Premiile Extraordinare pentru Neputinta

Fetele violate primesc sejur la mare. Caci daca incepi sa plangi, atunci ceilalti se mobilizeaza. Oare, fara sa ne dam seama, nu incurajam neputinta la cei traumatizati? Care este rolul, sensul si efectul premiilor pentru neputinta?

Imi amintesc un caz la care mi-a fost dat sa fiu martor, cu ceva timp in urma. O tanara care isi pierduse iubitul intr-un accident de masina, a primit la serviciu, din partea unei matusi, o plasa plina cu dulciuri si jucarii de plus. "Ce-o mai fi si asta?", m-am intrebat. "Este ziua ei?".

Nu s-ar putea vorbi despre o traditie, dar se poate vorbi despre o tendinta fireasca de a sari in ajutorul celor  suferinzi. De altfel, una dintre functiile trairilor afective este tocmai aceea de a comunica nevoia si a solicita ajutorul. Este, in fond, un echipament uman, deosebit de util, pe care ni l-a pus la dispozitie evolutia insasi. Si totusi... Se poate vorbi despre efecte nefericite sau perverse ale acestui proces. 

Este oare posibil sa ne obisnuim sa obtinem prin neputinta? Si daca este asa, este oare posibil sa cautam suferinta in mod involuntar, sa ne indreptam catre aceasta, ca atrasi de un magnet? Este oare posibil sa preferam suferinta, in locul luptei, in locul eforturilor, atunci cand acestea ne sunt solicitate, sau atunci cand intampinam frustrarile inerente existentei?

Fiecare dintre noi, s-ar parea, isi are mijloacele favorite de a obtine. Ce obtinem? Atentie, putere, indeplinirea unor aspiratii, si alte resurse necesare unei existente. Cum obtinem? Ne avem, fiecare dintre noi mijloacele favorite de a obtine - seductia, negocierea, rabdarea, efortul, forta, etc. Deloc intamplator, aceste mijloace de a obtine se formeaza in copilarie, prin interactiunea cu mediul primar de socializare - cu familia. 

Daca in primii ani de viata este suficient sa incepem sa plangem, pentru a-i mobiliza pe cei din jur, zece ani mai tarziu, acest mod de a obtine devine problematic. In acest timp se presupune ca ne-am dezvoltat capacitati utile de a obtine si a surmonta obstacole, cum ar fi aceea de efort, planificare, organizare, negociere, rezistenta la frustrare, iar uneori, de acceptare a inevitabilului, care vor inlocui, treptat, mijloacele pe care le utilizam in primii ani de viata.

Privesc si eu, de cateva zile, aceasta campanie publica, care isi are partea ei pozitiva, de condamnare a unor abuzuri, de educare morala a comunitatii, de reglare a unor limite morale si de fixare a unor principii, cazute in desuetudine, dar care vine, si cu o incarcatura mai putin fasta. De ce sa premiezi neputinta? Ce ar putea sa invete o fata de 18 ani, atunci cand i se ofera o vacanta la mare, fiindca a fost victima a unui abuz? Ea, care va trebui sa se intoarca la satul ei, in care pericolele si privatiunile vor continua sa existe? 

Traumele psihice actioneaza in etape. Pe de o parte, vorbim despre socul initial, care bulverseaza fiinta si o poarta in mod brutal care marginile posibilitatilor sale de a supravietui si a administra viata. Pe de alta parte insa, ne ramane invatatura si concluziile trase in aceste momente. Ce va crede de aici inainte despre sine, despre barbati si despre lume, o tanara care a trecut printr-un viol? Iata mostenirea informationala a traumei, care ne ramane peste timp.

Cu o astfel de mostenire, este adesea dificil sa facem fata frustrarilor inerente vietii, tocmai fiindca increderea ne-a fost spulberata. Dar ce va crede despre sine si despre lume o fata care a fost violata iar apoi a primit o vacanta la mare? Asocierea intre suferinta si recompensa devine atat de stridenta incat, e greu sa nu ramai cu ideea ca atunci cand suferi un abuz, vine si premiul, usor, rapid, confortabil.

Nu fac parte dintre persoanele care considera ca raspunsurile noastre sunt automate. Fireste, fata din Vaslui, va avea propriile concluzii din acest episod "oniric" prin care ii este dat sa treaca. Am dorit doar sa atrag atentia asupra acestui comportament - recompensarea pentru neputinta - ce asigura conditiile dezvoltarii unor tendinte patologice, chiar daca aceste tendinte nu isi gasesc solul adecvat in psihicul victimei.

Nu cred ca de premii de consolare ar avea nevoie o tanara care a trecut printr-un viol sau prin orice alt fel de trauma psihica. In primul rand, consider ca are nevoie sa isi clarifice concluziile si impresiile cu care ramane in urma acestor evenimente si sa cultive increderea, chiar si insotita de o prudenta rationala. 

Apoi are nevoie sa descopere o cale de a se integra in comunitate, prin eforturi si curaj, ca si noi toti ceilalti, ca si celelalte fete din satul ei, prin indrazneala de a fi imperfecta si vulnerabila, prin dorinta de a fi de folos comunitatii si cultivand increderea ca poate asta. Dat fiind contextul care s-a creat, convingerile legate de "cum obtinem" raman poate, unele dintre cele mai relevante aspecte ce trebuie abordate in procesul terapeutic pe care aceasta tanara ar trebui sa il urmeze.

(1) Imaginea Portray of Serenity, Innocence, Vulnerability & Elegance, de Octavia Dingss, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0