Traim in Negare

Mamele refugiate din Ucraina isi neaga traumele fiindca stiu ca fiii si fiicele lor au nevoie sa le vada zambind. Un articol despre virtutile negarii tranzitorii, despre pericolele la care ne expunem singuri atunci cand negam orbeste, si o alternativa matura pentru negare.

☆ ☆ ☆

Fiindca vorbeam zilele trecute despre regresie, in articolul numit Regresia Colectiva Ruseasca, printre mecanismele de aparare puse in lumina de psihanalisti se afla si negarea. Negarea consta in ignorarea unei probleme sau a unei situatii, ori minimalizarea gravitatii acesteia in scopul de a evita anxietatea si disconfortul pe care le-ar provoca recunoasterea problemei respective si incercarea de a face fata. Mecanismele de aparare au in comun aceasta incercare de a controla stresul, anxietatea si disconfortul psihic dar fiecare dintre ele folosteste o strategie diferita.

Rolul Pozitiv al Negarii

Ei bine, daca ne gandim, noi chiar traim in negare, nu-i asa? O multime de lucruri care ne privesc personal si direct, la care se adauga o alta multime de lucruri de care ne pasa, ar atarna deasupra noastra, ca o ghilotina, daca nu am fi inzestrati cu aceasta insusire salvatoare care este negarea sau capacitatea de a le ignora pur si simplu. Lucrurile comune pe care reusim sa le ignoram sunt cele privitoare la pericolele carora le suntem expusi in mod potential. Unii dintre noi fac asta mai bine in timp ce altii dezvolta o tulburare de tip anxios fiindca le vine foarte greu sa ignore pur si simplu niste chestii absolut posibile.

Fie ca vorbim despre pericole indreptate impotriva integritatii corpului fizic, fie cele care ne pot afecta sanatatea mentala, pare ca, cel putin in unele dintre situatii, este mult mai sanatos sa nu-ti pese de anumite lucruri, asupra carora, oricum nu prea poti interveni. Faptul ca incerci sa gasesti o solutie unei probleme care nu are solutie nu face decat sa-ti consume resursele in mod inutil.

Iata cateva dintre acestea:

UN POSIBIL ACCIDENT

UN POSIBIL RAZBOI

UN POSIBIL CATACLISM

PIERDEREA UNEI PERSOANE DRAGI

PIERDEREA LOCULUI DE MUNCA

PIERDEREA SANATATII

FAPTUL CA SUNTEM MURITORI

Astfel de situatii sunt prevazute in acele liste pe care psihologii le intocmesc pentru a ierarhiza factorii de stres. Dar asa cum spune Hans Selye, parintele stresului (cercetatorul care a teoretizat stresul), intocmim degeaba liste universal valabile, din moment ce factorii de stres pot avea o profunda amprenta personala, in sensul ca nu ne streseaza pe toti aceleasi lucruri. Indiferent ce anume ne streseaza pe fiecare dintre noi, este clar ca, daca n-am fi inzestrati cu puterea de a ignora anumite posibilitati, ei bine, n-am mai putea sa facem nimic altceva sau ne-ar fi greu, transformandu-ne intreaga existenta intr-un chin fara-de-sfarsit.

Cu alte cuvinte, puterea de a nega, are o latura pozitiva care se manifesta in toate situatiile in care, oricat am incerca sa controlam cursul inexorabil al existentei si oricat ne-am pregati pentru neprevazut, sansele noastre de reusita sunt nule - caci, nu-i asa, scopul nostru este lipsit de realism: sa controlam ce nu poate fi controlat. Tocmai de aceea, pe termen scurt, este mult mai util sa ne ocupam de provocarile si bucuriile imediate ale vietii de zi cu zi, avand puterea de a ignora, macar partial si temporar, chestiuni care, desi posibile, poate ca nu se vor intampla niciodata. Aceasta este partea utila si constructiva a negarii, un instrument care poate fi folosit atat pentru bine cat si pentru rau, ca toate celelalte instrumente de altfel.

Rolul Negativ al Negarii

Dar oare negarea poate avea si un rol negativ? Cu siguranta! Negarea este un instrument al mintii. Iar orice instrument poate fi folosit pentru bine dar si pentru rau. Iata cateva situatii in care negarea devine mai curand auto-distructiva:

DICTATURA ~ este destul de greu sa ai o atitudine ferma de condamnare a dictaturii si este nevoie de mult spirit revolutionar, adesea imbinat cu un curaj nebunesc pentru asta. Cei mai multi dintre noi insa nu fac decat sa nege aspectele condamnabile si odioase ale dictaturilor, pentru a-si pastra viata si putinele libertati.

RELATIILE ABUZIVE ~ pot fi relatii abuzive in viata intima sau profesionala, chiar si intre prieteni, la care suntem simpli martori in fata umilirii nedrepte a unora dintre noi, dar in situatia carora am putea juca un rol mai activ, pentru a ne exprima dezacordul si chiar condamnarea abuzatorului. Avem senzatia ca daca abuzul nu se indreapta impotriva noastra, el nu ne priveste dar adevarul este ca ne va veni randul - we are next in line.

NEDREPTATEA ~ spre exemplu, in timpul holocaustului multi dintre oameni s-au lasat cuprinsi de apatie, ignorand felul cum erau tratati evreii, desi, daca s-ar fi gandit mai bine, nu exista absolut niciun motiv obiectiv si valid, pentru acel tratament. Este prototipul situatiei de nedreptate dar aceasta este mult mai raspandita in viata de zi cu zi, fie ca vorbim despre discriminarile de tot felul, fie ca vorbim despre simpla marginalizare pe criterii de antipatie personala.

OBICEIURILE INGRATE ~ dintre care adictia, depenenta de substante sau dependenta de un anumit stil de viata incompatibil cu sanatatea. Dependentii de droguri se afla adesea in negare cu privire la faptul ca drogul le pune in pericol viata si ca le-a cauzat pierderea relatiilor sau a locurilor de munca. Dar la fel se intampla si cu diabeticii care nu-si pot disciplina comportamentul pentru a face fata bolii sau, nu-i asa, cu fumatorii.

STAREA DE SANATATE ~ exista situatii in care observam ca au aparut in viata noastra tot felul de simptome fizice sau psihologice, cum ar fi poate un nodul sau o stare de slabiciune persistenta si, in ciuda pericolelor pe care astfel de situatii le prevestesc, ignoram, negam, incercam sa evitam discutiile serioase pe aceasta tema.

NEGAREA IN TERAPIE ~ este destul de dificila interactiunea cu un client care refuza sa vada realitatea cu care se confrunta, spre ex, aceea ca are tendinta sa consume alcool sau sa manance in exces pentru a-si gestiona durerea unei relatii abuzive de tip intim sau profesional. Dar situatiile in care terapeutul iti sugereaza existenta unei probleme iar clientul pur si simplu o neaga sau chiar arunca vina pe terapeut pentru ca l-a tulburat in loc sa-l linisteasca, sunt literalmente nelimitate.

Ca regula generala, negarea isi arata insusirile negative in situatiile in care este implicat abuzul, sub toate formele sale (uneori abuzul este mai curand auto-abuz, in sensul ca cineva alege sa faca lucruri care nu ii servesc), in timp ce insusirile pozitive ale negarii isi fac simtita prezenta in situatiile pe care nu le putem controla si pe care trebuie sa le ignoram, sa le tratam cu detasare daca doriti, sa le scoatem din sfera preocuparilor noastre, pentru a face loc aspectelor practice ale existentei, pe care le-am putea aborda in mod productiv. Cu toate acestea, exista o optiune mai sanatoasa decat negarea, despre care voi vorbi la sfarsitul acestui articol.

Semnele Negarii

Exista cateva semne observabile ale negarii:

Refuzi sa vorbesti despre problema

Gasesti justificari ale comportamentului negat

Ai tendinta de a invinui alte persoane sau forte exterioare

Persisti intr-un anumit comportament in ciuda consecintelor negative

Refuzi sa te gandesti la problema

Uneori faci promisiuni in legatura cu comportamentul problematic pe care insa nu le onorezi

Exista mai multe nivele sau tipuri de negare. Pe de o parte exista

NEGAREA OARBA ~ o negare similara orbirii, adesea indusa de altcineva, care are control asupra noastra si se pricepe sa ne abata atentia de la chestiuni grave cum ar fi relatii de serviciu abuzive ori necinstea cuiva - ceea ce numim in mod normal spalarea creierului. Poate aparea in situatiile in care, de ex., in intimitate, un partener minimalizeaza faptul ca a avut un comportament abuziv dand vina pe partenera abuzata in scopul de a crea iluzia justitiei. Uneori partenera abuzata, fara a fi influentata de abuzator, alege sa creada ca a primit o pedeapsa meritata desi nimic nu justifica un abuz.

NEGAREA TRANZITORIE ~ este o negare temporara si partiala, un fel de intarziere a momentului cand, in sfarsit, vom fi pregatiti sa dam piept cu realitatea. Desi acceptam faptul ca o problema exista, ne putem detasa fata de aceasta. Spre exemplu, daca ati observat la refugiatii Ucrainieni, multe dintre mame sunt zambitoare si increzatoare fiindca stiu ca odraslele lor au nevoia sa vada aceasta atitudine la ele.

Da-mi Doamne curajul de a schimba ceea ce pot schimba, linistea de a accepta ceea ce nu pot schimba si intelepciunea de a face diferenta intre ele.

Desigur, ne putem pregati pentru anumite situatii pana la un anumit punct. Este de dorit sa facem asta atunci cand putem face ceva. Dar cum vei putea opri, spre exemplu, un accident de avion sau de motocicleta, care ti s-ar putea intampla tie sau unei persoane dragi tie? Vorbeam despre o optiune mai buna decat negarea, pe care o putem pune in aplicare in momentele in care ceea ce ne preocupa este mai presus de puterea noastra si sfideaza nevoia noastra de control. In opinia mea, acceptarea este aceasta optiune.

Este un mod asumat, voluntar si constient de a recunoaste faptul ca realitatea are limite si, in acelasi timp, universul este plin de resurse: rezolvari, ameliorari, bucurii si frumuseti care sa ne consoleze. De exemplu, acceptam faptul ca da, i s-ar putea intampla un accident de motocicleta unei persoane dragi si cu toate acestea vom trece peste asta, fiindca a fost dorinta acelei persoane sa foloseasca motocicleta si pentru ca fiecare om este liber sa-si aleaga felul cum traieste. Iar noi avem la dispozitia noastra intreg universul, cu resursele sale de oameni, frumuseti si bucurii.