Mancam pentru ca ne este foame sau mancatul este declansat si mentinut ca urmare a unei nevoi emotionale neconstientizate? Cum facem diferenta si care sunt solutiile?
Nu mai este probabil un secret faptul ca stresul este o componenta nelipsita a vietii. Nu stresul in sine este problema, dimpotriva, absenta cu desavarsire a stresului ar reprezenta si sfarsitul civilizatiei, si chiar al vietii. Stresul este acela care ne ajuta sa constientizam natura situatiei in care ne aflam - daca aceasta este o oportunitate sau un pericol, daca trebuie sa ne indepartam, pentru a ne asigura securitatea si integritatea personala ori daca trebuie sa ne mobilizam si luptam pentru ceva.
Singurii oameni care nu sunt stresati se afla la cimitir. Hans Selye (1)
Adevarata problema este excesul de stres, care poate sa indice prezenta obiectiva a pericolelor dar, de cele mai multe ori, nu indica decat obisnuinta noastra de a supraestima o anumita problema, lucru ce se trateaza prin psihoterapie.
Fiecare persoana are propria rezistenta la stres si propriul sau mod de a lupta cu excesul de stres si se poate spune ca aceasta face parte din identitatea noastra si reprezinta o componenta a personalitatii. In literatura de specialitatea aceste strategii de actiune in caz de stres poarta numele de mecanisme de aparare - un termen introdus in uz de catre parintele psihanalizei, medicul austriac Sigmund Freud. (2)
Astfel, exista mecanisme de aparare mai inofensive, cu efecte mai pozitive si mecanisme de aparare care nu fac decat sa inmulteasca problemele. De exemplu, unii se refugiaza in mijlocul prietenilor, care le ridica moralul si ii incurajeaza. Altii in schimb isi varsa nervii pe persoane lipsite de aparare. Din multitudinea de comportamente care pot fi considerate mecanisme de aparare se afla si mancatul compulsiv sau dependenta de alimente.
Daca ar fi sa explicam cum facem rost de acest mecanism de aparare nu tocmai inspirat, am putea invoca momentele copilariei, cand gravitam in jurul sanului matern, iar toata nefericirea si insecuritatile dispareau atunci cand primeam ceva de mancare. Sau poate ca in copilarie, am vazut in familie pe cineva care reusea sa isi imbunatateasca dispozitia ca urmare a consumului compulsiv de alimente?
Oricare ar fi explicatia, cert este ca odata cu consumul de alimente se produc modificari sensibile si subtile in dinamica proceselor fiziologice, altfel spus, in chimia organismului. Validarea unor nevoi are intotdeauna acest efect al secretiilor de hormoni ai fericirii - cunoscuti sub numele de endorfine. Problema este ca aceasta strategie, care ne este atat de la indemana, isi are pretul ei, si anume acumularea de kilograme, ce poate duce la auto-marginalizare sau bolile de tot felul in care surplusul de kilograme reprezinta un serios factor de risc.
Ni se spune apoi sa facem tot posibilul si sa eliminam din greutate dar prea putin auzim ca acest exces vine ca urmare a stresului, a emotiilor gestionate in mod defectuos.
Dietele ne preocupa suficient de mult zilele acestea, caci nimeni nu isi doreste marginalizare, dimpotriva, vrem sa fim in centrul atentiei si sa avem o prezenta fizica ce ne mareste sansele de succes social. Dar nimeni nu ne spune ca dieta ar trebui sustinuta de un program de control al stresului si chiar de psihoterapie caci numai asa am putea sa controlam cu adevarat stresul. Opinia mea este ca orice dieta care are pretentii ar trebui sa includa un astfel de program.
Cu alte cuvinte, ar trebui sa facem distinctia intre motivele pentru care mancam - daca mancam pentru ca ne este intr-adevar foame sau daca o facem pentru a umple un gol interior rezultat in urma provocarilor existentiale si a dificultatii noastre de a ne gestiona emotiile. (3) Mancatul emotional este tocmai acea forma de alimentare la care recurgem cand nu ne este foame cu adevarat, in schimb simtim o senzatie persistenta de plictiseala sau de tristete, iar tragaciul care declanseaza supra-alimentarea este o emotie de acest fel, si nu mecanismul fiziologic propriu-zis, al foamei.
Implementarea intentiei este o forma de control al mancatului excesiv care presupune sa stabilim din timp care este tipul de comportament pe care dorim sa il realizam in cazul intampinarii unor situatii stresante. Schematic, implementarea intentiei arata in felul urmator: "Daca mi se intampla X lucru, atunci voi face Y alegere." In acest mod ne pregatim pentru a recurge la o alta strategie de control al stresului decat mancatul compulsiv.
Cuvantul dieta provine din latinescul diaeta, care se traduce prin "stil de viata". Gasesc ca exista multa ironie in faptul ca am ajuns sa folosim acest cuvant in conotatia sa nutritionala si sa ignoram semnificatia originala, care implica inclusiv sistemul nostru de convingeri si modul cum interpretam realitatea care este astazi, dupa parerea mea, cea mai importanta sursa a excesului de stres. Poate ca tocmai intelegerea sensului original al cuvantului ne-ar putea ajuta sa ne pastram silueta.
(1) Selye, H. (1991), Intelepciunea Stresului, editura Coresi, Bucuresti
(2) Lhote, Jaquet, Ionescu, (2007), Mecanisme de aparare. Teorie si aspecte clinice, editura Polirom
(3) Wansink, Brian (2006), Mindless Eating – Why We Eat More Than We Think, New York: Bantam-Dell.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu