Dependenta de Ruminatie

La "depresivii de cursa lunga", apare acest comportament care le este profund asociat, si anume ruminatia. Este depresia doar o dependenta de ruminatie? Studiile raspund afirmativ. 

In schema aceasta in care unii "bifeaza chestii" pentru a fi fericiti, iar altora nu le pasa de acele chestii fiind fericiti oricum, se afla si cei care nu bifeaza chestiile respective si nici nu pot sa fie fericiti fara acestea. Par a fi urmariti de blesteme si vraji iar acestea sunt mai presus de orice - nici macar mersul pe la moaste nu promite mari schimbari.

Ruminatia este tendinta de a ne gandi in mod repetat la cauzele, factorii situationali si consecintele nedorite ale unei experiente emotionale. In esenta, ruminatia inseamna sa te gandesti obsesiv la variatele aspecte neplacute ale unei situatii. (Nolen - Hoeksema, 1991)

Ce este ruminatia?

- a ne focaliza pe dificultatile si lucrurile care ne fac nefericiti

- a ne gandi in mod repetat la esecuri din trecut

- a face adevarate obsesii din nereusitele noastre

- o strategie invatata de a rezolva probleme - "problem solving gone wrong"

Elemente de stil de viata ale dependentilor de ruminatie:

• MENTALITATE - Mi se intampla tot felul de ghinioane. Tot ce ating se transforma in esec. De ce mi se intampla numai mie? De ce atrag ghinionul?
• SIMTIRE - Sentimente de neputinta, tristete si deznadejde obsesiva, angoasa. De aici si chinul. 
• STARI FIZICE - Caracteristice bolii, energie vitala parazitata, oboseala permanenta, fara chef, traiesc neputinta. 
• COMPORTAMENT - Retragere generalizata din fata provocarilor, conflict intra-psihic, inactivitate, parazitism. Sunt plangaciosi, adesea cad prada unor false remedii ale durerii cum ar fi drogurile sau alte substante si comportamente patologice.

Acest stil de viata pare lipsit de sens daca l-am privi intr-un mod pragmatic. Cand un dependent de ruminatie ajunge in terapie este asezat in fata unei scheme banale, de tipul: STOP PIERDERI - nu are rost sa suferi pentru lucruri pe care nu le poti schimba, ori daca le poti schimba, nu are rost sa suferi cand ai putea sa pui osul la treaba. Dar schema asta este profund "nesuferita", din motive evidente. Iar terapeutul primeste adesea un "nu am timp de terapie, acum" ori "nu ma simt in forma pentru asta". 

De unde vine aceasta dificultate de a ne adapta la datele realitatii? Mi-am pus aceasta intrebare si am ajuns la o concluzie interesanta.

Ruminatia este un comportament normal?

- Da, intr-o anumita masura, fiecare dintre noi rumineaza

- A te gandi la probleme poate fi util, insa doar daca ne focalizam pe solutii

- Ruminatia este limitata in timp pentru majoritatea oamenilor - se opreste cand gasim o solutie, adica cand ne facem un plan sau acceptam anumite lucruri

- Desi ruminatia este normala, excesul de ruminatie poate sa devina problematic.

Comportamentul acesta care consta in ruminatii fara-de-sfarsit pare a fi practicat cu o anumita religiozitate si cu o dedicatie demna de o cauza mai buna. De fapt, este o forma de adaptare in sine: adaptarea prin non-adaptare. Dependentii de ruminatie sunt dependenti de neputinta lor si acesta este un mod de a gestiona provocari.

Probabil ca un parinte obisnuia sa rasfete persoana dependenta de ruminatie, adica sa faca lucrurile pe care putea si trebuia sa le faca si dansa. Numerosi parinti obisnuiesc sa abuzeze in felul acesta copiii, tinandu-i captivi intr-o deplina inactivitate - "oricum nu faci nimic bine", prin urmare face parintele totul, incepand de la curatenie in camera sau cumparaturi si terminand cu temele pentru acasa. Dar si autoritarismul poate fi o sursa de ruminatii si neputinta.

Care este misiunea copilului atunci? Poate ca ati ghicit: misiunea lui este sa devina cat mai neputincios, cat mai "prapadit", caci in felul acesta se gaseste un "parinte" care preia toate responsabilitatile. Cu alte cuvinte, "antrenamentul" sau stilul de viata, cum spune Adler, a inceput cu mult timp in urma si este perfectionat pe intreg cursul vietii.

Care sunt pericolele ruminatiei?

- Ruminatia excesiva se focalizeaza pe cauze si consecinte, nu pe solutii - "Ce am facut sa merit asta?" in loc de "Ce pot sa fac pentru a imbunatati aceasta situatie?"

- Ruminatia poate duce la gandire negativista, focalizandu-se asupra elementelor negative

- Folosita in mod excesiv, ruminatia poate conduce la depresie

- Folosita in mod excesiv, poate sa mentina un episod depresiv

- Ruminatia excesiva duce la inactivitate si evitarea rezolvarii de probleme.

Logica privata a dependentului de ruminatie nu constientizeaza pierderile despre care vorbeam. S-a demonstrat stiintific faptul ca 80% dintre depresii se vindeca atunci cand renuntam la ruminatie, dar pentru "ruminatorul de cariera", pierderile reprezinta un fel de "secret al succesului", fiindca interesul sau nu este sa isi rezolve singur problemele ci sa gaseasca pe cineva care ii face viata usoara. Rezolvarea de probleme presupune stima de sine, incredere, optimism si actiune, iar ruminatorul nu cunoaste asa ceva. 

 Am incercat sa fiu optimist dar este prea mult de munca.

Acest citat contine atat de multa intelepciune cum nici macar nu si-a imaginat cel care l-a produs. Optimismul fara actiune este doar o reverie neproductiva. O persoana optimista are insa si energia de a actiona. Dar optimismul nu li se potriveste chiar tuturor. Spre exemplu, dependentilor de ruminatie, nu li se potriveste optimismul. Deci nu li se potriveste nici actiunea, nici bucuria si nici sanatatea psihica.

A inlocui niste tipare de gandire este poate cel mai simplu lucru din lume. Spre exemplu, sa incepem sa apreciem lucrurile frumoase si sa incepem sa acceptam ca in viata am pierdut numeroase lucruri si totusi avem inca resurse pentru a o lua de la capat. Insa marea provocare in cazul persoanei dependente de ruminatie este cu totul alta - obisnuinta de a abandona, de a ne da batuti si de a cauta un salvator. Alt tip de solutii, trec literalmente neobservate.

Amintirile din copilarie ale unui dependent de ruminatie evoca de regula cate o situatie in care respectivul era blocat: "nu stiam cum sa imi leg sireturile" sau "imi prinsesem mana in borcanul cu untura si nu mai puteam sa o scot" sau "era atat de multa zapada incat m-am blocat". "Finalul fericit" este sa apara cineva si sa te ajute. Din pacate, asta nu se intampla si in viata reala iar daca se intampla, salvatorii respectivi se afla intr-un mare pericol. 

(1) Imaginea Rumination, de Ivana Vasilj, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) PsyBlog, (acc. 26.11.2017), This simple realisation linked to 80% depression recovery, website: PsyBlog

(3) Psychology Today, (acc. 26.11.2017), Rumination:Problem Solving Gone Wrong, website: Psychology Today

(4) Psychology Today, (acc. 26.11.2017), Rumination: a problem in Depression and Anxiety, website: Psychology Today

(5) Psychology Tools, (acc. 26.11.2017), What is rumination, website: Psychology Tools