Am pornit in cautarea succesului personal, social, profesional si al vietii intime. Asa cum spun inteleptii, secretul este efortul si rezistenta la frustrare. Dar n-am putea castiga si prin abandon in fata frustrarilor?
Iti vine mai usor sa ai de-a face cu persoane care isi pastreaza auto-controlul si isi tin frustrarile in frau? Sau poate gasesti ca este mai interesanta, mai plina de culoare, interactiunea cu persoane care isi pierd cumpatul, cad prada tristetilor fara capat si au iesiri de furie scapate de sub control?
Nu imi inchipui ca va doriti sa aflati o metoda prin care rezistenta voastra la frustrare sa devina mai mica. Cu toate acestea, uneori pare ca este mai avantajos sa nu dispui de o rezistenta la frustrare extrem de buna. Este chiar recomandata in cartile despre seductie aceasta metoda de agatat, prin care sa ceri ajutorul cuiva, aratandu-te neputincios sa faci un anumit lucru.
Ar putea fi aceasta o metafora a modului in care intram in contact cu ceilalti? Poate ca va aminti si voi momentul cand cineva "incurcat" in viata sa, v-a cerut ajutorul.
Iar daca exercitiul a fost unul reusit, putem sa beneficiem de acest ajutor in mod constant, economisind astfel energie si timp. Trebuie in schimb sa ne perfectionam metoda si sa devenim tot mai buni si mai convingatori... in neputinta noastra. S-ar spune ca nu e nevoie de eforturi pentru a reusi in acest mod. Totusi, eforturile emotionale sunt majore.
Iar daca unii reusesc prin fapte si eforturi de a face, altii reusesc sa ii puna la treaba pe cei din jur prin emotii si eforturi de a simti, dupa cum un copil te determina sa faci ce vrea el atunci cand plange, cand se enerveaza sau cand sta bosumflat. Pentru a simti cat mai mult ai nevoie sa iti cladesti o rezistenta mica la frustrare, in acelasi mod in care unii isi cladesc rezistenta la frustrare, de mici.
Nefericirea este ca o magie prin care, literalmente, ii farmeci pe cei din jur si ii pui in slujba ta. La fel si nervii pe care ii poti etala in mod deschis, oricand ceva nu merge asa cum iti doresti. Daca rezistenta la frustrare este cladita in primii ani de viata, la fel se poate spune si despre lipsa rezistentei la frustrare. Iti dai seama la un moment dat ca se merita sa clachezi.
Ar putea fi aceasta o metafora a modului in care intram in contact cu ceilalti? Poate ca va aminti si voi momentul cand cineva "incurcat" in viata sa, v-a cerut ajutorul.
Iar daca unii reusesc prin fapte si eforturi de a face, altii reusesc sa ii puna la treaba pe cei din jur prin emotii si eforturi de a simti, dupa cum un copil te determina sa faci ce vrea el atunci cand plange, cand se enerveaza sau cand sta bosumflat. Pentru a simti cat mai mult ai nevoie sa iti cladesti o rezistenta mica la frustrare, in acelasi mod in care unii isi cladesc rezistenta la frustrare, de mici.
Nefericirea este ca o magie prin care, literalmente, ii farmeci pe cei din jur si ii pui in slujba ta. La fel si nervii pe care ii poti etala in mod deschis, oricand ceva nu merge asa cum iti doresti. Daca rezistenta la frustrare este cladita in primii ani de viata, la fel se poate spune si despre lipsa rezistentei la frustrare. Iti dai seama la un moment dat ca se merita sa clachezi.
In loc de argumente poti avea lacrimi (se numeste "puterea apei"), iar in loc de actiuni poti avea crize de furie. Poti folosi acest mod de operare pentru a rezolva cele mai importante probleme ale vietii: gasirea unui loc de munca, a unui partener, cointeresarea unor functionari plictisiti si indiferenti sau obtinerea unei sponsorizari.
In fond, chiar este lumea adultilor mai complexa decat lumea copiilor? Dar daca nimeni nu va fi dispus sa iti ofere ceea ce doresti? Poate ca intr-o zi vei descoperi ca realitatea sociala chiar are anumite limite si ca nu toate dorintele noastre sunt rezonabile sau realiste - te vei multumi cu asta? Sau poate ca intr-o zi, nimeni nu va mai dori sa iti ia in serios nefericirea, lacrimile sau furia... Ce vei face atunci?
Vei deveni probabil interesat(a) de o metoda de cladire a rezistentei la frustrare si a unui echilibru emotional - resursa principala a celor care se afirma prin fapte, nu prin emotii.
Metoda discursului interior
O metoda de cladire a rezistentei la frustrare este aceea a discursului interior, prin intermediul careia putem realmente sa influentam nivelul acestei rezistente.
Acest dialog interior se defineste cel mai bine prin faptul ca ceea ce isi spun oamenii in sinea lor le coordoneaza comportamentul. De exemplu, cand un parinte isi spune 'nu pot suporta cand copilul meu scanceste!', atunci capacitatea de a tolera scancetul a respectivului adult este considerabil diminuata; daca alege varianata 'nu-mi place cand copilul meu scanceste, insa pot trece peste asta!' atunci nu doar ca va tolera mai mult timp reactia copilului, ci va reusi sa gaseasca solutii eficiente pentru a schimba comportamentul celui mic. Conversatia cu sine trebuie folosita in asa fel incat sa ne faciliteze succesul, nu esecul. (2)
Spunandu-ne ca avem suficiente resurse, ca putem face un lucru, chiar daca ne displace si e dificil, reconstituim si schimbam un itinerar al copilariei in care, in locul incurajarii am primit descurajari, iar in locul implicarii in sarcina, parintii ne-au rezolvat ei problemele. (3)
(1) Imaginea Don't bother me. I'm angry, de Amanda Tipton, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
(2) Wycoff, J.; Unell, B.; (2008); Disciplina fara tipete si palme; editura Meteor Press, Bucuresti
(3) Iftimie, M.; (2015) Mentorul Interior; website: Psihopedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu