Romania in deriva, labila si tensionata, ca un pacient paranoid. Toti sunt corupti, indiferenti si criminali, iar noi suntem vulnerabili. Ce este de facut? Am putea sa lovim in toate directiile?
Initial, politica era pentru parinti. Cei tineri erau ocupati cu
munca, iubirea, joaca si distractia, ca toti tinerii. Pana cand, intr-o
zi, si-au dat seama ca, ei bine... coruptia ucide. Initial, totul a
parut o gluma. Inceputul incendiului parea o parte din show. Telefoanele
de SOS, pareau niste farse. Iar victimele iesite din infernul de la
Colectiv le-au parut unora niste petrecareti de Halloween, bine costumati.
Apoi
focul s-a stins, fumul s-a ridicat iar iluziile s-au risipit. Am
inceput sa vedem ce ni s-a intamplat de fapt si ne-am dorit explicatii.
Nu ne-a trebuit mult sa intelegem ca toata povestea este legata de
acelasi fir ce leaga toate povestile din Romania, de-acum, de zeci de
ani.
Iar acel fir poate fi definit sub forma catorva
certitudini. Iata-le: "Eu sunt vulnerabil. Toti sunt corupti.Viata este
cruda." Se dovedeste ca schimbarea pe care a adus-o dezastrul de la
Colectiv nu a constat atat in anxietate cat in furie, in disponibilitatea de a ne ridica impotriva
sistemului.
De la traume suferite si pana la complicatii psihologice drumul nu este foarte lung. Dimpotriva, dezvoltarea patologiei psihice este calea usoara, am putea spune. Apare incidentul trumatic, suferim, tragem niste concluzii emotionale iar in cele din urma se formeaza complexul ce tinde sa se extinda, sa acapareze si sa reduca, sa simplifice activitatea psihica, la un singur gand, la o singura emotie, la o singura reactie.
Am ajus sa fiu convins ca exista riscul ca o intreaga societate sa fie
uneori cuprinsa de astfel de
manifestari patologice. Societatea, ca un pacient paranoid. Observ zilele acestea cat de putina incredere mai avem in
politicieni, si, in general, in toti cei care ar vrea sa ne conduca.
Societatea este bulversata de evenimentele in care si-au pierdut viata
un numar de victime mereu in crestere. Instabilitatea este si aceasta in
crestere iar institutiile sunt paralizate. Haos!
Psihanalistii au fosti probabil primii care au vorbit despre notiunea si fenomenul de complex psihologic. Freud, Jung si Adler au cochetat cu explicatii ale unor comportamente patologice care se bazau pe conceptul de complex psihologic. Dar ce este un complex?
O definire interesanta a acestei notiuni o face Carl Jung, care vorbeste despre complex ca despre o structura psihica alcatuita din reprezentari mentale, emotii si comportamente care pot ajunge sa domine intreaga activitate psihica a persoanei afectate de patologie.
Esenta complexului este mentala, cognitiva, desi manifestarea sa cea mai pregnanta, vizibila, este emotionala. Ideile fixe reprezinta componenta cognitiva a complexului. Astfel, exista si au fost puse in evidenta mai multe tipuri de idei fixe de unde si denumirea: complex de persecutie, complex de grandoare, complexul erotic, complexul de inferioritate, etc.
Cand complexul este "zgandarit", adica cand anumiti stimuli exteriori sunt perceptuti de pacientul respectiv, manifestarile devin foarte greu de controlat, foarte pregnante si incarcate emotional, comportamentul devine unul iesit din limitele normalitatii, isteric, agresiv, sau poate de retragere, de evitare, etc.
Din pacate, odata cu trecerea timpului, complexul tinde sa "se extinda", in sensul ca din ce in ce mai multe lucruri, din ce in ce mai multi stimuli sunt asociati de mintea pacientului respectiv cu gama de preocupari a complexului sau. Asa se ajunge ca fiecare floare sau fiecare pasare, fiecare obiect neutru, sa ii aminteasca acestuia de problema sa nerezolvata.
Sa-mi fie iertat, dar observ la multi dintre membrii societatii o astfel de extindere a complexului care ii domina. S-ar putea sa fie un complex de persecutie. De ce de persecutie? In acest tip de complex, se observa temerile irationale ale unui subiect, legate de faptul ca ceilalti sunt responsabili de esecurile sale, subiectul fiind convins ca acestia comploteaza impotriva sa.
Lipsa de incredere si fricile ating cote neobisnuit de mari in cazul tulburarii de personalitate de tip paranoid si in cazul schizofreniei paranoide, si s-ar putea sa ne caracterizeze si pe noi uneori, sub forma mai comuna a anxietatii si a tuburarilor asociate.
Si totusi, amintiti-va ca fiecare dintre noi este responsabil pentru faptele sale si numai ale sale. Nimeni nu este perfect, desi putem tinde catre mai bine. Necazul si teama nu ar trebui sa ne determine sa distrugem tot ce am construit pana acum, prin eforturi si sacrificii. Vinovatii vor fi trasi la raspundere. In plus, avem fiecare dintre noi lectii importante de invatat Nu este de ajuns?
(1) Imaginea Fantana cu Candele imi apartine, si se afla sub licenta CC BY-SA 2.0
(2) Jung, C., (2005), Opere complete, vol. 3, Psihogeneza Bolilor Spiritului, editura Trei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu