Dilema lui Eros

Dragostea dureaza 3 ani? Gresit! S-a descoperit ca de fapt perioada respectiva e chiar ceva mai scurta. Cercetarea dinamicii hormonale a indragostitilor, arata ca, dupa numai 12 luni, in microbiologia partenerilor intervin schimbarile ce ar putea explica asa-zisa "moarte a pasiunii".

Daca in prima perioada a relatiei cei doi manifesta trairile caracteristice indragostirii: fluturi in stomac, obsesia persoanei iubite, nevoia de a fi impreuna mereu, insomniile, dificultatea de concentrare pe problemele practice ale vietii (scoala, job, etc), ei bine, dupa aceasta, sentimentele devin mai stabile, intervine si o anumita doza de previzibilitate, ca rezultat al auto-dezvaluirii si inter-cunoasterii si intervine, poate in mod alarmant pentru unii, o doza de monotonie.

Ar fi intr-adevar contra productiv si total ineficient din punct de vedere economic sau social, sau din punctul de vedere al familiei, sa ramanem indragostiti la acelasi mod, pentru o perioada mai lunga de timp. Ce ar mai reusi sa faca in viata o persoana care depinde de acesti fluturi in stomac? Mai este loc pentru evolutie sociala, materiala, chiar spirituala, atunci cand suntem dependenti de trairile specifice indragostirii? Si atunci de ce le urmarim cu atata obstinatie? De ce suntem in stare sa formam mereu si mereu cupluri noi?

Este oare puterea drogului iubirii atat de mare incat, eventual, sa duca la dependenta?


Iata un om ce pare sa fi descoperit ceva... Adorabil personaj!
Dar ma indoiesc ca v-ati dori sa locuiti sub acelasi acoperis cu dansul...

Disparitia fluturasilor si a celorlalte "simptome" ale indragostirii lasa adesea loc unei stari de anxietate si unor intrebari apasatoare: de ce nu ma faci sa simt ca inainte? Oare iubirea noastra s-a incheiat? In ciuda acestor framantari, asa cum spuneam mai sus, aceasta situatie este cat se poate de normala si a fost demonstrata ca atare prin studii stiintifice.

Se pare ca anumiti hormoni sunt prezenti in sange atunci cand oamenii sunt indragostiti in mod acut, neexistand nicio dovada ca aceiasi hormoni ar fi prezenti la persoanele care au fost in relatie timp de mai multi ani. De fapt, moleculele iubirii pot sa dispara chiar si in 12 luni dupa inceputul relatiei, pentru a fi inlocuite de un alt lipici chimic care tine cuplurile impreuna. Michael Gross 

Si atunci ce este iubirea? Este ea doar o iluzie, trecatoare prin definitie? Suntem condamnati la dezamagire dupa doar un an de relatie? Raspunsul oferit de cei care au cercetat indeaproape acest fenomen complex care marcheaza intreaga noastra existenta ar fi urmatorul: in termeni evolutionisti, specia a cautat sa isi conserve si sa isi sporeasca sansele de supravietuire si a descoperit acest mecanism care incurajeaza relatiile noi. Iar solutia a fost drogul indragostirii, adica hormoni care transforma totul intr-o sarbatoare. O sarbatoare care insa trebuie sa se incheie la un moment dat...

Prin urmare, acel "si au trait fericiti pana la adanci batranete", este mai curand un ideal ce ramane de dovedit decat o realitate propriu-zisa. Exista insa si o alta fata a medaliei: daca apar urmasii iar parintii nu raman impreuna, supravietuirea si reusita in viata a urmasilor este amenintata, caci nu este suficient sa dai viata cuiva pentru ca acesta sa si supravietuiasca.

O buna perioada de timp, urmasii au nevoie de calauzirea parintilor pentru a deprinde o multime de lucruri: informatii, cunostinte generale, metode de administrare a timpului, a resurselor si, ce sa vezi, chiar si metode de administrare a emotiilor! Asa a aparut, odata cu evolutia societatii umane, necesitatea ca cei doi parinti sa asigure o anumita continuitate si o anumita stabilitate a caminului. Asa apare si imperativul usor dramatic de "a ramane impreuna pentru copii".

Dar pentru ca societatea umana a evoluat si pentru ca oamenii de stiinta au observat cat de greu este pentru anumite cupluri ca, pur si simplu, sa ramana impreuna pentru copii, ei au continuat sa isi puna intrebari si sa caute solutii. Asa au fost descoperite mai multe feluri de a iubi:

• Epithumia ~ iubirea pur sexuala, experimentata adesea de adolescenti, cu rol in auto si inter-cunoastere sexuala, este lipsita sau saraca in manifestari emotionale ori spirituale si, tocmai prin aceasta, destul de neinteresanta.

• Eros ~ iubire sexuala si romantica, pe care o identificam cei mai multi dintre noi cu "iubirea adevarata", tocmai fiindca este intensa din punct de vedere emotional, si care, de cele mai multe ori, conduce la casatorie. Din pacate, Eros este si trecator, iluzoriu si lipsit de stabilitate in timp. La capatul lui Eros ne vedem in fata unei dileme cu caracter universal: a lucra impreuna la relatie sau a cauta o noua vraja imbietoare? Vom raspunde la aceasta dilema in functie de nivelul de dezvoltare psiho-emotionala la care am ajuns.

• Storge ~ este iubirea generoasa si protectoare care se naste de regula intre parinti si copii sau intre frati. Adesea implica sacrificiul si o afectiune naturala, profund umana.

• Fileo ~ este probabil cea mai inalta forma de iubire pe care o pot cunoaste, impreuna, doi muritori. Ea implica emotii de o intensitate mai mica, dar cu o respectabila stabilitate in timp (aceasta e definitia sentimentelor, nu-i asa?). Fileo se bazeaza pe prietenie, care la randul ei se bazeaza pe auto-dezvaluire onesta, interese comune si afinitati inter-personale.

• Agape ~ mai mult rezultata din principii moral-religioase si din logica acestei clasificari decat dintr-o realitate umana evidenta, Agape este iubirea neconditionata, manifestata de Dumnezeu pentru muritori. Anumiti muritori care incearca sa isi depaseasca conditia, vor imita aceasta forma de iubire, ajungand adesea sa isi provoace singuri un adevarat calvar, tocmai fiindca nu cer nimic in schimbul iubirii lor. A iubi un psihopat spre exemplu, nu e tocmai o idee buna si ma indoiesc ca Dumnezeu e incantat sa ne vada contribuind la propria distrugere si la fericirea psihopatului, fie si pe aceasta cale. S-ar putea sa ma insel eu aici. Dar nu va indoiti de bunele mele intentii!

Asadar, ce urmeaza dupa "dragostea adevarata", adica dupa Eros? De cele mai multe ori, Eros conduce la casatorie, in special in zilele noastre, cand casatoriile tind sa nu mai fie aranjate. Dar Eros, asa cum spuneam, "se evapora" intr-un timp relativ scurt. La capatul lui Eros, intervine Dilema: ramanem impreuna pentru copii sau cautam alti fluturi in stomac?

Consilierii de cuplu, obisnuiesc sa spuna ca "o relatie buna nu pica din cer", iar "dupa ce fluturii au plecat, incepe munca", incercand sa sugereze astfel ca iubirea nu exclude ideea de a lucra impreuna la un ideal comun. Totusi, anumite relatii au un potential mai mare de a supravietui decat altele. E vorba despre acele relatii, care au inclus in dinamica lor si alte componente decat atractia pur sexuala si romantica. E vorba de relatiile care au inclus si... suflet.

Altfel spus, daca o relatie a fost, inca de la inceputurile sale, marcata si de anumite afinitati inter-personale, de o bucurie de a te afla impreuna pentru comuniune si activitati care ii intereseaza in aceeasi masura pe ambii parteneri, nu doar pentru apropierea sexuala, si emotii intense, acea relatie are ceva mai multe sanse de a supravietui in timp. Iubirea de tip Fileo pare sa fie raspunsul!

Imi amintesc despre un cuplu pe care l-am cunoscut si care activase aceasta componenta a intereselor comune intr-un mod induiosator. Cei doi puteau fi gasiti adesea impreuna, practicand jocuri pe calculator. Si ambii iubeau pisicile. Erau ca doi copii si ofereau o imagine reconfortanta, un tablou al cuplului care ne-ar putea inspira. Probabil ca nu este singurul mod in care un barbat si o femeie se pot sincroniza in activitati si interese dar nu imi inchipui ca cei doi se vor desparti prea curand sau ca isi vor gasi cate un amant.

Ce te mai faci daca interesele si activitatile comune nu reprezinta punctul vostru forte? Erich Fromm, venea cu unele recomandari in ce priveste cultivarea artei de a iubi, dupa ce Eros ne aseaza in fata dilemei sale:

• Disciplina ~ iubirea presupune o disciplina auto-consimtita si o angajare puternica si responsabila a timpului si a Eu-lui personal.

• Concentrarea ~ orientarea si mentinerea atentiei concentrate asupra celuilalt pentru a-i putea cunoaste universul interior si pentru a-l putea intelege in toata complexitatea sa.

• Rabdarea ~ prin exercitiu constant, zi de zi, arta de a iubi se deprinde prin rabdare cu sine si cu celalalt, in relatie.

• Sensibilitatea ~ a fi constient de propriile trairi senzoriale, emotii si sentimente, echivaleaza cu detinerea auto-controlului asupra sferei corporale si psihologice.

• Depasirea Narcisismului ~ Narcisismul presupune centrare pe propriile placeri, insa iubirea inseamna iesirea din egocentrism si egoism si manifestarea modestiei si a disponibilitatii pentru celalalt.

Asadar, atunci cand va stafuiti intre voi sa fiti cat mai misteriosi, pentru a conserva pasiunea, intrebati-va daca ramanand misteriosi nu va mintiti singuri. Impiedicand auto-dezvaluirea, s-ar putea sa nu faceti decat sa intarziati constientizarea faptului ca nu aveti nimic in comun cu partenerul vostru si deci, sansele voastre de a ramane impreuna sunt destul de mici. Presupun ca nu asta e ceea ce va doriti.

(1) Imaginea Dilemmas, de Shena Tschofen, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) BBC, (2006), Sex chemistry lasts two years, website: BBC News

(3) Marcu, I.C., (2012), Iubirea, dincolo de luna de miere, editura SPER