Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

joi, 29 mai 2014

6 Mituri ale Iubirii

O intrebare care ne framanta adesea, in momente cheie ale unei relatii este si aceasta: sunt sau nu iubit(a) de aceasta persoana? Asa ajungem sa ne intrebam ce este pana la urma iubirea si cum se comporta o persoana indragostita?

 





Exista o serie de mituri cu larga raspandire in cultura omenirii. La aparitia acestora au contribuit din plin literatura, populara sau culta deopotriva si intreg tezaurul cultural al omenirii, transmis din generatie in generatie. Chiar daca sunteti la randul vostru convinsi de adevarul acestora, exista argumente stiintifice care le pot contrazice. Voi aduce mai jos argumente si voi combate unele dintre ele, spre binele, sper eu, al relatiilor. Fara a avea pretentia ca le-am cuprins pe toate, iata cateva dintre ele:


  •  Dragostea adevarata este dezinteresata. Fals!! 

Iubirea nu poate fi dezinteresata, cel putin nu in cazul oamenilor normali. Este vehiculat termenul de "iubire agape", care descrie mai mult un prototip imaginar – iubirea divina pentru om – decat o realitate emotionala concreta, evidenta. Iubirea pe care o traim noi oamenii are la origine tocmai calitatile si valorile pe care le cautam in ceilalti.

Idealul nostru in iubire este format inca din copilarie iar parintii au un rol major in formarea acestuia, fie macar si prin faptul ca stim, cu ajutorul parintilor, ce nu cautam la ceilalti. Nu doar parintii contribuie la formarea idealurilor in iubire ci si diversele influente educationale ce provin din grupul de prieteni sau, in general, din societatea cu modelele si curentele sale. 

Experienta de viata poate influenta si aceasta idealul in iubire - de exemplu cineva care a fost deziluzionat de o persoana atragatoare si bogata ar putea sa fie, de aici inainte, mult mai interesata de persoane care pana mai ieri o lasau rece. Pentru o femeie, idealul in iubire a fost denumit, de catre psihiatrul elvetian Carl Jung, Animus iar pentru un barbat a fost denumit Anima.

Ne aflam asadar, gratie acestor idealuri, in cautarea unui set de calitati. In momentul in care le recunoastem in ceilalti, apar emotiile placute ale indragostirii, semnal al oportunitatii pe care o sesizam si totodata al interesului ! Daca dragostea ar fi dezinteresata atunci ne-ar parea mult mai atragatori boschetarii, pedofilii, criminalii, « pierde-vara » sau « coate-goale ».  


  •  Dragostea adevarata vine din inima si este in contrast cu mintea. Fals!! 

Nu am putea sa simtim niciun fel de emotii daca creierul nostru nu ar functiona in mod normal. Pentru ca o emotie sa se nasca, creierul trebuie sa recunoasca tipul de situatie in care ne aflam si sa o catalogheze (oportunitate - pericol - situatie indiferenta).

Obiectul (persoana iubita) este decodificat de catre creier iar din acest moment au loc o serie de procese fiziologice si psihologice de natura fizica si chimica, ce duc la aparitia emotiilor. Semnalele fizico-chimice au un parcurs de acest fel: stimul exterior --> decodificare corticala --> hipotalamus --> maduva spinarii --> glandele supra-renale --> hormoni --> sange --> organe interne.  

 Da, in anumite momente suntem atrasi, in acelasi timp, de doua situatii concurente, datorita trasaturilor pozitive ale acestora: ne atrage iubita tanara si sexy dar si familia care ne ofera stabilitate, o vorba buna si o masa calda, ca sa nu mai vobim de o buna imagine publica! Acesta este un conflict motivational, nu un conflict intre minte si inima!

Conventia sociala il simbolizeaza sub forma unui conflict intre doua organe interne insa asta contribuie si la adancirea confuziei - oamenii considera ca sunt lipsiti de aparare in fata cerintelor unei inimi total scapate de sub control, ceea ce ii vulnerabilizeaza la maxim si le confera o identitate sociala profund imatura.  In astfel de situatii trebuie sa ne aducem scopurile in acord cu emotiile iar asta tine de inteligenta noastra emotionala, sau altfel spus de intelepciune.   


  •  Dragostea adevarata este intens simtita organic si obsedanta. Depinde!! 

Fiecare om are felul sau de a iubi, in acord cu varsta, inteligenta, preocuparile, experienta de viata, modelele avute in viata, etc. S-a vorbit adesea de doua etape distincte care apar in derularea unei iubiri. La inceput este iubirea - aspiratie, de regula caracterizata de intensitate, de asa-numitul "complex al iubirii", obsedant, ce tinde sa acapareze intreaga viata psihica a celui indragostit si sa o simplifice.

Gandurile si emotiile se invart in jurul obiectului iubirii si ignora orice altceva. O a 2-a etapa ce survine in viata unei iubiri este iubirea implinita, cand emotiile devin controlabile, trainice, de mai mica intensitate, iar la nivel organic hormonii pasiunii (neurotrofinele) predau stafeta hormonilor stabilitatii si atasamentului (oxitocina). Sunt convins ca aceste etape variaza de la individ la individ in forma, expresie si durata. 

Procesele evolutiei au fixat acest parcurs in scopul asigurarii supravietuirii individului si a speciei, prin transmiterea genelor catre urmasi. Adaptarea si supravietuirea ar fi puse in pericol daca etapa iubirii - aspiratie ar dura mai mult decat ar fi necesar, caci complexul iubirii nu ne-ar permite sa facem altceva decat sa iubim, ceea ce ar reprezenta o amenintare serioasa pentru ordinea societatii si transmiterea tezaurului cultural si genetic catre urmasi, nemaivorbind despre amenintarea vietii urmasilor, prin dezintegrarea cuplului parintilor.

De altfel, multi parinti au impresia ca odata cu incheierea fazei de iubire-aspiratie se incheie si iubirea propriu-zisa. Asa cum spuneam, fiecare om are felul sau de a iubi: la unii emotiile sunt mai intense si obsedante iar la altii iubirea este aproape rece si nu reuseste niciodata sa interfereze cu buna desfasurare a altor activitati.  



  •  Dragostea adevarata presupune ca celalalt sa stie ce iti doresti, fara sa-i spui. Fals!! 

Ar fi frumos sa fie asa, si nu vreau sa va contrazic in aceasta privinta. Dar in realitate barbatii si femeile au nevoi specifice genurilor, care, in mare parte, vor ramane in zona misterului, pentru multa vreme, mai ales daca suntem cu totul ignoranti. Chiar am considerat de cuviinta sa afirm ca exista o "incompatibilitate fundamentala" intre cele doua genuri ce rezida in faptul ca barbatul este orientat catre cladirea unei identitati sociale si profesionale in timp ce femeia, in general, este avida de intimitate, relatii si iubire. 

Date fiind aceste diferente structurale, trebuie gasita o cale de mijloc si de compromis, si numai prin comunicare o veti putea gasi. Sigur, ar fi fost mai simplu daca barbatii ar fi fost la fel de calzi si iubitori ca femeile dar evolutia a fixat un mod masculin de a fi, structurat in scopul asigurarii continuitatii si protectiei urmasilor.



  •  Dragostea adevarata presupune ca celalalt sa suporte orice pentru tine. Fals!! 

Iarasi, ar fi frumos sa fie asa, insa depinde de fiecare om in parte cat de departe este dispus sa mearga cu sacrificiile in numele iubirii. In ziua de azi, in conditiile expansiunii narcisismului si a societatii de consum, s-ar spune ca are de suferit aceasta disponibilitate iar iubirea nu are capacitatea de a schimba prea multe, desi, repet, ar fi frumos sa fie asa. Asta nu inseamna ca iubirea nu este adevarata. Este.

Doar ca depinde de nivelul fiecaruia de evolutie spirituala gradul in care isi poate pune viata in slujba iubirii, sacrificand de pilda propria bunastare materiala sau siguranta economica a urmasilor. Oare ti-ai pune securitatea materiala si propria fericire in pericol in caz ca partenerul tau ar suferi un accident invalidant? E o intrebare dificila dar exista situatii de acest fel si sentimentele curate si sincere pot sa dispara atunci cand in viata cuplului apare o astfel de provocare.   



  • Iubirea adevarata presupune ca celalalt sa suporte orice din partea ta. Fals!! 

Nimeni nu ar trebui sa se bazeze pe asta drept scuza pentru a se manifesta "cum ii vine". Nu considerati ca iubirea, "daca este adevarata" nu are nicio legatura cu modul in care va tratati partenerul. Oarecum pe nesimtite, pe parcursul anilor petrecuti impreuna, comportamentul partenerilor se modifica si nu in sens pozitiv. 

Multi parteneri incep sa se comporte ca si cand "te-ar fi castigat la loz in plic" iar atmosfera romantica de la inceput lasa locul la cu totul altceva. Tocmai pentru ca suntem iubiti pentru motive bine determinate, este cazul sa oferim si sa continuam sa oferim motivele respective.

Totusi, faptul ca esti tratat rau nu ar trebui sa te determine sa te comporti mizerabil, pentru a pedepsi ceva ce nici macar nu este constientizat. Risti sa dai nastere unui ciclu de razbunari care de regula sfarsesc la tribunal. Nu uita ca suntem diferiti si ca avem perecptii extrem de subiective iar ceea ce pentru unul este prea mult, pentru celalalt s-ar putea sa fie tocmai potrivit! Vorbiti despre asta!


Daca doresti sa fii iubit, atunci devino demn de a fi iubit ! Ovidiu


Se spune ca oamenii s-au intrebat multa vreme cum puteau ajunge la apa. Intr-o buna zi insa, cineva si-a pus o intrebare care avea sa schimbe cu totul modul de viata al umanitatii. Aceasta intrebare era urmatoarea: cum am putea aduce apa la noi? Lucrurile nu sunt atat de simple cum ne-am dori insa le putem simplifica: in loc sa ne intrebam daca suntem iubiti sau nu, ne-am putea intreba cu mai mult folos, daca ne satisface modul in care suntem iubiti (sau nu), si ce am putea face pentru a imbunatati situatia.
















Imaginea Rabdare, imi apartine si se afla sub licenta CC BY-SA 2.0

Smalley G., (2008), Cum sa-ti intelegi sotul, editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti

Smalley G., (2008), Cum sa-ti intelegi sotia, editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti

Gratch, A., (2011), Daca dragostea ar putea gandi, editura Trei, Bucuresti

Leleu, G., (2011), Cum sa fim fericiti in cuplu, editura Trei, Bucuresti

Moreau, A. (2006), Dragoste si sexualitate, editura Trei, Bucuresti

Show comments
Hide comments

Un comentariu: