Mind, People & Lifestyle





Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

miercuri, 8 iunie 2016

Dosarele Secrete ale Performantei

A da sau a nu da... in copilul tau. Aceasta e-ntrebarea! Orientarile actuale ale Psihologiei Educatiei exclud bataia din educatie, etichetand-o in mod categoric cu termenul de abuz fizic. Dar pare ca la nivelul simtului comun bataia reprezinta, inca, o solutie.




Maria Olaru, fosta campioana la gimnastica scrie o carte. Daca ea a respectat toate regulile unei carti de succes, nu stiu. Dar se pare ca a reusit sa faca valva si sa determine, daca nu o isterie generala, cel putin foarte multa dezbatere publica apasatoare. Dezbaterea a culminat, as spune, cu Sinteza Zilei de aseara, a lui Mihai Gadea, cand au fost pusi fata in fata fostii antrenori ai lotului national de gimnastica si gimnastele, exact ca la procesul de la Nurnberg.

Oricum emisiunea lui Mihai Gadea seamana tot timpul cu procesul de la Nurnberg - ceea ce nu este obligatoriu un lucru rau, dar de data aceasta apasarea si gravitatea erau parca de la sine intelese. Ei bine, am observat ca s-au creat cateva tabere - mai mult de doua, in functie de modul cum alegem sa ne pozitionam in dezbatere.

Pe de o parte sunt cei carora le sta bine victimizarea si au ales sa faca pe eroii sistemului brutal cu mentalitate primitiva, in care am crescut cu totii. Apoi sunt cei care au impresia ca este bine ca au luat bataie, fiindca in acest mod "au devenit oameni", sunt seriosi, perseverenti, ambitiosi si au facut performanta in tot felul de domenii si, in consecinta, vor adopta la randul lor bataia ca metoda educativa si panaceu universal al educatiei.

Eu am ales sa ma situez intr-o a 3-a categorie, care, daca nu este foarte numeroasa, ar trebui totusi sa devina. Este categoria celor care nu nega faptul ca educatia continea si inca mai contine poate destul de multa bataie, destul de multa agresivitate verbala si ceea ce se cheama prin manuale "abuz emotional", dar nu invinovatesc pe nimeni, in afara de sistem, istorie si cultura.

Aceasta a 3-a categorie este cea a celor care pot alege sa aprecieze toate lucrurile bune pe care le-au primit din partea figurilor ce reprezentau autoritatea - si, de regula, parintii sunt aceia a caror misiune implica enorm de multa daruire si sacrificiu, aflandu-se in serviciul odraslelor 24 din 24 de ore, 7 zile pe saptamana.

Spre deosebire de categoria celor care apreciaza tot ceea ce au primit din partea parintilor, inclusiv bataia care a facut din ei "oameni', si spre deosebire de aceia care incrimineaza, plini de resentimente, pe cei care i-au batut "fara mila", categoria in care am ales sa ma situez este a celor care considera ca educatia buna si chiar performanta sunt posibile si fara bataie, insa nu doresc sa faca o cariera de auto-victimizare.




Privind dezbaterea publica care s-a creat, mi-am amintit de un fragment din cartea Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus, a dr. John Gray, in care acesta spune ca femeile, atunci cand au probleme, isi gasesc alinarea in mijlocul unor persoane dragi, care sunt dispuse sa le asculte cu rabdare si iubire, fara a le oferi neaparat solutii.

Pentru a-si exprima pe deplin sentimentele, femeile isi permit licenta poetica de a utiliza tot felul de superlative, metafore si generalizari. De exemplu, daca o femeie spune "Nu ma asculti niciodata",   nu se asteapta ca "niciodata" sa fie inteles ca atare. Folosirea lui "niciodata" este doar un mod de a-si exprima frustrarea pe care o simte in acel moment. Nu trebuie considerata ca o informatie reala. John Gray

Din aceasta perspectiva, cartea Mariei Olaru, reprezinta ceva ce tine de rutina unei femei normale, ce isi povesteste dificultatile, prezente sau trecute, permitandu-si sa exagereze pe alocuri, sau cum se spune in literatura de specialitate "sa poetizeze adevarul", pentru a exprima si a crea emotie, pentru a starni atentia de care are nevoie la un moment dat. Astfel privind lucrurile, putem spune ca Maria Olaru a scris o carte de mare succes!

Dar ce-a ieșit acum în presă cu acest volum nu pot să nu semnalez. „Bellu le-a bătut pe gimnaste”, asta este esența, însoțită de adjective ca „tulburător”, „cutremurător”, „halucinant”, „incredibil”, și substantivul „dezvăluire”, titlurilor zilei. Reflexele de bâlci ale presei actuale își au rolul lor în tabloidizarea subiectului, însă nici cu cartea însăși nu-mi e rușine. (C.T.P.)

Am apreciat vocile din spatiul public care au dat dovada de echilibru in cadrul acestei dezbateri si care nu au "muscat" pe nimeni, nici pe cei ce alcatuiesc cuplul de antrenori Bellu-Bitang, nici pe Maria Olaru. Si consider ca, intr-adevar, in aceasta discutie se afla o uriasa lectie de viata, legata de educatie, de felul cum alegem sa educam si de consecintele mai delicate, cum ar fi aceea de a privi in ochi, peste zeci de ani, pe cel pe care l-am educat.

Vom observa faptul ca, prin natura lucrurilor, unora le vine mai usor sa arate cu degetul si sa incrimineze, in timp ce altii aleg sa isi aminteasca faptul ca au totusi acasa in dulap cateva medalii, iar asta le ridica moralul. De asemenea, este o lectie de viata care ne determina sa ne intrebam ce alte metode educative exista, in afara de educatia autoritarista si rasfat. Iar pentru asta exista Psihopedia.

In caz ca va intrebati daca nu cumva va abuzati si voi copilul fara sa va dati seama, iata cateva informatii care va pot fi de folos:

>> Continuarea in Psihopedia PRO








(1) Imaginea Slaved, de Dual D Flip Flop, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Gray, J., (2006), Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus, editura Vremea, Bucuresti

(3) Sion, G., (2007), Psihologia Varstelor, editura Romania de Maine, Bucuresti

(4) Popescu, C.T., (2016), Maria Olaru - Adevaruri Nesincere, website: Republica

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu