Succesul este o problema de curaj, planificare, eforturi constante si toleranta la frustrare. Sau poate ca este doar o chestiune de noroc, pile si relatii... Convingerile nerealiste despre succes ar putea sta la baza depresiei.
Avem conceptii diferite despre succes. Este, poate, normal sa fie asa. Dar conceptiile noastre despre succes pe unii ii aduc la psihiatru iar pe altii ii feresc de acesta, oricat de mult ati crede in originalitate, unicitate si specific personal. Iata doar cateva dintre aceste principii:
- Fara durere, nu exista castig (No pain, No gain)
- Fara curaj, nu exista glorie (No guts, No glory)
- Succesul presupune sa mergi din esec in esec, fara a-ti pierde entuziasmul.
- Nu incerca sa devii un om de succes ci un om de valoare.
Probabil ca fiecare dintre aceste principii isi are avantajele si dezavantajele sale. De exemplu, daca consideri ca fara riscuri, nu exista glorie, probabil ca uneori riscurile vor deveni irationale, faptele radicale iar castigul foarte putin garantat. Iar daca succesul te intereseaza mult mai putin decat valoarea, probabil ca altii se vor afla la locul potrivit si la momentul potrivit, in locul tau.
Ma intreb ce cred despre succes tipii din videoclipul urmator, care au motivele lor sa mearga la sala de lectura.
Am observat de ceva timp prezenta unui soi de heirupism, generalizat, care, pe undeva ne si inspira incredere, cel putin intr-o prima faza. In sensul ca daca vezi pe cineva ca scoate aburi pe urechi, e ca o garantie ca acea persoana se afla pe drumul cel bun. Fiindca lucrurile cele mai bune se fac repede, cu zgomot, cu intriga si ceva pasiune.
Heirupismul este definit in DEX drept un entuziasm exagerat, manifestat in activitate, prin actiuni precipitate si mare graba. Termenul are insa si o conotatie peiorativa, mai putin favorabila, care insinueaza faptul ca respectivul entuziasm nu se bazeaza pe nimic real sau concret, iar actiunea heirupista este destul de putin cugetata, este deficitara la capitolul planificare si organizare, fiind, prin toate astea, mai curand stupida. Totusi heirupismul are emotie si poate duce o anumita intreprindere inainte, foarte mult si foarte repede.
Poate ati auzit despre tulburarea afectiva bipolara. Este un tip de problema, afectiva, cum ii spune si numele, caracterizata printr-o evolutie sinusoidala persistenta a emotiilor: foarte sus, in culmea fericirii si apoi foarte jos, in cele mai profunde depresii.
Pentru o persoana care sufera de asa ceva, emotiile sunt un adevarat roller-coaster, iar probabil aceste mijloace de a trai senzatii tari din parcurile de distractie au fost facute pentru a ne ajuta sa intelegem tulburarea afectiva bipolara. Sau cel putin asa cred toti psihologii.
Psihologii adlerienii (Alfred Adler) care considera ca totul este legat de dorinte, de asteptari, idealuri si scopuri, au gasit o explicatie interesanta acestui tipar al evolutiei emotiilor. Afectivitatea bipolara ar fi rezultatul unei avantari spre inaltimi (lucruri, pozitii, relatii, etc) care nu exista in realitate, sau daca exista, sunt putin prea sus pentru respectivul individ. Astfel, ne explicam faza de expansiune, in care persoana chiar realizeaza cate ceva, dupa care urmeaza faza de cadere, cand realitatea ne bate la usa si isi cere tributul.
O persoana ca aceasta, in fazele de manie este in culmea fericirii, are tonus si energie maxima, are proiecte si le duce, in mare parte, la bun sfarsit, realizeaza foarte multe lucruri, repede, vijelios, incat abia daca iti vine sa crezi. Dar apoi intervine ceva care o da peste cap, pentru o vreme, si nu mai reuseste decat sa isi planga de mila.
Intre aceste intervale psihoterapeutul afla ce a mai realizat clientul intre timp, de la ultima depresie, si apoi isi face o programare la ORL, fiindca nu poate sa creada tot ce aude.
Si totusi, pe undeva este o fisura. Heirupismul isi trage energia dintr-o radicala lipsa de realism, caci numai niste scopuri iesite din comun, ne-ar putea aduce in starea de a depune niste eforturi iesite din comun. Din pacate, iluziile acestea, despre ceea ce putem obtine si despre ceea ce putem fi, despre timpul si conditiile necesare, ne aduc intr-o zi la capatul puterilor. Este o zi trista, in care adevarul pare mai dramatic decat este si o zi pentru care nu ne-a pregatit nimeni.
... Ziua in care afli ca nu tot ce zboara se mananca.
Depresia are un scop, si anume acela de a retrage individul dintr-o lupta ce nu poate fi castigata. Paul Rasmussen
Functii ale depresiei:
- Stop pierderi! A ramane intr-o batalie pe care nu o poti castiga reprezinta o mare risipa de timp si energie. Activarea prelungita a sistemului nervos simpatic produce acest colaps in mod iminent. Ei bine, depresia impiedica acest scenariu.
- Auto-protectie. Datorita stresului prelungit, in conditiile in care abia daca iti mai oferi vreo pauza si abia daca mai apare vreo victorie, in conditiile in care nici nu vrem sa auzim despre retragere, depresia devine un "agent sanitar": daca nu am intra in depresie, cu siguranta ar surveni imbolnaviri datorate extenuarii.
- Strigat de ajutor. Un mecanism adaptativ pe care specia noastra il datoreaza evolutiei si careia noi insine ii datoram respect, este acela de a ne sensibiliza fata de durerea sau tristetea celorlalti. Depresia poate sa determine actiuni de salvare si, mai mereu atrage gesturile si actiunile generoase ale celor din jur, atitudinile de ingrijire si suport.
- Deconectare. Aproape sigur, nu ii veti face solicitari unei persoane care nu se simte prea bine, caci nimic nu va incurajeaza, in schimb, ii veti oferi o amanare de la o datorie si un termen prelungit pentru predarea unei lucrari sau a unui proiect. Unii au spus chiar despre depresie ca ar fi o vacanta auto-impusa. Poate ca principalul avantaj aici este scutirea de propriile noastre standarde de reusita, de perfectionismul drastic care, de altfel, ne-a si adus aici.
In ce priveste solutiile, acestea nu se gasesc in medicamente, cum poate va imaginati multi dintre voi, ci mai curand in a fi dispusi si a accepta ca se poate trai si fara a obtine "luna de pe cer", sau incercand sa o obtineti in pasi marunti si oferindu-va un timp rezonabil, planificand minutios, organizandu-va timpul in mod adecvat si realizand cate putin in fiecare zi. A iesi din depresie ar putea fi un aspect legat de... cunoasterea propriilor limite?
Doua dintre cartile care au schimbat destul de mult credintele mele despre succes sunt "Am reusit!", de Guy Missoum si "Pasi Simpli catre Vise Imposibile", de Steven K. Scott. Am intalnit acolo o viziune mai putin heirupista despre succes. Afli astfel ca nu trebuie sa faci totul in doua zile, dar ca totul poate fi realizat prin eforturi constante, care lasa loc altor aspecte ale vietii: familia sau sanatatea.
(1) Imaginea Hurry! Hungry!, de Christian Scheja, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0
(2) Rasmussen, P.; (2011); The quest to feel good; Taylor & Francis Group, N.Y.
(3) Scott, K., S.; (2007); Pasi Simpli catre Vise Imposibile, editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti
(4) Missoum, G., (2003), Am Reusit!, editura Polirom, Iasi
(5) Borcharf, T. (August 6, 2015) With depression, know your limits, website: Psychcentral
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu