Visul, este cu siguranta unul dintre cele mai provocatoare fenomene din aria cunoasterii psihicului. Acesta a cunoscut de-a lungul timpului abordari diverse diferentiindu-se insa, inca de la "inceputurile istoriei", doua tendinte interpretative principale - misticismul si rationalismul.
Aceste tendinte, corespund unor curente de gandire la fel de stravechi: materialismul si spiritualismul, care isi au originea in antichitate. Stim ca toate marile civilizatii antice (egipteana, greaca, romana, chineza), au fost preocupate de intelegerea visurilor, pe locurile acestora gasindu-se vestigii arheologice, cum ar fi lespezi de piatra, pe care erau sculptate simboluri onirice si semnificatii ale acestora - adevarate dictionare de vise.
De altfel, oniromantia, sau divinatia prin vis, era o adevarata stiinta dezvoltata de oamenii antichitatii, iar cei care reuseau sa inteleaga visurile, erau rasplatiti cu cele mai inalte demnitati in stat, si cu averi importante. Probabil ca va amintiti legenda lui Iosif, tanarul care i-a interpretat visele faraonului egiptean si, drept rasplata, acesta l-a recompensat cu o functie importanta la curtea sa.
Iar Faraon i-a zis lui Iosif: "Am avut un vis, dar nu-i cine sa mi-l talcuiasca. Eu insa am aflat spunandu-se despre tine ca numa' ce auzi visele, le si talcuiesti".
Iosif i-a raspuns lui Faraon, zicandu-i: "Nu eu, ci Dumnezeu ii va da lui Faraon un raspuns mantuitor".
Faraon i-a grait apoi lui Iosif, zicandu-i: "Iata ca'n visul meu stateam pe malul Raului;
si iata ca din Rau au iesit sapte vaci grase la trup si frumoase la vedere si pasteau pe mal;
si iata ca dupa ele au iesit alte sapte vaci, rele si urate la vedere si slabe la trup, de-o uratenie cum eu n'am vazut in toata tara Egiptului;
iar cele sapte vaci urate si slabe le-au inghitit pe cele sapte vaci dintai, frumoase si grase,
si macar ca [acestea] intrasera cu totu'n pantecele lor, nu se cunostea ca le intrasera'n pantece: erau tot atat de urate la vedere ca si la'nceput. Si daca m'am trezit, am adormit din nou.
Si'n visul meu am vazut cum dintr'un singur pai au iesit sapte spice pline si frumoase.
Si dupa ele au iesit alte sapte spice, subtiri si palite de vantul de rasarit;
si cele sapte spice subtiri si palite le-au inghitit pe cele sapte spice frumoase si pline. Le-am spus pe acestea magilor, dar nimeni n'a fost sa mi le talcuiasca".
I-a zis Iosif lui Faraon: "Visul lui Faraon este unul: Dumnezeu i-a aratat lui Faraon ceea ce va sa faca.
Cele sapte vaci frumoase sunt sapte ani, cele sapte spice frumoase sunt sapte ani: visul lui Faraon este unul.
Cele sapte vaci urate si slabe, care au iesit dupa ele, sunt sapte ani; cele sapte spice subtiri si palite de vantul de rasarit sunt sapte ani: vor fi sapte ani de foamete.
Acesta-i cuvantul pe care i l-am spus lui Faraon: Dumnezeu i-a aratat lui Faraon ceea ce va sa faca.
Iata, vin sapte ani de mare belsug in tot pamantul Egiptului.
Dupa ei vor veni sapte ani de foamete; uitat va fi tot belsugul in tara Egiptului, foametea va secatui tara,
iar belsugul nu va mai fi cunoscut in tara din pricina foametei de dupa el, ca va fi foarte grea.
Si daca visul i s'a aratat lui Faraon de doua ori, e pentru ca Dumnezeu Si-a hotarat cuvantul si Se grabeste sa-l plineasca.
Si acum, sa aleaga Faraon un barbat priceput si intelept si sa-l aseze peste toata tara Egiptului.
Aceasta sa faca Faraon, si sa aseze ispravnici 3 peste tara, pentru ca''n cei sapte ani de belsug sa adune a cincea parte din stransura 4 Egiptului.
Sa adune ei toate bucatele celor sapte ani buni care vin si sa dea graul pe mana lui Faraon, iar bucatele sa fie puse sub paza prin cetate.
aceste bucate vor fi rezerva tarii pentru cei sapte ani de foamete ce vor veni in tara Egiptului, si astfel tara nu va pieri de foame".
Aceste cuvinte au placut lui Faraon si tuturor dregatorilor sai.
Si le-a zis Faraon tuturor dregatorilor sai: "Am mai gasi noi oare un om ca el, in care sa fie duhul lui Dumnezeu?"
Apoi a zis Faraon catre Iosif: "De vreme ce Dumnezeu ti-a descoperit tie toate acestea, om mai intelept si mai priceput decat tine nu se afla.
Tu sa fii dar in fruntea casei mele. Tot poporul meu se va supune poruncii tale, iar eu numai prin tronul meu voi fi mai mare decat tine!"
I-a zis Faraon lui Iosif: "Iata, eu te pun astazi peste toata tara Egiptului!"
Misticismul
Considera visele ca fiind de natura spirituala, venind de la zei, sau din lumea spiritelor, si oferindu-le muritorilor anumite indicii cu caracter adaptativ, intr-o forma codificata, ca simboluri onirice. Mestesugul intelegerii viselor revenea in totalitate inteleptilor oniromanti, in timp ce visatorul se gasea, adesea, cu totul nedumerit in fata viselor sale. Asadar, misticismul confera viselor o functie premonitorie, iar finalitatea procesului de interpretare este tocmai aceea de a intelege mesajul special, venit din lumea spiritelor. Aceasta viziune a patruns pana si in curentul psihanalitic, unde reputatul psihiatru elvetian Carl Jung, a dezvoltat o teorie mistica legata de vise.
Rationalismul
In contrast cu ideile promovate de orientarea mistica, rationalismul considera, inca din antichitate, ca visurile nu pot fi de natura divina sau spirituala, pentru ca atunci ar fi rezervate celor alesi sau celor mai intelepti oameni. Ori inteleptii antichitatii vedeau bine ca de visat, visau toti oamenii cetatii, chiar si cei mai putin virtuosi. Aristotel a fost un fervent aparator al ideilor rationaliste, venind cu o teorie proprie despre visuri, care afirma ca visurile provin din multimea grijilor si preocuparilor noastre de zi cu zi, iar cel mai bun interpret al visurilor este acela capabil sa stabileasca asemanari intre vis si realitate.
Aceasta idee pare a reveni in mod constant in tendintele rationaliste de a explica visurile, si o gasim pana si in ipotezele cele mai recente ale cercetatorilor cognitivisti. Spre exemplu Jaques Montangero, considera ca visurile apar printr-un proces de activare semantica a unor cunostinte generale din memorie, care activeaza la randul lor alte cunostinte asociate. Istigatorii visului (preocupari diurne, evenimente, etc) sunt aceia care activeaza aceste cunostinte, determinand o reflectie nocturna, care se exprima in mod preponderent vizual, prin intermediul unor metafore.
Daca, sa zicem, instigatorul este reprezentat de o alegere dificila, ce urmeaza sa schimbe cursul vietii unui subiect, aceasta idee activeaza notiuni mai generale sau asociate: cum ar fi ideea de rascruce, care la randul lor activeaza notiuni particulare, mai putin abstracte, usor de reprezentat vizual, inrudite prin semnificatie: o intersectie sau o rascruce de drumuri - elemente onirice, ce apar in vis.
Iar procesul de interpretare, crede autorul citat, ar presupune a merge in sens invers, de la enuntarea visului, la reformularea acestuia in notiuni mai generale si, in final, la stabilirea asemanarilor cu situatii traite de subiect in mod curent, care, probabil, reprezinta instigatorii visului - Visez o intersectie, ma aflu la o rascruce de drumuri, ca si in viata de toate zilele...
Din punctul de vedere rationalist, utilitatea visului, sau functia sa principala, nu mai este aceea de a primi un mesaj din partea unor entitati externe, ci mai curand acela de auto-cunoastere, de sinteza a experientei, de reflectie asupra intamplarilor de zi cu zi, facuta intr-un mod foarte personal, prin mijloace si atitudini care ne sunt caracteristice si in starea de veghe. Aceasta auto-cunoastere, desi mai putin spectaculoasa decat cunoasterea mistica a viitorului, isi are totusi utilitatea ei si este utilizata in procesele de consiliere psihologica sau psihoterapie.
Personal, am fost multa vreme suporterul teoriei rationaliste, inca mai sunt asa ceva, insa, cand tind sa elimin cu totul explicatiile de natura mistica, apar anumite dovezi si argumente care ma determina sa acord ceva credit si teoriei mistice. Spre exemplu, in munca mea de interpretare si lucru cu visele clientilor mei, ma intalnesc adesea cu vise premonitorii, precum si cu increderea neclintita a clientilor in functia aceasta a viselor.
Raman insa adeptul teriei rationaliste, pentru ca este mai usor de verificat stiintific si este mai utila din perspectiva interventiei in consilierea psihologica si psihoterapie. La ce bun, spre exmplu, sa credem intr-o functie premonitorie atunci cand un vis pare a prezice moartea cuiva? Este o grava eroare etica sa prezici moartea unui client, si o eroare pe care de altfel, au comis-o nume cu greutate in acest domeniu.
Carl Jung a avut un client alpinist care a visat ca va cadea de pe o stanca si va muri. Jung, in acord cu teoriile sale despre functia premonitorie a visului, ajunge sa ii prezica moartea acestui client. Clientul, care avea complicatii cu justitia, moare, intr-adevar, dar atitudinea lui Jung este demna de pus sub semnul intrabarii, azi, cand au fot descoperite fenomene precum Efectul Placebo sau Profetia Auto-indeplinita. Am putea spune ca solutia decesului, care il preocupa de ceva timp, a fost validata in psihoterapie, prin contributia lui Jung - o persoana cu autoritate si cu un prestigiu deloc de neglijat.
Efectul Placebo, spre exemplu, folosit in medicina pentru testarea medicamentelor noi, presupune ca atunci cand primim o substanta neutra din punct de vedere farmacologic (de exemplu o bucatica de zahar), putem ajunge la considerabile ameliorari ale unor boli, ca urmare a puterii credintei. Mai puternic este acest efect atunci cand subiectul este mai sugestibil si cand primim sugestia din partea unei persoane in care avem incredere. Din pacate, exista si efectul Nocebo - atunci cand sugestia si efectul sunt negative.
In mod similar, Profetia Auto-indeplinita, se bazeaza pe aceeasi putere a credintei, pentru a determina impliniri ale unor credinte, sau "profetii". Acest proces este posibil datorita faptului ca o credinta activeaza un anumit comportament care, de cele mai multe ori, conduce la indeplinirea sau confirmarea respectivei credinte. Un caz clasic descris in manualele de specialitate este acela in care un zvon privitor la falimentul unei banci, determina toti clientii bancii sa isi retraga banii, lucru care conduce banca la faliment, confirmand astfel credinta acestora, bazata pe o informatie falsa.
In ciuda diferentelor de abordare intre teoria mistica si cea rationalista, exista totusi o asemanare in demersul de interpretare a visurilor, fie ca vorbim de adeptii misticismului, fie ca vorbim despre adeptii rationalismului. Locul unde cad de acord adeptii acestor opinii contradictorii este acela in care ambele tabere recunosc ca limbajul universal al visului este simbolul - visurile au o forma simbolica si un "continut latent", dupa o expresie consacrata de parintele psihanalizei, Sigmund Freud, ori o "semnificatie de gradul 2", dupa o expresie folosita de cercetatorii cognitivisti, adica o semnficatie diferita de sensul propriu-zis al elemntelor onirice.
(1) Imaginea Dream Interrupted, de Robert Couse Baker, via Flikr, sub licenta CC BY-2.0
(2) Cartwright, R., (2010), 24 Hour Mind, Oxford University Press
(3) Montangero, J., (2003) Vis si Cognitie. editura Polirom, Iasi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu