti nefericit(a) desi nu ai motiv intemeiat

Nevoia de Indrumare si Sustinere

Cu alte cuvinte, fiecare situatie problematica inter-personala sau care tine de calitatea vietii noastre, are si o componenta intra-personala care ne conduce la auto-disciplinarea emotionala. Psihicul tau are nevoie de orientare si foloseste in acest sens tot felul de repere (un parinte, un prieten, un psiholog, un prieten, o fata bisericeasca, un horoscop, un filosof, un personaj de film, etc). Dar psihicul tau are nevoie si de sustinere emotionala, pe care, de asemenea, o obtine din anumite surse (un prieten, un partener, un parinte, o melodie preferata, etc). 

Indiferent cine este acolo pentru noi pentru a ne sustine, noi ne aflam si intr-o relatie cu noi insine. Sanatatea noastra psihica depinde de aceasta relatie cu noi insine si de capacitatea noastra de a ne fi aproape in momente critice. Sa nu uitam ca ceilalti au propria lor viata si propriile lor prioritati, drept urmare nu vor fi disponibili pentru noi 100% din timp. Iar asta inseamna ca pentru o buna sanatate psihica este nevoie sa construim in noi insine un punct de sprijin suficient de puternic pentru a compensa ceea ce restul oamenilor nu ne poate oferi. De multe ori sprijinul extern poate fi sarac si atunci, cu atat mai mult, avem nevoie sa consolidam acel punct de sprijin interior. 

Discurs Interior si Sanatate Psihica

In psihoterapie se acorda o deosebita importanta discursului interior, care este un barometru al sanatatii noastre psihice. Discursul interior este constituit de totalitatea lucrurilor pe care ni le spunem noua insine, la un moment dat. Tineti cont de faptul ca cele mai multe lucruri pe care ni le spunem noua insine scapa controlului constient si nu sunt inregistrate ca atare. Discursul interior poate fi unul pozitiv, constructiv si de auto sustinere, dar poate fi si negativist, prapastios si de auto-sabotare. Cand discursul interior este unul pozitiv, realist, intelept si moral, putem spune ca ne bucuram de o excelenta sanatate psihica. Iata cum poate sa sune discursul interior de auto-sustinere si respectiv, discursul interior de auto-sabotare.

  • AUTO-SUSTINERE: Nenorocirea face parte din viata dar in acelasi timp universul este plin de resurse. Viata nu este corecta dar cu toate acestea are parti frumoase si merita traita. 
  • AUTO-SABOTARE: Toate nenorocirile mi se intampla numai mie si nimeni nu ma ajuta. Viata trebuie sa fie corecta dar nu este.
Desigur, atat discursul interior de auto-sustinere cat si cel de auto-sabotare pot imbraca variate forme. Spre exemplu, in psihologia cognitiv-comportamentala se vorbeste despre distorsiuni cognitive, (vezi gandirea in alb si negru, supra-generalizarea, citirea gandurilor, prezicerea viitorului, judecata afectiva sau catastrofarea). Cand vorbim despre auto-disciplinarea gandurilor si a emotiilor noastre se presupune ca exista in noi insine o parte care intervine pentru a canaliza cursul acestora intr-o anumita directie (de auto-sustinere) la fel cum un ciobanel isi trimite cainii sa indrume oitele atunci cand ele risca sa pice intr-o rapa sau o prapastie. Cand ciobanelul isi face treaba, oile ajung la destinatie sanatoase. 

Prin urmare, avem si noi nevoie de acel ciobanel inteior care se ingrijeste ca gandurile si emotiile noastre sa fie in siguranta. Misiunea lui este sa ne dea curaj sa ne dea sperante, sa mearga dupa acele ganduri si emotii ratacite sau picate intr-o prapastie, sa le salveze, sa le ridice din prapastie si sa le aduca pe calea cea buna. La unii dintre noi acel ciobanel este mai curand inexistent, a plecat dupa bautura sau bate coclaurii. Sau poate ca este imatur si coplesit de sarcinile care ii revin. Probabil ca in unele situatii el nici macar nu stie ce are de facut in relatie cu oitele afective iar aceasta stare explica foarte bine de ce unele oite s-au ratacit sau au picat in prapastie. 

Voinţa reprezintă o formă superioară de autoreglare a comportamentului şi activităţii, bazată pe mobilizarea şi direcţionarea conştientă, intenţionată, deliberată a efortului psihic şi fizic, ptr. surmontarea obstacolelor şi realizarea scopului propus. Manifestări ale voinţei: 1. pregătirea, declanşarea şi coordonarea acţiunilor sau 2. amânarea, reţinerea / blocarea de acţiuni, rezistenţă la tentaţii, abţinerea de la ripostă. 

Ciobanelul interior poate sa tina cont de faptul ca oitelor le este foame sau sete dar nu se lasa condus de oitele lui. El stie mai bine care este calea de urmat si are o idee clara cu privire la destinatia turmei sale. Daca una dintre oite simte nevoia sa plece pe coclauri (fiindca s-a indragostit de un fluture sau fiindca i se pare ei ca e mai interesant ce se intampla in cealalta vale si s-a plictisit de turma cu regulile ei, ori pentru ca a fost sedusa de un lup rapitor) ciobanasul se va ocupa personal de oita si o va disciplina, o va recupera, o va convinge si o va motiva sa ramana in turma. Cred ca si noi ar trebui sa facem acelasi lucru cu emotiile noastre atunci cand intervin tentatii sau slabiciuni. 








(1) Imaginea Herd of Animals, de Temo Berishvili, via Pexels

(2) Psihosensus Therapy, (acc. 13.12.2022), Distorsiuni Cognitive, website: Psihosensus.eu

(3) Golu, M., (2009), Fundamentele Psihologiei, editura fundatiei Romania de Maine, Bucuresti

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu