Functii Onirice

In ce consta visul si mai ales la ce foloseste? Aflarea viitorului? Cunoastere de sine? Cercetarile efectuate de-a lungul timpului releva complexitatea fenomenului oniric, ca forma alternativa de gandire, desfasurata pe timpul somnului, prin intermediul imaginatiei.

Studiul unui fenomen presupune, in esenta, a raspunde la doua intrebari: In ce consta fenomenul si la ce foloseste acesta. Pe de o parte avem de inteles mecanismele si resorturile care il deterimina, iar pe de alta, este necesar sa clarificam care sunt modurile in care am putea face uz de respectivul fenomen si de efectele sale.  

Odata cu lansarea ipotezelor si teoriilor explicative privitoare la modul in care apare fenomenul respectiv, ne vedem si in postura de a identifica posibilele sale roluri ori scopuri necesare. Asadar, manifestarile onirice, ca activitate universala si regulata, au o valoare adaptativa?  

• Functia premonitorie. Teoriile naive, aparute inca din antichitate, care postulau faptul ca visul isi are originile in supranatural, la zei, divinitate si demiurgi, ne ofereau si o intelegere la fel de naiva a rolului viselor in existenta noastra - comunicarea cu divinitatea, intelegerea mesajelor incifrate venite din partea entitatilor supranaturale si care priveau viitorul. Altfel spus, visele au o functie premonitorie, teorie recunoscuta si afirmata pana si de reputatul psihiatru elvetian Carl Jung. Dar credinta in functia premonitorie a viselor, desi pare a contribui la o mai buna adaptare, e totusi foarte greu de demonstrat, iar cazurile rare cand aceasta functie pare sa actioneze, pot fi interpretate prin intermediul unor teorii alternative: coincidente (Aristotel) sau chiar profetii auto-indeplinite. Experienta clinica a lui Carl Jung pare a da de inteles ca ar fi mai prudent sa nu credem si sa nu luam in serios o astfel de functie onirica. Ramane in schimb un bun punct de plecare pentru cercetari viitoare.  

• Continuitatea activitatii cerebrale. Somnul reprezinta o perioada de inactivitate fizica si fara informatii din exterior, care ocupa 8 ore din 24 si 1/3 din viata. Cercetatori ai viselor precum Jaques Montangero considera ca este de neconceput ca in tot acest timp creierul si spiritul sa nu-si exercite functiile lor "superioare" de decodare a perceptiilor, de elaborare a semnificatiilor, a cuvintelor si imaginilor, de luare a deciziilor, de producere a ideilor sau de planificare a activitatilor. Probabil ca daca aceasta activitate ar fi pur si simplu suspendata, ar exista un pericol de regresiune la trezire si de aici adaptarea deficitara la mediul natural si social. Montangero presupune ca aceasta ar putea reprezenta functia fiziologica si psihologica esentiala a visului.  

• Favorizarea somnului prin crearea unui context fictiv. O conditie psihologica a somnului este aceea de a reusi sa uitam mediul ambiant, adormirea fiind dificila atunci cand suntem distrasi de zgomote sau miscari ce survin in cadrul acestuia. Avem deci toate motivele sa credem ca daca spiritul nu ar fi absorbit de continuturile onirice, el ar avea tendinta de a se orienta catre mediul ambiant, ceea ce ar avea drept consecinta intarzierea / intreruperea somnului. Jaques Montangero este in acord cu punctul de vedere freudian - "visul este un paznic al somnului", desi nu impartaseste si conceptia despre vis a parintelui psihanalizei (nega spre exemplu existenta cenzurii punand-o pe seama unui mecanism de productie onirica ce tine de imaginatie). Cercetatorul elvetian sustine ca visam toata noaptea, dovada fiind aceea ca in toate stadiile somnului obtinem relatari onirice din partea subiectilor. Astfel stand lucrurile, probabil ca "nu ne odihnim niciodata cu adevarat", in sensul unei pauze absolute in activitatea mintii. Se poate totusi afirma ca este mai odihnitoare activitatea atunci cand aceasta ne ajuta sa uitam perceptiile obisnuite.  

• Functia de odihna a spiritului, dupa activitatile sale diurne. La inceputul secolului XIX, Burdach, un psihofiziolog citat in mod frecvent de catre S. Freud, afirma ca "visul reprezinta o vacanta a spiritului". Exista de altfel, un pralalelism frapant intre reprezentarile onirice si ocupatiile de vacanta, cand omul se plimba, calatoreste, se dedica pasiunilor sale, nu zace inert, in camera sa. Cea mai apreciata vacanta este aceea care contrasteaza cel mai mult cu viata obisnuita. Visul permite spirtului sa se desfasoare in voie, liber si diferit de starea de veghe, prin imagini mai curand decat prin cuvinte, iar slabirea controlului constient exercitat asupra imaginatiei permite aceasta functionare odihnitoare.  

• Intareste sentimentul de unitate a Eului. Cercetatorii visului au avansat adesea ipoteze privind o functie a visului legata de personalitate - acesta ar putea fi un mod de integrare si exprimare, de mentinere a trasaturilor individuale, chiar si a aspectelor genetice ale acestora. (Jouvet, 1992). De asemenea, visul ar putea reprezenta o modalitate de a restaura Eul in urma provocarilor zilnice care pot perturba integritatea si unitatea acestuia. (Fiss, 1993) Montangero afirma ca aceasta functie este justificata si sustinuta de faptul ca in vis apar preocuparile, experientele trecute sau anticipate ale subiectului, de unde si ideea de mentinere si echilibru al personalitatii. Aceeasi idee de conservare a echilibrului personalitatii, era vehiculata de C. Jung prin functia compensatorie a visului, care avea un rol in conservarea si mentinerea Eului.  

• Regularizarea starilor emotionale. Nu putine si deloc de neglijat au fost opiniile care sustin o functie a viselor in domeniul afectivitatii. Ipoteza porneste de la observatia empirica a faptului ca in vise apar numeroase reflectari ale emotiilor experimentate de un subiect pe timpul starii sale de veghe. Stimulii stresanti sunt adesea reflectati si acestia in visele noastre, iar prin evaluarea starii emotionale inainte si dupa trezire, putem avea revelatia ca visul si noaptea au fost intr-adevar un sfetnic bun, iar starea noastra emotionala se imbunatateste in decursul noptii. De asemenea, daca suntem expusi iar stimulilor stresanti, dimineata, la trezire, putem constata faptul ca ii suportam mai bine. Cea mai ferventa sustinatoare a acestei teorii a fost cercetoarea americana R. Cartwright. Alti cercetatori vorbesc si despre o functie de rezolvare a problemelor afective, care consta fie in identificarea unor solutii din trecut, fie in generarea de noi solutii, odata cu eliberarea spiritului in cadrul visului. (Berger, 1967) Probabil primul care a avansat o astfel de idee a fost S. Freud, vorbind despre functia de descarcare a energiilor prin intermediul visului, urmat de C. Jung, care sustinea existenta unei functii compensatorii a viselor, cu efect auto-reglator asupra personalitatii.  

• Functia de consolidare mnezica si fixarea a informatiilor achizitionate recent. Anumiti cercetatori au evidentiat existenta unor functii cognitive in elaborarea visului. Astfel, Palombo (1978), sustinnea ca visul ar fi o tentativa de a descoperi carei experiente trecute ii corespunde experienta noua, acest fapt contribuind la o mai buna intelegere si integrarea a noului. Cand experientele trecute se amalgameaza cu cele recente, apar bizareriile, frecvente de altfel in cadrul viselor. Cerccetarile pe animale arata  faptul ca perioadele in care invatarea a fost intensiva, vor determina si cresterea duratei somului de tip paradoxal. De altfel pare a exista o legatura privilegiata intre anumite capacitati cognitive si somnul de tip paradoxal – cercetarile efectuate pe oameni arata ca deprivarea de somn REM are un impact negativ asupra capacitatii de rezolvare a unor sarcini logice.  

• Antrenarea creativitatii. Autori precum Jaques Montangero au evidentiat rolul visului in antrenarea creativitatii, dupa ce, de-a lungul timpului, numeroase personalitati artistice sau ale lumii stiintifice, au adus marturie despre modul in care au fost sprijinite de anumite visuri in activitatea de creatie: Salvador Dali, Edgar Alan Poe, Tartini, Kegule, Mendeleev, etc. Totusi, la administrarea unor sarcini cognitive seara, inainte de culcare, subiectii lui Montangero rareori reusesc sa descopere solutii fiabile, in mod direct, prin intermediul visului. Cu toate acestea, dimineata, la trezire, mult mai multi sunt aceia care reusesc sa descopere solutiile problemelor primite inainte de culcare, ceea ce nu poate sa nu dea de gandit. Forma amalgamata in care apar visurile, ce imbina cunostinte diverse, amintiri, persoane si personaje variate, intr-un mod deloc surprinzator, devin cu usurinta o sursa de inspiratie pentru creatorii de toate felurile. Imaginatia eliberata de controlul constiintei are un rol important in potentarea creativitatii, nu mai e loc de vreo indoiala.  

• Reorganizarea cunostintelor. O alta functie profund cognitiva este aceea de a reorganiza si a inregistra transformarile survenite la nivelul structurilor de cunostinte. In procesul terapeutic aceasta reorganizare este deosebit de pregnanta dupa ce, parcurgand un proces de evolutie personala, un anumit subiect reuseste se reprezinte pe sine in moduri diferite, de la o etapa la alta a evolutiei sale. Dar aceste modele interne ale lumii par a suferi sensibile modificari si in urma unor socuri traumatice care evidentiaza o evolutie ingrijoratoare a acestora de la incredere la indoiala si suspiciune, sau de la lumina la penumbra sau intuneric.  

• Eliminare mnezica. O ultima functie de tip cognitiv, despre care au vorbit cercetatorii visurilor, este aceea de eliminare menzica – visul ar fi o forma de a uita: prin intermediul visurilor sunt descarcate anumite retele de informatii supra incarcate. Visurile care se repeta sub forme usor schimbate, cele care reitereaza forme si continuturi, par a infirma acest lucru. Se presupune ca acomodarea aduce si desensibilizare, scaderea importantei unor anumite continuturi iar de aici si schimbarea starii psihice.  

Iata ca cercetarile diverse pe tema viselor si a functiilor acestora, elimina prejudecati care dainuie unele dintre ele de mii de ani: ca de exemplu aceea ca visele ar fi doar o forma de comunicare cu divinitatea si de aflare a viitorului. De asemenea, se infirma faptul ca singurul lucru ce conteaza in cercetarea viselor ar fi semnificatia acestora, adica interpretarea.

Studiile recente din domeniu scot in evidenta faptul ca exista multe alte lucruri demne de interes atunci cand vorbim despre visuri si care au fost ignorare o lunga perioada de timp - Ce este visul? Ce procese il produc si ce il deosebeste de produsele gandirii din starea de veghe?

Deosebit de interesante si fertile din punct de vedere al intelegerii viselor se dovedesc a fi studiile ce pun accent pe latura cognitiva, a elaborarii viselor, cele care ignora prejudecata potrivit careia visul releva continuturi de natura afectiva, refulate, ca parte a inconstientului si atat. Aceste cercetari afirma ca visul este o forma de gandire, de tratarea a informatiei si cunostintelor, in care ies la suprafata preocupari, griji cotidiene dar si modele informationale ale lumii sau idealuri personale ori chiar probleme filosofice abstracte.  

Acest tip de cercetari nu fac decat sa sustina o intelegere mai profunda a legaturii intre personalitatea umana si visuri, precum si a modului in care patologia psihica se exprima prin intermediul visului.

(1) Imaginea Bob's Cheezy Dream, de Robert Couse Baker, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0 

(2) Montangero, J., (2003) Vis si Cognitie. editura Polirom, Iasi

(3) Cartwright, R., (2010), 24 Hour Mind, Oxford University Press