Subiectul nu ne-ar preocupa atat de mult daca macatul compulsiv nu ar face parte din viata omului modern, care foloseste mancarea abuziv, ca pe un drog. Despre cartea numita "Cand Mancarea Tine Loc de Dragoste", o incercare de a face lumina in intunericul abuzului alimentar.
Am terminat de citit o carte care se numeste Cand Mancarea Tine Loc de Dragoste, scrisa de Geneen Roth. Da, asa cum sugereaza titlul, este o carte despre dependenta de alimente si mancatul compulsiv, dar, asa cum am avut ocazia sa descopar, ea vine cu ipoteze si principii de interpretare care se aplica tuturor comportamentelor din categoria adictiilor - fumatul, consumul de alcool si droguri, dependenta de munca, jocuri video, pacanele sau de pornografie, etc. De altfel, autoarea ne sugereaza in mod direct faptul ca toate aceste comportamente au la baza cam aceleasi lucruri. Care sa fie acelea?
Asa cum spune titlul cartii, mancatul compulsiv are la baza lipsa iubirii, dar despre ce fel de iubire este vorba? Am fi tentati sa credem ca, mancam compulsiv de fiecare data cand ne paraseste iubitul /iubita sau ne priveaza de afectiune. Si ar fi adevarat, caci nu e nevoie de investigatii indelungate sa ne amintim de cineva sau de noi insine, pe cand ne indopam cu inghetata si Amandine ca sa ne consolam pentru pierderea iubirii. Doar ca lucrurile sunt mult mai complicate decat atat.
De fapt iubirea care ne lipseste nu este cea primita din exterior, prin intermediul unui partener care nu-si intelege rolul. Daca ar fi vorba despre acel tip de iubire, nu doar ca am fi disperati dar am fi si lipsiti de scapare - caci daca imaginea si sanatatea noastra fizica si psihica depind de o alta persoana, inseamna ca suntem pierduti. Ei bine, una dintre ipotezele acestei carti este aceea ca ne alimentam compulsiv fiindca nu cunoastem o alta modalitate de a ne hrani, alegand ceva cu totul nepotrivit pentru o foame care isi are originea in cu totul alt loc - foamea emotionala.
Ipotezele Cartii
Ei bine, Cand Mancarea Tine Loc de Dragoste, nu ne copleseste cu date statistice sau studii, asa cum poate mi-as fi dorit. In schimb are o abordare mai curand psihoterapeutica, intuitiva, speculativ-filosofica, chiar pseudo-stiintifica, daca doriti un termen mai rece. Ideile nu sunt noi sau revolutionare, in schimb sunt bine conturate si par a veni dintr-o conceptie aprofundata, bazata pe experienta in grupurile de suport pentru cei care mananca compulsiv. Dar sa nu mai lungesc vorba si sa va prezint ipotezele cartii.
- MANCATUL COMPULSIV ESTE UN SIMPTOM - Adevarata problema si cauza a suferintei noastre nu este faptul ca acumulam kilograme si nu ne putem controla, desi acestea sunt suferinte reale si provocari ale vietii mancaciosilor compulsivi. Adevarata problema este foamea emotionala: un gol interior ce cauta umplere, un anumit tip de hrana.
- FOAMEA EMOTIONALA ESTE AMORTITA CU ALIMENTE - In mod provizoriu si total ineficient, ca o solutie iluzorie, dar cu certe avantaje pe termen scurt, ne amortim foamea emotionala cu alimente. Este o betie chimica care ne face sa uitam de golul interior pentru cateva momente, in mod similar heroinei. Ca dovada ca este o pacaleala, foamea emotionala revine in atentia noastra rapid, adaugandu-i-se regretul de a ne fi indopat si consecintele de o gravitate in crestere: analize proaste, lipsa confortului, stil de viata denaturat, pierderea unor oportunitati, invidia, resemnarea, amputarea progresiva a stimei de sine, etc
- DISPONIBILITATEA MANCARII, CA PERICOL - Mancarea nu doar ca este legala si slavita de toata lumea. Ea este disponibila atunci cand iubirea, respectul si diplomatia celor din jur poate ca lipsesc cu desavarsire. Este suficient sa deschizi frigiderul si zarva interioara dispare, macar pentru o clipa. Dar, in rationamentul noastru inconstient, o clipa fara zarva interioara, este mai buna decat nimic. Astfel, mancarea devine un surogat de iubire si chiar o mama surogat, care iti ofera o vacanta de la realitatea disperata a propriei vieti. Vezi mecanismul regresiei, despre care vorbeau psihanalistii - intoarcere la un moment din trecut cand viata era mai sigura, mai predictibila - atunci cand traiam pentru a manca si a dormi, de exemplu.
- MANCATUL COMPULSIV VS ALTE DROGURI - Desi au la baza cam aceeasi dificultate de a gestiona emotii, sau zarva din interior, mancatul compulsiv este cam la fel de problematic ca si fumatul: nu esti eliminat din jocul social imediat, precum alcoolicii, dar efectele se vad in timp. La alcoolici este afectata capacitatea de a munci, a invata, a respecta un program, de a comunica coerent, ca si la narcomani. Mancaciosii compulsivi au avantajul ca drogul ales nu ii tradeaza rapid, ei nu-si beau mintile. In schimb au dezavantajul ca auto-distrugerea este lenta, perversa, imbraca haina cvasi-normalitatii, in special intr-o societate hedonista.
- CAUZA COMPULSIEI ESTE TRAUMA - Era de asteptat sa se ajunga tot la acest tap ispasitor universal, nu-i asa? Traumele din copilarie, aparute sub forma abandonului, fricilor, lipsei de sprijin parental, etc sunt cele care ne-au predispus la dezvoltarea comportamentului compulsiv. Cu toate acestea, nu atat evenimentul traumatic in sine ne produce suferinta cat incapacitatea noastra de a gestiona toata aceasta suferinta.
- GESTIONAREA EMOTIILOR SE INVATA IN FAMILIE - Este o ipoteza importanta a carti, desi greu de demonstrat. Autoarea presupune ca daca nu am fost iubiti in familie nu stim nici noi sa ne iubim, deci nu stim sa ne gestionam suferintele inerente existentei. Sunt de acord ca exista o problema grava legata lipsa abilitatilor de gestionare a emotiilor in randul mancaciosilor compulsivi dar nu sunt convins ca iubirea parinteasca este unica sursa infailibila de intelegere a gestionarii emotiilor. Ne garanteaza ceva faptul ca daca am primit iubire in copilarie stim sa ne gestionam emotiile si nu vom deveni mancaciosi? Autoarea afirma ca a identificat abuzul si trauma in copilaria mancaciosilor compulsivi dar revenim la discutia despre traume: chiar credeti ca exista familie fara abuzuri si copilarie fara traume?
- NEVOIA DE CONTROL SI LIPSA CONTROLULUI - Cu toate ca sanatatea noastra psihica pare sa depinda de sentimentul ca lucrurile sunt controlabile, stabile, predictibile, toate acestea sunt mai curand un lux pentru noi. Ne lipseste controlul in majoritatea situatiilor vietii, atat in ce priveste aspectele profesionale, cat si cele intime sau sociale. Faptul ca, prin mancat compsiv, ne putem oferi o scurta vacanta de la aceasta realitate cruda a existentei omenesti poarta haina mantuirii noastre, cu toate ca este doar o iluzie, o pacaleala.
- KILOGRAMELE NE PROTEJEAZA DE RESTUL - Copilaria mancaciosilor compulsivi pare a fi o rana si o deziluzie magistrala. Efectul acestei rani este acela ca acum mancaciosii compulsivi nu mai doresc sa cunoasca intimitatea - le-a fost de ajuns o copilarie sinistra. Ca un beneficiu neprevazut al kilogramelor in plus pe care le purtam, aceasta armura a partii vulnerabile din noi, kilogramele noastre in plus alunga pe majoritatea celor care ne-ar putea invada intimitatea. Cu alte cuvinte, stratul protector, nu ne protejeaza doar de frig ci si de frigul potential venit prin intermediul oamenilor.
- DIETELE SUNT O ALTA MARE DEZILUZIE - Pare de neconceput o viata fara un minim regim, fara o dieta. Si totusi, autoarea recomanda asta. Mancati ce vreti, atunci cand va este foame, spune ea. Recomandarea oarecum extrema, se bazeaza pe ideea ca nu de dieta avem nevoie ci de cu totul altceva. De altfel, numeroase cliente de la grupurile de suport afirma mereu ca dieta le-a deziluzionat - a fi zvelta si frumoasa nu le-a oferit satisfactia pe care o asociau cu asta: aveau toate celelalte probleme, inclusiv lipsa controlului asupra propriei vieti.
- VINDECAREA NU VINE DIN EXTERIOR - O alta ipoteza interesanta a cartii este aceea ca, neprimind in copilarie iubirea, protectia si suportul de care aveam nevoie, din partea parintilor, avem asteptarea sa le primim in prezent, din partea celorlalti, cum ar fi partenerii nostri. Doar ca asta nu se intampla potrivit cu asteptarile noastre, ceea ce ne provoaca si mai multa suferinta. Mancaciosul compulsiv care are aceasta asteptare disperata este deziluzionat si, nu-i asa, are inca un motiv sa manance un tort de inghetata si 5 savarine.
- DOLIUL PENTRU COPILARIA PIERDUTA - Nu sunt convins ca asta ajuta cu adevarat videcarea si am sa va explic de ce. [Da, am auzit de cele 5 stadii teoretice ale pierderii: negarea - furia - targuiala - depresia - acceptarea]. Cred ca pentru mancaciosii compulsivi viata este deja un doliu fara sfarsit. Daca ai pofta de un doliu cred ca il tineai deja. Dar daca ai chef sa te reinventezi si cauti o solutie, ma indoiesc ca iti arde acum de-un doliu. Gen: hai sa-ti zic ce doliu ai uitat sa tii - doliul pentru copilaria ratata pe care ai avut-o! Nu. Ceea ce reprezinta o solutie este a invata ceva nou, un nou mod de a intelege lucrurile, de a experimenta viata, un mod de a evada din granitele stramte ale doliului in care ai trait toata viata. Dar asta e doar parerea mea, nu-i asa?
- SURSA VINDECARII ESTI CHIAR TU - Fiindca iubirea la care se face referire in titlul cartii nu este cea venita din partea celorlalti ci aceea pe care ti-o oferi tu, aceasta iubire se manifesta prin intermediul alegerii de a lupta cu compulsia si mai ales cu felul lipsit de dragoste si respect, cum te-ai tratat pana acum. Alegerea inseamna ca nu mai esti o victima (victimele nu aleg) si poti sa alegi sa iti oferi afectiune, blandete si compasiune (ABC), curaj si incredere in momentele cand simti acea foame emotionala si acel gol ce nu poate fi umplut cu alimente.
Dupa cum ati observat probabil din comentariile facute, cartea are, din punctul meu de vedere, puncte tari si puncte slabe, sau daca doriti, promoveaza si idei cu care nu sunt neaparat de acord. Nu sunt convins ca v-as recomanda cartea, desi nu este de aruncat. Poate ar fi mai util sa reflectati la ideile scoase de subsemnatul, intrucat sunt mult mai clare decat cartea care este plina de povestioare din viata autoarei si a clientelor sale, un aspect care sa spun cinstit, m-a cam plictisit, in ciuda faptului ca am intalnit si lucruri interesante in aceasta carte.
Spre exemplu, este util pentru mancaciosii compulsivi sa stie ca ceea ce incearca sa faca nu este realist si ca foamea emotionala nu se rezolva cu inghetata si Amandine. De asemenea, ei afla ca asteapta in mod nerealist si ineficient o iubire din exterior pentru a compensa foamea emotionala - nimeni nu este atat de disponibil, in special daca foamea ta emotionala este mare. Nu in ultimul rand, cartea ne impartaseste adevarata sursa de hrana emotionala a adultului: capacitatea sa de a-si gestiona emotiile.
(2) Roth, G. (2013), Cand mancarea tine loc de dragoste, editura Trei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu