Poate ati intalnit si voi femei care se afla intr-o permanenta stare de frustrare. Oricand te vei intreba ce mai fac, vei sti ca bombanesc sau arunca invective vreunui barbat "total incompetent si lipsit de barbatie"... A creste fara tata pare a fi originea acestui tip de probleme.
Ne vine usor sa luam decizia ca nu vrem sa mai avem de-a face cu un anumit partener. Nu cere eforturi de reconciliere, nu trebuie sa iertam, putem sa ii solicitam o pensie alimentara consistenta, drept pedeapsa, sau sa impunem niste conditii umilitoare la divort, si, eventual, sa il facem de ras in mass-media, pentru cat de putin responsabil s-a dovedit a fi.
De asemenea, ani intregi, continuam sa batatorim poteca aceasta a ideii ca barbatul pe care l-am ales a fost un marlan si un prost crescut, probabil ca toti ceilalti, ceea ce nu ne incurajeaza pentru viitoarea noastra viata de relatie. Si pentru ca furia aceasta bine antrenata, zilnic, iti da senzatia ca faci ceva, ca meriti un loc intre ceilalti, si eventual un sprijin, vei continua sa te lasi inspirata...
Ba chiar, ajungi sa te simti capabila de realizari obtinute prin fortele proprii, in ciuda barbatilor de care nici macar nu ai nevoie. Si totusi... ce se va intampla cu fiica ta? Cum vede ea lucrurile? Cum priveste ea barbatii si cum se va apropia de ei?
Daca nu ar fi, nu s-ar mai povesti! (nu am platit copyright pentru expresie) Este vorba despre asa numitele "daddy issues" (probleme legate de taticul), si care, odata cu emanciparea femeii, incep a se face simtite tot mai mult. Femeile pot acum sa se descurce singure, este adevarat - ele au locuri de munca, adesea bine platite si au si curajul necesar pentru a se vedea pe sine capabile sa traiasca pe cont propriu, asemenea amazoanelor mitologice.
Amazoanele, un trib mitologic care ar fi trait undeva in sudul Marii Negre ori in Crimeea, dupa alte surse, erau femei razboinice care credeau in destinul lor de a trai singure, de a creste si a supravietui pe cont propriu, fara suportul barbatilor. Ele faceau doar excursii "romantice" o data pe an, care aveau drept rezultat procreerea si supravietuirea tribului.
Daca nasteau baieti, acestia erau ucisi sau trimisi la tatii lor, ori abandonati in salbaticie. Pe fetite le ingrijeau insa si le invatau arta razboiului, vanatoarea sau agricultura. Dar le mai invatau ceva... si anume sa urasca barbatii si sa se limiteze la a-i folosi strict pentru procreere.
Nimic nou sub soare, ar spune unii...
S-ar parea ca mai exista si astazi astfel de amazoane, chiar daca nu sunt atat de bine organizate. Asa cum spuneam, odata cu emanciparea femeii, vechile probleme ale asupririi femeilor de catre barbati tind sa fie eradicate si unele dintre femei se simt suficient de puternice pentru a-si lua destinul in propriile maini. Asemenea amazoanelor din antichitate, mai fac excursii romantice pentru a se asigura ca au urmase, dar raman singure o mare parte din viata fiindca, pe undeva, ceva nu se mai potriveste, la nivel emotional, psihologic si material, cu vechile modele familiale, patriarhale, in care femeia ocupa un loc modest si umil.
Exista insa anumite trasaturi care le particularizeaza pe fetitele acestor amazoane moderne.
Mentalitatea este, ca de fiecare data, radacina tuturor problemelor si in cazul fetitelor care au crescut fara tata este intru-totul explicabila si logica: daca mama nu si-a refacut niciodata casnicia, fetita poate invata ca nu exista posibilitatea unei comuniuni cu un barbat, este o optiune exclusa de mama si sansele percepute pentru o relatie proprie sunt infime. Chiar in contextul dificultatii de a creste un copil singura, pare de preferat a suporta aceste dificultati decat sa recurgi la suportul barbatilor "nestatornici, lipsiti de sensibilitate, mincinosi si manipulatori".
- Nevoia exagerata de atentie.
Aceasta nevoie persistenta si intruziva se manifesta atat in raport cu barbatii din viata lor, cat si in raport cu prietenii si isi are sursa in frica de respingere si abandon, usor de explicat logic. Femeile care au crescut fara tata simt nevoia de a se afla in centrul atentiei permanent si fac eforturi de a ajunge acolo, cu toate ca nu intotdeauna recurg la mijloace incarcate cu valoare si semnificatie sociala - de exemplu se folosesc de un anumit tip de haine care mai mult expun decat acopera sau recurg la flirt. Vor dori 100% atentie, timp si devotament atat din partea partenerului cat si din partea prietenilor. Ele recurg, mai curand inconstient, la toate acele probleme personale, in special de natura sentimentala, pentru a ocupa acest loc si pentru ca cei din jur au o adevarata slabiciune pentru asa ceva, asa zisul "grup de suport", le incurajeaza sa devina si mai dificile ca partenere si sa aiba si mai multe probleme sentimentale.
- Vulnerabilitatea emotionala.
La nivelul interactiunilor emotionale cu mediul, o fata fara tata se simte profund vulnerabila si are mari dificultati in a-si mentine echilibrul emotional in diversele contexte si situatii pe care le traverseaza. Vorbim despre o instabilitate care se manifesta prin stari de marasm emotional si afundare libera in negativism ce cuprinde intreg spectrul emotiilor negative: furia - tristetea - anxietatea. Nimic nu se compara cu un tata care iti spune ca problemele se vor rezolva si care te ajuta sa zambesti chiar si atunci cand viata nu este asa cum iti doresti. Afundarea in negativism poate fi considerata, la randul ei, o strategie de atragere a atentiei si suportului. De asemenea, de aici pornesc si tendintele de amortire a durerii cu ajutorul abuzului si a dependentelor de tot felul: mancare, droguri, sex, munca, etc.
- Dificultati relationale fara sfarsit.
Instabilitatea emotionala insa este un impediment serios in construirea relatiilor si reactiile haotice si imprevizibile ale acestor femei constituie un puternic factor descurajant pentru oricine ar incerca sa intretina relatii de un fel sau altul cu acestea. Ele interpreteaza negativ reactiile si comportamentele celor din jur, iau fiecare remarca pe care nu o inteleg bine drept un afront personal sau o dovada a respingerii si lipsei de acceptare, si pe aceasta cale isi vor gasi alti protectori influentabili si usor de emotionat, care insa nu isi imagineaza ca vor deveni la randul lor urmatorii "persecutori lipsiti de compasiune". Se poate vorbi despre o constanta fuga de la o relatie la alta, explicabila si aceasta in mod logic. Se cauta mereu vindecatori ai ranilor vesnice, nevindecabile...
- Problemele legate de stima de sine.
Multe femei care au crescut fara tata au o imagine de sine foarte negativa, dat fiind ca nu au primit niciodata validarea de care au avut nevoie din partea modelului de rol masculin. Lipsa stimei de sine vine cu lipsa abilitatilor, a competentelor si a responsabilitatii, caci o stima de sine se bazeaza pe elemente ce dau valoare persoanei si sunt recunoscute de mediu. In absenta unei figuri parentale masculine care recunoaste valoarea dincolo de aparente, fata va lua in serios ochii pofticiosilor si va considera ca se poate afirma doar prin asta. De aceea ele nu vor stii sa inspire increderea si nu vor dispune de capacitatea de a impune respectul.
- Pretentia de a fi independenta.
Multe astfel de femei au impresia ca a te afla intr-o relatie este un semn de slabiciune, cand de fapt este un semn al maturitatii emotionale si sociale. Ele de altfel descurajeaza relatiile serioase si alternativele relationale cele mai sanatoase, fara macar sa-si dea seama. Frica lor de barbati le determina sa se afiseze mai curand ca amatoare de "open relationship" si de relatii pasagere decat ca partenere responsabile si angajate afectiv, inchipuindu-si ca pe parcurs, relatiile pot progresa catre mai mult. Este pacat, caci multi parteneri pe care ii intalnesc chiar sunt bine intentionati dar se simt intimidati de o astfel de abordare prea liberala pentru gustul lor.
A creste intr-un mediu in care esti constant informata in legatura cu netrebnicia barbatilor, are astfel de consecinte asupra modului in care te raportezi la celalalt gen si asupra modului in care te vezi in relatie cu acesta - cat de capabila esti de a atrage un barbat si de a-l pastra langa tine?
De asemenea, o intreaga copilarie in care ai fost martor al unor manifestari si tehnici de interactiune intre cele doua genuri, are consecinte asupra bagajului operational de care dispui in ce priveste intimitatea si aspectele asociate acesteia - balanta interactiunilor barbat-femeie: ce presupune aceasta interactiune, ce oferim si ce primim, ce drepturi au partenerii, cum se rezolva conflictele, cum se iau deciziile, cum se desfasoara evenimentele importante si sarbatorile, ori care sunt optiunile de care dispunem in fiecare situatie specifica.
Ei bine, pentru aceste fetite, barbatul pur si simplu lipseste din aceasta ecuatie iar ele sunt libere sa-i gaseasca un loc si un rol acestuia: ar putea fi ceva ca un catelus? Sau poate el va primi toata puterea?
Este destul de dificil sa iti dai seama care sunt limitele lucrurilor cand nu ai un model la indemana si cand nu ai antrenamentul necesar interactiunii constante, intr-o relatie sanatoasa sau apropiata de asa ceva. Aceasta dificultate se reflecta in toate trasaturile de care vorbeam mai sus. In relatie cu barbatii, acest tip de femei tind sa devina o reala povara prin modul in care se prezinta, lasand mereu loc de interpretari, si lasand impresia unei totale lipse de autenticitate.
Prin nevoile lor exagerate si prin modul in care reactioneaza fata de alegerile si comportamentul barbatului, prin revarsari de furie, emotii contradictorii si instabile, si asa numitele "scene", le va fi greu sa intretina relatii armonioase cu celalalt gen, si in spiritul arhetipului amazoanei, se vor regasi singure, crescandu-si copilul pe cont propriu si facand "excursii romantice", lipsite de perspectiva unei familii sanatoase din punct de vedere psiho-social.
Nu vreau sa credeti ca toate fetitele crescute in absenta tatalui au acest destin, insa cercetatorii din domeniul psihologiei familiei sustin ca exista o mare probabilitate ca ele sa intampine astfel de probleme si ca este nevoie de eforturi serioase pentru asimilarea, in timp, a competentelor necesare comuniunii. In ce priveste preventia se pot face lucruri pentru a trece peste resentimentele si deziluziile pe care mamele acestor fetite le traiesc in raport cu partenerii lor.
Este poate mai usor sa te resemnezi cu ideea ca nu poti ierta un lucru sau altul si ca nu poti sa mai suporti o anumita persoana, dar cu toate acestea eforturile sunt posibile si ele tin de capacitatea noastra de a creste ca oameni, ori de a-i sustine si incuraja pe cei din jur sa creasca la randul lor. Amintiti-va ca nimeni nu este perfect si platim oricum pentru asta! Emotiile oarbe nu stiu intotdeauna adevarul despre noi si despre realitate, chiar daca ne organizam viata numai in functie de ceea ce simtim. Aici, colaborarea cu psihologul de familie poate face diferenta.
Imaginea No Father, imi apartine si se afla sub licenta CC BY-SA 2.0
Sites Google, Absentee Fathers and How They Effect Women's Relationships, website: Elizebeth Sylvester
Barras, J. (2000). Whatever happened to dadd'ys little girl? the impact of fatherlessness on black women. (pp. 67 -72). New York: The Ballantine Publishing Group.
Becker-Phelps, L. (2011, May 24). Learning your attachment style can light up your life. Retrieved from http://www.psychologytoday.com/blog/making-change/201105/learning-your-attachment-style-can-light-your-life
Calvin, T. (1993). Your heart belonged to daddy…and then he “abandoned” you!. Cosmopolitan, 214(1), 161-163.
