Medicul american Jack Kevorkian a facut ceva valuri la vremea lui. Unii il considerau iresponsabil si criminal in serie. Altii in schimb, vedeau in el umanitatea si compasiunea pentru cei aflati in suferinta. Cert este ca societatea nu era pregatita pentru el iar el s-a complacut in misiunea sa de revolutionar care provoaca societatea, chiar si cu riscul de a fi pus in spatele gratiilor.
"Controversa in ce priveste eutanasia va continua mult timp dupa incheierea procesului si dupa ce activitatea dvs v-a fi disparut din memoria colectiva. Dar acest proces nu a fost despre acea controversa. Procesul a fost despre dvs, domnule. Cand ati injectat o fiinta umana cu o doza letala a unei substante controlate, ati comis o crima si juratii au ajuns la aceasta concluzie. Nimeni nu este mai presus de lege. Dar dvs. ati avut insolenta sa mergeti la o televiziune nationala si sa provocati sistemul judiciar sa va opreasca. Ei bine domnule, considerati-va oprit!" Judecator Jessica Cooper, la citirea sentintei.
Dupa cum observati din termenii acestei declaratii, unora "li se pusese pata" pe medicul acesta la modul cel mai serios. Juratii nu au dorit sa vada altceva in gestul lui Kevorkian in afara de crima si nici nu au vazut. Cazul care l-a infundat pe medicul american a fost al unui pacient care se afla intr-un stadiu atat de profund de neputinta fizica, incat nu a putut sa isi provoace singur moartea, precum ar fi facut-o toti ceilalti pacienti cu stadii terminale ale unor boli.
Dar Kevorkian avea, nu-i asa, o viziune si o misiune si i-a injectat el substanta respectiva lui Thomas Youk (52) care suferea de scleroza laterala amiotrofica. In plus, s-a filmat si a distribuit filmul in stanga si-n dreapta. Iar televiziunile nici nu asteptau altceva caci eutanasierea este, nu-i asa, un topic pe cinste, cel putin daca ne gandim la audienta si scandalul care apare intotdeauna cand cineva incearca sa se opuna curentului dominant. "Partea buna", ca sa zic asa, este ca pe medic nu l-a mustrat constiinta si deci la puscarie a avut un somn cat se poate de linistit.
A muri nu este o crima. Jack Kevorkian
Medicul Jack Kevorkian, zugravit in mod magistral de Al Pacino in filmul "You don't know Jack" (sau Doctorul Moarte, pe HBO Go), a fost privit de mass-media ca fiind complet dus cu gastele, iresposabil, criminal, criminal in serie chiar. Caci da, avea la activ numeroase astfel de sinucideri asistate - depasise suta de pacienti. In schimb prietenii sai apropiati l-au descris pe Kevorkian in mod diferit - ca pe un om, cu multe calitati si defecte, dar dotat cu umanitate, si care era animat de un profund sentiment de compasiune fata de suferinta celor ce-i cereau ajutorul.
De asemenea, Kevorkian nu era "omul la care te duci cand te saturi de trait". El avea o etica a lui, un discernamant, si refuza pe majoritatea celor care veneau sa ii ceara ajutorul. Si asta pentru ca el putea sa faca diferenta intre o persoana care vrea sa moara fiindca starea sanatatii sale fizice nu ii permite o viata suportabila si care ia decizia in mod lucid, si o persoana care este depresiva si are mai curand nevoie sa isi trateze boala. Dar de unde vine controversa?
Ati spune ca vine din preceptele religioase si morale care ne impun sa traim, in orice conditii, fiindca viata este sfanta si nimeni, in afara de Dumnezeu nu are voie sa se atinga de viata ta. Si daca acest argument nu este suficient, va mai dau eu unul: Potrivit rationamentului lui Kevorkian, pacientii isi doresc moartea fiindca viata lor este insuportabila. Ei pot lua aceasta decizie nefiind depresivi.
Problema este ca orice persoana a carei viata este insuportabila din cauza durerii sau deficientelor fizice este expusa la a deveni depresiva. Prin urmare, fiecare dintre aceste persoane, inainte de a vorbi cu Kevorkian trebuie sa vorbeasca cu un psihoterapeut extrem de competent. Daca ar face-o, nu vad cum respectivul psihoterapeut ar ajunge la concluzia ca pactientul respectiv isi doreste moartea, nefiind insa in depresie.
Cu alte cuvinte, problema eutanasierii este destinata sa ramana controversata pentru extrem de mult timp. Imi pot imagina o situatie in care societatea (devenita un experiment distopic) va introduce eutanasierea la scara larga, cu sau fara respectarea liberului nostru arbitru in conditiile in care:
- Oamenii sufera o deformare la nivel religios / moral si se indeparteaza de modul actual de a pune problema.
- Societatea nu pune prea mult pret pe psihoterapie.
- Societatea pune pret pe liberul arbitru sau
- Societatea judeca extrem de pragmatic (grotesc de pragmatic) soarta celor care "vor fi devenit o povara", noi fiind incapabili sa vedem mai mult de-atat in dansii. Asta s-a intamplat deja in Germania nazista. (probabil un alt tip de revolutie pentru care nu am fost pregatiti)
Intreaga poveste a lui Kevorkian poate fi despre acei temerari care incearca sa schimbe societatea si care s-au nascut poate prea devreme pentru asta, fiind complet neintelesi. Si acesta este aspectul spectaculos al filmului Dr. Moarte (You don't know Jack). Este un film extrem de filosofic si un film care te pune pe ganduri. Facand un "zoom out" de la problema eutanasierii, ne dam seama ca nu ne putem juca cu nivelul la care se afla societatea la un moment dat si, in final, ne intrebam "oare cate lucruri ar putea fi imbunatatite dar nu se poate fiindca societatea nu este pregatita pentru asta"?
Dar nu ma considerati un suporter al eutanasierii! Cel putin la nivelul simtului comun, daca avem pe cineva care s-a sinucis in familie, asta "ne ofera o alternativa in plus" si nu este intotdeauna o alternativa fericita. Daca ma intrebati pe mine voi repeta ce am spus mai sus: Orice persoana care isi doreste sa fie eutanasiata trebuie sa vorbeasca serios un un psihoterapeut, inainte de a vorbi cu unul ca si Kevorkian, care isi inchipuie ca poate lua decizii de o dificultate atat de ridicata, pentru ca e medic si are compasiune fata de bolnavi.
(1) Imaginea Euthanasia, de Jernej Furman, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu