Inteligenta Ateului

  Studii longitudinale au descoperit faptul ca ateii sunt mai inteligenti decat oamenii credinciosi. S-ar parea insa ca nu este nevoie de atat de multa inteligenta pentru a fi fericit!

Poate ati intalnit si voi "oameni fara nici un Dumnezeu". Ii numesc astfel pe cei care nu stau prea bine la capitolul moralitate, poate si pentru ca nu stau prea bine la capitolul credinta in Dumnezeu. Am observat ca oamenii fara dumnezeu, si fara respect pentru comunitate, in lipsa reperelor morale, se raporteaza la ideea de inteligenta.

Astfel, a fost o lipsa de inteligenta faptul ca cineva a fost prins la furat sau faptul ca s-a descoperit traficul de persoane al altuia. Dar la fel de bine, este o lipsa de inteligenta sa lucrezi 8 ore pe zi, pentru un salariu onest, dar mic si trebuie sa fii foarte limitat intelectual pentru a nu gasi o cale  mai buna de a face bani - fie si una care incalca legile statului.

Ei nu iau in calcul pedeapsa divina sau faptul ca un anumit comportament este incompatibil cu principiile scrise sau nescrise ale existentei unei comunitati. Ei bine, legat de acest mod de a pune problema, s-a descoperit un fapt de-a dreptul bulversant: in urma unor cercetari longitudinale, s-a constat ca ateii sunt mai inteligenti decat persoanele credincioase! Mai exact 53 din 63 de studii desfasurate de-a lungul timpului ajung la aceasta concluzie.

Asta rezoneaza si cu ideea ca mincinosul are nevoie de o memorie si o inteligenta foarte buna pentru a-si croi toate minciunile si a nu fi descoperit. Nu vreau sa sustin faptul ca toti ateii sunt lipsiti de moralitate, dar este de asteptat totusi ca un credincios sa dea dovada de ceva mai multa moralitate decat un ateu. Pentru atei, exista alternativa, intru totul eligibila de a crede in ceva nobil, cum ar fi comunitatea, sentimentul comunitar si respectul pentru "aproapele". 

Moralitatea se confunda cu credinta in Dumnezeu, desi, trebuie sa o spunem, au existat incercari de-a lungul timpului de a disocia cele doua aspecte. Spre exemplu medicul austriac Alfred Adler a cultivat toata viata ideea de sentiment comunitar, si cooperare - o idee care s-ar putea dovedi mai generoasa decat religia, in numele careia mai facem si razboaie inutile. Astfel, instanta divina, care ameninta si recompensa faptele noastre, este substituita cu societatea si "semenii", ori comunitatea internationala, care reprezinta instante superioare ce au puterea de a decide viitorul nostru, in functie de faptele si alegerile noastre.

In locul credintei a  fost pus astfel "sentimentul comunitar", sau credinta in importanta comuniunii si cooperarii cu cei din jur. Cei care manifesta sentimentul comunitatii ar trebui sa inteleaga la un nivel profund ca toate gandurile si faptele noastre nu il pot nesocoti pe "aproapele", care ne va intoarce cu aceeasi moneda orice i-am face, in spiritul principiului reciprocitatii. Astfel, "aproapele" si comunitatea devine un fel de spirit omniprezent, similar intr-o oarecare masura divinitatii, preluand o parte dintre functiile acesteia - pedepsirea celor nedrepti, incurajarea celor nenorociti, orientarea axiologica si dezvoltarea economica.

O sinteza a studiilor ce investigheaza relatia intre religiozitate si inteligenta, realizata in 2013 de catre profesorul Miron Zukerman de la Universitatea Rochester, a definit inteligenta drept abilitate de a planifica si a rezolva probleme, de a gandi abstract si de a intelege idei complexe, de a invata rapid si de a invata din experienta. Anumiti contestatari au considerat ca studiile care incepeau inca din 1928, au neglijat formele nou descoperite de inteligenta, cum ar fi cea creativa sau inteligenta emotionala. De asemenea, religiozitatea a fost definita drept implicare in cel putin unele activitati religioase.

Concluzia lui Miron Zukerman a fost urmatoarea [1]:

Explicatia cea mai plauzibila a relatiei negative intre inteligenta si religiozitate se bazeaza pe o tema centrala - premisa ca o credinta religioasa este irationala, nu este ancorata in stiinta, nu este testabila si de aceea, nu este nici luata in serios de persoanele inteligente, care 'stiu mai bine' Miron Zukerman 

Pentru a-i consola pe cei credinciosi, voi spune ca numeroase alte studii au demonstrat constant faptul ca persoanele credincioase, sunt mai fericite si mai sanatoase decat ceilalti oameni. [2], [3].

[1] Zuckerman, M., Silberman, J., & Hall, J.A. (2013). The Relation Between Intelligence and Religiosity: A Meta-Analysis and Some Proposed Explanations. Personality and Social Psychology Review, 17, 325-354.

[2] Ahmed M Abdel-Khalek Religiosity, health and happiness: Significant relations in adolescents from Qatar
Int J Soc Psychiatry 0020764013511792, first published on December 10, 2013 doi:10.1177/0020764013511792

[3] Ed Diener, Louis Tay, David G. Myers. The religion paradox: If religion makes people happy, why are so many dropping out? Journal of Personality and Social Psychology, 2011; DOI: 10.1037/a0024402