Toate problemele sunt, in esenta, probleme de relatie. Problemele relatiei dintre parinti si copii se gasesc la intersectia dintre prea multa disciplina, prea multa iubire sau prea multa libertate. Si totusi, stiti sa cultivati relatia cu propriul copil?
Reputatul psihoterapeut William Glasser este unul dintre modelele mele. Va pot spune despre dansul ca a fondat un stil de psihoterapie, numit Psihoterapia Realitatii si considera ca toate problemele umanitatii sunt, in esenta, probleme ale relatiilor.
Este o viziune profund adleriana asupra lucrurilor. Alfred Adler, care a aderat la pricipiul holismului, considera ca lumea face parte dintr-un intreg supraordonat, fiind ea insasi un intreg, format din intreguri subordonate. Univers, galaxie, planeta, ecosistem, societate umana, state, comunitati, familii, indivizi, organe, tesuturi, celule, atomi...
Toate acestea se afla intr-o profunda intrepatrundere iar supravietuirea si reusita ansamblului depinde de... supravietuirea si reusita relatiilor dintre partile componente ale fiecaruia dintre aceste nivele de organizare a vietii si materiei. Atata vreme cat relatiile exista si sunt protejate, se conserva si sensul existentei noastre comune. Cand relatiile au incetat, ori s-au deteriorat, problemele dau buzna...
De la regretatul William Glasser am invatat si conceptul de "Lumi Speciale". El intelegea prin asta faptul ca in sufletul fiecaruia dintre noi se afla un loc special, in care avem lucruri pe care le pretuim si persoane dragi noua, principii, dorinte, idealuri, care, intr-un fel, ne si guverneaza existenta, caci evoluam in spiritul acestor principii si in dorinta de a pastra aceste bunuri de pret, acesti oameni la care tinem, cat mai aproape.
Cand cineva reuseste sa patrunda in Lumea ta Speciala, se numeste ca relatia voastra este una reusita. Ar fi de dorit, nu-i asa, ca cele mai apropiate fiinte din viata noastra sa se afle in Lumea Noastra Speciala. Si ar fi de dorit ca parintii si copiii lor, sa isi gaseasca loc, in mod reciproc, unii in Lumile Speciale ale celorlalti. Oare cum am putea sa patrundem in Lumea Speciala a copiilului nostru? Nu ma indoiesc de faptul ca va doriti asta.
Iata insa cum niste parinti reusesc sa zdruncine Lumea Speciala a copiilor, spunandu-le ca le-au mancat dulciurile de Helloween. Si iata si diversitatea de reactii ale acestor copii.
Probabil ca viata de adulti ne aduce, in repetate randuri, astfel de situatii, in special daca v-ati nascut la locul potrivit, adica "undeva in Balcani". Iar acest experiment usor malitios, ar putea sa aiba si efecte pozitive, pe langa faptul ca scoate in evidenta, atat de bine, reactiile la frustrare, deja formate, ale acestor copii.
Se considera ca, in educatie, exista patru stiluri parentale, destul de bine definite, prin intermediul a doua dimensiuni principale. Cele doua dimensiuni sunt Iubirea si Disciplina. Iar cele patru stiluri educative sunt urmatoarele: Autocratic, Permisiv, Laissez Faire si Democratic.
Stil Parental | Disciplina | Iubire |
---|---|---|
Autocratic | + | - |
Permisiv | - | + |
Laissez Faire | - | - |
Democratic | + |
In ciuda a ceea ce multi dintre parinti isi inchipuie, copiii lor nu isi doresc niste parinti-prieteni, cu nimic mai intelepti si mai de ajutor decat prietenii lor copii, dar nici niste parinti-tirani, care ii ingrozesc si ii aseaza la o distanta prudenta, si cu atat mai putin niste parinti carora nu le pasa de ei, care le lasa in inima o rana atat de profunda. Copiii sunt mai mereu constienti de propriile limite (lipsa auto-controlului, a vointei, a experientei, a resurselor) si recunosc competenta parintelui in a mentine structura si fagasul vietii lor.
Exista la acestia perceptia pe termen scurt: vreau ceea ce vreau eu, cum vreau eu si atunci cand vreau eu, dar si perceptia pe termen lung: parintele ar trebui sa stie mai bine ce trebuie sa fac, cand si cum. Chiar daca copilul iti va face o scena memorabila pentru faptul ca nu i-ai implinit o dorinta, el iti poate reprosa mai tarziu faptul ca i-ai implinit chiar toate dorintele si nu a invatat ca viata sociala are si limite. Cel mai probabil, va face asta atunci cand va intelege ca tu, in calitate de parinte, ai avut o contributie insemnata in esecul sau de a se integra in societate.
Valorile societatii actuale: banul, castigul material, statutul privilegiat, si tot ceea ce este sclipitor si placut la privit, fac in asa fel incat relatiile sa sufere o dramatica depreciere in mentalitatea si printre prioritatile noastre. In aceste conditii, nu mai avem timp sa le impunem limite copiilor nostri, iar adesea, nu mai avem timp nici macar sa le aratam semnele afectiunii noastre.
Rezultatul ar putea fi o generalizare a stilului de educatie de tip Laissez Faire, caracterizat prin lipsa disciplinei si a iubirii. Astazi trebuie sa fii prea constient de importanta relatiilor pentru a reusi sa cultivi o relatie parentala adecvata cu propriul copil.
Cand vorbim despre cultivarea relatiei parentale, trebuie sa avem in vedere ambele componente ale acesteia: atat disciplina cat si iubirea. Iar cele doua componente, solicita deopotriva timp dedicat cu religiozitate acestei relatii de care depinde viitorul familiilor. Iata cateva sugestii in ce priveste cultivarea celor doua componente ale relatiei parentale.
Disciplina | Iubirea |
---|---|
|
|
Ar mai fi poate de adaugat, ca fiecare dintre noi isi are modul preferat de a se simti iubit: prin atingere, imbratisare, timp petrecut impreuna, prin cadouri, sau poate chiar prin confesiuni facute sau ascultate. De asemenea, ar mai fi de vorbit despre metoda "consecintei logice", prin care copilul este motivat sa respecte anumite reguli. Promit insa ca voi aborda pe viitor astfel de teme.
(1) Imaginea No Name Photo, de Lena Rostunova, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu