Regresia Colectiva Ruseasca

Regresia este intoarcerea din punct de vedere psihologic, comportamental si emotional la un stadiu anterior al dezvoltarii noastre, cand viata era predictibila, sigura si lipsita de griji. Acest proces apare in viata noastra in mod neconstient si involuntar in momentele in care ne simtim coplesiti de anxietate. Oare se poate intampla acest lucru si la nivel statal?

☆ ☆ ☆

In teoria psihanalitica au fost identificate asa-numitele mecanisme de aparare, care, in viziunea psihanalistilor, erau acele comportamente involuntare pe care Eul le adopta pentru a se proteja de anxietatea rezultata in urma confliectelor intrapsihice, intre impulsurile biologice si valorile asimilate din mediul cultural. Spre exemplu, pentru un barbat casatorit, un astfel de conflict s-ar naste intre dorinta de a incepe o relatie intima cu o straina atragatoare si nevoia de a-si pastra reputatia si increderea familiei sale.

Dar acest mod de a privi mecanismele de aparare a suferit transformati, odata cu expansiunea si dominatia psihologiei cognitiviste, asa ca azi privim mecanismele de aparare ca fiind modurile in care psihicul se apara de anxietate, indiferent care este sursa acesteia si comportamentele pe care le adoptam in acest scop. Dar faptul ca nedorim sa scapam de anxietate prin intermediul mecanismelor de aparare nu inseamna ca si reusim acest lucru. Asa a aparut termenul de mecanism de coping, prin intermediul caruia ducem acest proces la urmatorul nivel si nu doar ca facem ceva pentru a indeparta stresul dar si reusim in scopul nostru, deci demersul este unul de succes.

Unul dintre cele mai cunoscute si simple dintre mecanismele de aparare este regresia. Ce este regresia?

Regresia reprezinta o revenire mai mult sau mai putin organizata si tranzitorie la moduri de expresie anterioare ale gandirii, la conduitele sau relatiile obiectuale, in fata unui pericol intern sau extern susceptibil de a provoca un exces de angoasa sau frustrare. Sursa: Mecanisme de Aparare

Pentru a intelege aceasta formulare alambicata si pretentioasa am sa va rog sa va ganditi la o perioada din viata dumneavoastra, mai recenta sau mai indepartata, cand erati nu doar multumiti de felul cum decurg lucrurile dar aveati si sentimentul ca viata este cum nu se poate mai buna, predictibila si sigura. La unii acel moment apare in copilarie, poate chiar in perioada intra-uterina, in timp ce la altii poate fi mai recenta. Ei bine, regresia presupune sa ne intoarcem, macar simbolic la realitatile acelor timpuri si sa ne comportam ca atunci, in dorinta de a gasi acea oaza de stabilitate de care avem uneori atat de multa nevoie.

Regresia se poate manifesta in foarte multe feluri. Imaginati-va ca, pentru unii, perioada intra-uterina este singurul moment pe care psihicul lor l-ar putea identifica ca fiind oaza de stabilitate cautata si atunci se vor ghemui intr-un pat si vor astepta sa fie hraniti de cineva. Pentru altii insa, regresia s-ar putea manifesta prin intermediul cautarii locurilor copilariei, pentru a recrea atmosfera de atunci sau chiar intoarcerea la un fost iubit, in ciuda faptului ca respectivul nu mai este de multa vreme disponibil, fiind casatorit si avand copii.

Pentru unii regresia poate sa se manifeste prin vizionarea unor filme vazute in copilarie sau auditia unor cantece preferate in adolescenta. Dar gama de comportamente pe care cineva le poate pune in scena este literalmente inepuizabila, asa cum si experientele noastre de viata sunt la fel. Mai mult decat atat, daca pentru unii regresia este de bun augur, fiind tranzitorie si oferindu-le un reper existential si sentimentul ca ti-ai amintit cine esti, pentru altii in schimb, regresia poate fi o problema in sine. Fiindca te poti intoarce la ceva care nu doar ca nu te ajuta sa scapi de anxietate si probleme, dimpotriva, le face mai numeroase si coplesitoare.

Este oare posibil ca pentru unele state ale lumii sa existe o regresie colectiva, prin intermediul careia acestea sa incerce reinvierea unor perioade de mult apuse, in scopul de a incerca sa faca fata problemelor din prezent? Probabil ca acum va vine in minte cazul Rusiei, care prin vocea conducatorilor sai pare sa isi afirme regretul pentru pierderea influentei pe care o detinea in era sovietica. Si chiar imi doresc sa vorbesc despre tendinta acestui stat de a imbratisa o astfel de regresie colectiva, ca pe o incercare de a re-aduce la viata un trecut perceput ca fiind glorios, sigur, plin de realizari si impliniri, in ciuda faptului ca sistemul respectiv avea limite.

Printre aceste limite este, nu-i asa, faptul ca actiunile statului se bazeaza pe ideea ca scopul scuza mijloacele, cu alte cuvinte, daca ai un scop nobil pentru natiunea pe care o conduci, nu mai conteaza faptul ca mijloacele pe care le vei folosi vor fi inclusiv imorale, criminale, egoiste si mincinoase. Iar daca in trecut puteai sa faci acest lucru fara a intampina mari probleme, fiindca secretele erau mai usor de pastrat, informatia circula mai greu iar puterea, odata castigata, putea fi folosita pentru a contracara tendintele dizidente, ei bine, nu acelasi lucru il putem afirma despre acest moment al istoriei, in care informatia, oricat de mult ai incerca sa o deformezi, va ajunge in cele mai indepartate locuri ale planetei, cat ai clipi.

Rusia lui Putin

Este o carte scrisa de o jurnalista si activista privind drepturile omului din Rusia pe nume Anna Politkovskaia. Cartea a aparut in anul 2004 iar Politkovskaia, din pacate, a fost ucisa prin impuscare in anul 2006. Crima cu autor necunoscut. Cu alte cuvinte, cartea a fost scrisa dupa doar 4 ani de mandat prezidential al lui Putin si, in ciuda faptului ca autorul crimei a fost necunoscut, as putea spune ca decesul jurnalistei care coincide cu ziua de nastere a lui Vladimir Vladimirovici Putin, a fost mai curand o veste buna pentru acesta din urma, data fiind atitudinea curajoasa si chiar sfidatoare a femeii care a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a demasca tacticile prin care se recomanda noul regim de la Moscova.

Iata doar cateva dintre temele abordate in aceasta carte, care ne amintesc de practicile specifice:

PROBLEMELE ARMATEI RUSE
REINTRODUCEREA PSIHIATRIEI CA INSTRUMENT AL PUTERII
PROTEJAREA APROPIATILOR REGIMULUI, CARE SAVARSISERA CRIME
PROTEJAREA (CU ORICE PRET) RENUMELUI ARMATEI
ASERVIREA ACTULUI DE JUSTITIE INTERESELOR PUTERII
REACTIVAREA STRUCTURILOR SPECIFICE NOMENCLATURII

Cu totii am incercat sa ne dam seama ce se intampla cu acesti soldati si ofiteri care zi de zi comiteau omoruri, jafuri, torturau oamenii si violau femeile in Cecenia. Erau ei banditi si criminali de razboi? Sau erau campioni implacabili intr-un razboi global impotriva terorismului, folosindu-si toate armele din dotare si avand un scop nobil care le justifica mijloacele? Sursa: Rusia lui Putin.

Disparitia convenabila a Annei Politkovskaia, dar si a celor mai vocali dintre opozantii aparuti ulterior care, printr-o ironie a soartei, nu a avut niciunul o soarta prea buna, fiind fie in puscarie, fie otraviti (Alexey Navalny), fie impuscati, fie au "alunecat" de pe balcon (Maxim Borodin), a deschis drumul acesta glorios al regimului de la Moscova facand posibil ca in momentul de fata regimul sa exporte metodele si practicile sale care amintesc de cele mai intunecate momente ale istoriei sovietice. Este oare posibil ca in anul 2022 sa ne intoarcem la o situatie specifica secolului trecut? Cred ca primim un raspuns la aceasta intrebare chiar zilele astea.