Povestea Bunului Simt

Afara ninge linistit si m-am gandit sa va impartasesc doua povesti pline de talc pe care le-am auzit de curand. Una se petrece in Predeal iar cealalta in indepartata Indie. Cu toate acestea, ele par legate de un fir invizibil. 

Inainte de povesti insa, se impune o scurta introducere. Consider ca intr-o relatie nu pot aparea decat doua tipuri de probleme: problemele care apar ca urmare a faptului ca nu cunoastem ce isi doreste celalalt si problemele care apar ca urmare a faptului ca nici nu ne intereseaza ce isi doreste celalalt. In plus, nu stim uneori nici ce ne dorim noi insine! Daca primul caz este o consecinta a ignorantei (nu il cunoastem pe celalalt - chiar asa!), al 2-lea caz reprezinta o consecinta a lipsei de empatie, sau a nesimtirii, daca rezonati mai bine cu acest termen.

Am ajuns la aceasta concluzie reflectand la cele doua legi ale bunului simt care regularizeaza si dau structura interactiunilor dintre noi: (1) regula de aur si (2) regula de platina, pe care le voi enunta mai jos. A intelege si a cunoaste aceste reguli, cred eu ca reprezinta baza educatiei unei persoane, sau cum se spune, cei 7 ani de acasa. Daca aveti copii mici, nu ar fi rau "sa ciuliti urechile".

Asadar, cei 7 ani de acasa, reprezinta din punctul meu de vedere aceste doua lucruri:

• REGULA DE AUR - "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" - a intelege ca daca tie nu iti place un anumit lucru, sunt multe sanse ca nici celorlalti sa nu le placa. Daca am inteles asta, se presupune ca avem un indiciu important legat de ceea ce asteapta ceilalti din partea noastra si, prin asta, avem o strategie de a ne face placuti, de a castiga simpatia, solidaritatea si suportul celor din jur, pentru a construi relatii sanatoase cu acestia. Prin urmare, daca stii ca nu iti place sa astepti pe cineva care intarzie intotdeauna, vei sti ca trebuie, la randul tau sa eviti intarzierile.

• REGULA DE PLATINA - "iti ofer ceea ce stiu ca iti place, nu ce imi place doar mie" - este un nivel superior de intelegere a interactiunilor sociale, ce presupune nu doar sa anticipezi ce asteapta ceilalti pornind de la propria ta umanitate pe care o iei ca punct de reper, ci si sa cauti in mod activ informatii despre preferintele lor, in scopul de a te adapta cu succes la relatiile cu acestia. Asa spre exemplu, in loc sa inviti pe cineva la o excursie in Piatra Craiului (care ti-ar placea tie), il vei invita intr-un mini-concediu la mare (care i-ar placea si lui). 

Evident ca este important sa te pregatesti pentru interactiunile cu cei din jur, luand masuri precum evitarea unor alegeri sau decizii care nu ti-ar placea nici tie daca ar veni din partea celor din jur, si, de asemenea, incercand sa le cunosti preferintele si asteptarile acestora, pentru a putea veni in intampinarea lor, daca este nevoie. Insa este cel putin la fel de important si sa observi cat de pregatiti sunt cei din jur sa raspunda nevoilor tale si in ce masura dispun ei de cei 7 ani de acasa. Caci nici tu nu ai timp de pierdut!

Doua Povesti

Imi povestea un prieten, (sa-i spunem Nicu) o pilda interesanta din viata lui. Se pare ca undeva in Predeal, in epoca de Aur, pe cand Nicu era doar un adolescent, gunoiul era colectat cu ajutorul unei carute. Carutasul gunoier, un om trecut prin viata si aflat la varsta perilor albi, i-a facut un serviciu prietenului meu (l-a ajutat sa scoata niste tomberoane din curte) iar prietenul meu i-a ramas dator cu o bere. S-au intalnit mai apoi la un bar din Predeal si Nicu l-a invitat pe gunoier sa se racoreasca la o bere impreuna cu grupul sau. 

Unul dintre amicii prietenului meu insa, (sa-i spunem Silviu) a facut o mare scena si a spus ca nu doreste sa stea la masa cu acel carutas gunoier. Cand Nicu i-a spus lui Silviu sa mearga sa isi bea berea in alta parte, daca nu doreste sa stea la masa cu gunoierul, acesta a fost nevoit sa accepte conditiile si a ramas sa isi consume bautura la aceeasi masa. Au inceput o discutie despre matematica, iar gunoierul, in mod neasteptat, s-a implicat in discutie, adresandu-se lui Silviu, tanarul care ii facuse scena mai inainte:

In matematica sunt cuprinse toate regulile vietii. Uite, spre exemplu, pe tine te vad o persoana educata, cu studii universitare. Spune-mi te rog cat fac 4 + 8 + 5 - 7?

Silviu, tipul cel scortos ii raspunde cu promptitudine:

4 + 8 + 5 - 7 = 10

  

Spre mirarea grupului gunoierul creaza intriga si il contrazice pe tanarul scolit.

Imi pare rau dar sa stii ca te inseli, tinere domn! 4 + 8 + 5 - 7 = ZERO

Toti cei prezenti au ramas muti de uimire. Oare ce matematica stia omul acesta? Cum putea sa obtina acel rezultat, cand toti ceilalti erau de parere ca rezultatul socotelii era 10? Dar nu i-a lasat prea mult prada nedumeririi si le-a explicat, privindu-l in ochi pe Silviu, tipul scortos care nu dorise sa stea la masa cu el. 

Ei bine 4 ani de scoala primara, plus 8 ani pana la terminarea liceului, egal cu 12. Pentru ca te vad un om cu pregatire superioara, presupun ca ai facut si 5 ani de facultate. Deci ai in total 17 ani de scoala. Daca din 17 scazi cei 7 ani de acasa, rezultatul este egal cu zero. 

Regula de aur si regula de platina, adica, in esenta, empatia, se invata in cei 7 ani de acasa si mi-e teama ca ne-ar fi greu sa le mai invatam mai tarziu. Poate doar o experienta de acest fel in care un gunoier te umileste in fata prietenilor, sa mai miste ceva la nivelul profund unde ar trebui sa se gaseasca bunul simt comun. In absenta celor 7 ani de acasa, poti avea peretii plini de diplome - nu conteaza.

Fiindca sunt pus pe povesti azi, poate din cauza vremii de afara, am sa va mai spun una. A fost odata, in New Delhi, India o tanara frumoasa, de doar 15 ani, pe nume Rani (Regina), care era curtata de un anumit domn, in varsta de 28 de ani, de profesie militar. Dar el nu reprezenta tocmai idealul tinerei si a fost nevoita sa il respinga. In cei 7 ani de acasa, invatam ca atunci cand cineva ne respinge, trebuie sa ii respectam alegerea si sa ne vedem de viata noastra. 

De multe ori nici macar nu ni se ofera privilegiul de a afla care sunt motvele respingerii. Dar stim ca nici noua nu ne-ar face placere sa ne luptam cu un pretendent pentru a-l determina sa inteleaga ca ne dorim altceva si, in virtutea Regulii de Aur, ii dam pace sa isi triasca viata asa cum doreste si cu cine isi doreste. Probabil ca nici nu stie ce a pierdut!

Insa nu toata lumea dispune de cei 7 ani de acasa, iar tipul care fusese respins insista si cu cat insista mai mult, cu atat si respingerea este mai hotarata. In final, acest barbat decide ca frumoasa Rani pe care o dorea, caci despre iubire ma indoiesc ca era vorba, trebuie sa fie slutita cu acid. Zis si facut. A gasit niste acid si i l-a aruncat peste fata, in timp ce fata se intorcea de la scoala, afectandu-i fizionomia fetei pentru totdeauna.

"Daca nu ma vrei pe mine, atunci este inutil sa vrei pe altcineva", pare sa fi fost rationamentul bolnav al barbatului. "Ma voi asigura eu ca niciun barbat nu te va putea iubi vreodata". Imi veti spune ca acestui individ ii lipsea ceva mai mult decat cei 7 ani de acasa si ca gestul sau a dus lucrurile mult prea departe, intr-o zona a criminalitatii si a abjectiei umane.

Dar cred ca in esenta vorbim tocmai despre educatia de baza. Poate si despre modul cum ne putem gestiona emotiile. Sa recunoastem ca avea multe alte alternative decat aceasta razbunare grotesca. Si poate ca o sa-mi spuneti ca tipul asta este un monstru - aveti un argument solid. Totusi, el poate fi privit si ca un mare neputincios - o persoana coplesita de propriile emotii.

Din fericirea insa, Rani a intalnit un barbat pe nume Saroj, care nu a fost deranjat catusi de putin de noua ei infatisare si a iubit-o pentru sufletul ei si pentru ca merita sa fie iubita.  Am vesti bune si pentru cei care se gandesc sa puna in aplicare astfel de razbunari apocaliptice. Puteti sa va permiteti o sedinta de consiliere prin care sa aflati cum va puteti gestiona aceste trairi asa incat sa nu trebuiasca sa ajungeti vreodata la astfel de fapte.

(1) Imaginea Running, de Chris Blackley, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Shareably, (acc. 20.11.2017), Rejected Man Throws Acid on Woman, website: Shareably