Pastile de Veselie

Dr. House le administra pacientilor sai bomboane din automat. Deloc intamplator! Conform studiilor, bomboanele rivalizeaza in efect cu medicamentele prescrise de psihiatru, neavand insa dezavantajele acestora: insomnii ori somnolenta, dureri de cap, greturi sau diminuarea libidoului.

Efectul Placebo consta in administrarea de substante neutre din punct de vedere farmacologic (de ex. zahar), dar care, in anumite conditii, reusesc sa produca schimbari importante in evolutia unor boli, prin puterea credintei.  

Daca esti usor sugestibil iar pilula cu zahar iti este oferita de un reputat medic, sau de alta persoana in care ai incredere, si care iti spune ca este un produs german renumit, care nu da gres niciodata, este probabil ca aceasta evolutie pozitiva a bolii sa fie cat se poate de reala, desi se bazeaza pe... o minciuna. Pe o minciuna si pe credinta ta, desigur. Ei bine, efectul Placebo a devenit un mod de a testa medicamentele, prin compararea rezultatelor.

Iata cum vad eu efectul Placebo, aceasta interventie medicala iluzorie.

Da, functioneaza!
Ajungi la un moment dat sa crezi ca porti o pereche de jeansi reali!

S-ar putea sa va surprinda asta, dar anumite studii arata ca medicamentele folosite pentru tratarea depresiei, spre exemplu, nu sunt cu mult mai eficiente decat inofesiva pilula cu zahar, desi au efecte secundare deloc de neglijat, ca de exemplu somnolenta, greturile, durerea de cap sau diminuarea libidoului, spre deosebire de pilula cu zahar. Probabil acesta e si motivul pentru care faimosul personaj dr. House le prescria atat de multe bomboane pacientilor sai...

Cand am inceput sa practic psihoterapia, imi facusem, la sugestia celor mai experiementati, un fel de kit de urgenta: daca vad ca nu ma descurc cu un anumit caz, il trimit la psihiatru. Pe parcurs insa, am ajuns la concluzia ca acele cazuri in care am tendinta sa "scap usor" facand o trimitere la psihiatru, sunt cele asupra carora ar trebui sa insist eu insumi, fiind mai curand de compententa mea, decat de competenta psihiatrului.

Strategiile de interventie ale psihiatriei, desi poate mai respectate si mai influente in societate, lasa adesea de dorit. Numerosi clienti spun ca, "psihiatrul nu sta la povesti" iar dupa o perioada in care acesti "pacienti" au urmat un tratament medicamentos, la intreruperea tratamentului se vad nevoiti sa constate ca se afla in acelasi punct. Inseamna oare ca ar trebui sa continue tratamentul, toata viata? Suntem oare bolnavi... definitiv?

Problemele psihologice sunt privite de catre psihiatrie mai curand ca "dezechilibru chimic", care, fireste, trebuie reglat cu pilula adecvata. Dupa o expresie populara, asta inseamna, in principiu, sa asezam caruta in fata cailor. Caci, dintr-un punct de vedere psihologic, acest dezechilibru chimic nu este altceva decat un rezultat al tulburarilor emotionale, ce isi au sursa in dificultatile individului de a-si administra stresul si problemele de viata.

Desigur, anumiti clienti pot fi vulnerabili din punct de vedere genetic, in sensul ca, poate, au mostenit un anumit tip de sistem nervos, o sensibilitatea accentuata. Dar acesta este un mod fatalist de a pune problemele, care nu ne ajuta cu nimic. Cand insa privim lucrurile din perspectiva a ceea ce putem face pentru a obtine controlul asupra propriilor reactii, raspunsul nu se afla in medicamente, mai niciodata.

Mecanismul Patologiei

Nu suntem constienti, in general, de scopul emotiilor, dar acestea nu apar fara motiv. Emotiile, privite la acest mod, sunt intotdeauna adaptative, caci ele reprezinta un mijloc de a lupta pentru scopuri. Ele nu apar fara motiv si nici nu sunt determinate in procent de 100% de evenimentele exterioare: examene picate, relatii terminate, pierderea locului de munca, a unor persoane dragi, etc.

Emotia (Y), nu poate sa apara in absenta evenimentului (X), dar ceea ce o determina cu adevarat nu este evenimentul (X), ci scopul (Z). O insulta venita din partea unui copil nu produce acelasi efect emotional ca si o insulta venita din partea sefului. Paul Rasmussen, Ph D., Adlerian School of Professional Psychology, Chicago

X [eveniment] ~ T [thought / gand] ~ Y [emotie] ~ A [actiune] ~ Z [rezultat dorit / scop]

Orientarile pur cognitiviste si cognitiv comportamentale nu iau in calcul factorul Z, adica scopurile personalitatii. Insa in fiecare situatie ce provoaca emotii "in dezechilibru", scopurile sunt un factor nelipsit. De altfel, putem considera emotiile drept un "aparat" de monitorizare a evenimentelor externe, ce indica in ce masura ne apropiem sau ne indepartam de scopurile, dorintele si asteptarile noastre.

A lua medicamente, chiar daca in prima faza, simptomele depresiei sunt eliminate, presupune insa si a lipsi personalitatea de acest aparat providential care ii indica in ce masura se apropie sau se indeparteaza de scopurile sale. E ca si cum am ramane fara busola. Starea de bine pe care ne-o ofera medicamentele, sugereaza faptul ca nu iti mai doresti nimic, ca te afli exact acolo unde doreai sa ajungi / si anume la starea de bine.

Care ar putea fi consecintele acestui fapt? Probabil ca nici macar nu se cunosc toate aceste consecinte, insa e limpede faptul ca medicamentele bulverseaza intreaga organizare a personalitatii. Spre exemplu, s-a ajuns chiar la un top 10 al medicamentelor legale care au fost puse in legatura cu violenta, iar depresia diagnosticata, care este asociata mai mereu cu medicamentele pentru depresie, conduce la o crestere a comportamentului deviant si violent, ce consta in auto-vatamare sau vatamarea altor persoane si distrugerea de bunuri.

Se mai vorbeste si despre dezvoltarea tolerantei la medicatie, lucru care reprezinta o consecinta a existentei  mecanismelor homeostatice ale organismului uman. De ce nu am dezvolta toleranta la medicatia anti-depresiva daca dezvoltam asa ceva la uzul oricarei alte substante? Odata cu toleranta, ne recapatam "busola", si ne amintim ca anumite lucruri chiar ne fac nefericiti. Solutia? Am spune ca mai multe medicamente...

Cum spuneam, emotiile reprezinta un mod de a semnaliza ca ne apropiem (daca emotiile sunt pozitive) / ne indepartam (daca emotiile sunt negative) de scopurile noastre. Adesea persoanele afectate de patologie psihica, au o sensibilitate iesita din comun, pentru ca aceasta sensibilitate le-a ajutat, inca din copilarie sa isi impuna scopurile. Spre exemplu, asa am devenit extrem de plangaciosi, tristi, fricosi, sau extrem de furiosi, cand am observat ca aceste emotii produc o influenta in jurul nostru, in comportamentul celor dragi.

Ne simtim rau in scopul de a ne simti bine. Paul Rasmussen, Ph D., Adlerian School of Professional Psychology

Este ceea ce se cheama ca am invatat sa adunam gresit: 2 + 2 = 5. Dar viata sociala anuleaza aceste mituri ale copilariei, si ne demonstreaza ca o frica iesita din comun, o furie si o agresivitate sau o tristete fara sfarsit, nu mai produc schimbarile dorite in comportamentul celor din jur, dimpotriva, devin obositoare si extenuante pentru acestia. Din pacate, nimeni nu vrea sa fie "bona" ta... Asa avem sansa sa descoperim faptul ca emotiile nu rezolva problemele noastre, dimpotriva, le fac mai mari.

Si este cat se poate de rezonabil sa ne dorim sa imbunatatim starea prezenta. Problema insa este cum o facem? Daca pana acum ne urmaream scopurile prin intermediul emotiilor (tot mai in dezechilibru, fiindca... nu merge altfel), psihoterapia ne reveleaza faptul ca, daca scopurile noastre sunt rezonabile, atunci le putem atinge facand ceva, nu doar simtind. 

Da-mi Doamne curajul de a schimba lucrurile ce se pot schimba, linistea de a accepta lucrurile ce nu se pot schimba si intelepciunea de a face diferenta intre cele doua. Serenity Prayer

Amintiti-va deci ca, nu suntem constienti intotdeauna de scopurile emotiilor, dar ele nu apar niciodata fara motiv. 

(1) Imaginea Pastillas Para Todos, de Srgpicker, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Szalavitz, M. (January 7, 2011), Top Ten Legal Drugs Linked to Violence, website: TIME

(3) Itzkovich, J. (August 16, 2012), Depression medicine, placebo, equally effective, website: Jerusalem Post

(4) Rasmussen, P., (2011), The quest to feel good; Taylor & Francis Group, N.Y.

(5) Tran, M., (February 15, 2015) Diagnosed Depression Linked to Violent Crime, says Oxford University, website: The Guardian