Ce Este Libertatea

Potrivit unui studiu recent, 41% dintre tinerii cu vârste între 18 și 34 de ani consideră că dictatura ar fi o opțiune bună pentru România. Sigur, cei care au murit în 1989 nu s-ar bucura să audă asta, dar care este explicația? Este o criză a democrației sau, mai curând, o criză a responsabilității?

☆ ☆ ☆

Aniversăm în această perioadă 35 de ani de la revoluția din Decembrie 1989. Okay, se poate numi și lovitură de stat însă dat fiind că azi ne aflăm în UE și NATO, evenimentul din 1989 a marcat începutul unor schimbări care ne-au adus până aici. Nu știm exact unde se termină revoluția și unde începe lovitura de stat dar azi ne bucurăm de a fi membri în familia europeană, unde împărtășim valori de tip democratic, respectul pentru drepturile omului, sau ceea ce numim în mod curent și general libertate. 

Libertatea este un termen filosofic cu sensuri multiple pe care DEX îl abordează în mod detaliat:

• LIBERTATEA DE A ALEGE — posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință

• LIBERTATEA POLITICĂ — starea unei persoane care se bucură de deplinătatea drepturilor civile sau politice

• LIBERTATEA STATALĂ — starea unui stat care se bucură de independență față de o putere străină

Contrariul libertății este sclavia, definită și aceasta intr-un mod complex:

• SCLAVIE A VOINȚEI — imposibilitatea de a-ți determina singur destinul, prin alegeri proprii ca urmare a sănătății mentale precare sau a abuzului. 

• SCLAVIE POLITICĂ — starea celui care nu se poate bucura de anumite drepturi (a se exprima, a protesta, a munci, a se căsători, etc)

• SCLAVIE STATALĂ — starea unui stat care nu își poate decide soarta prin voința membrilor societății (de exemplu nu se poate alătura unor organizații internaționale economice sau militare, dacă statul stăpânitor nu își dă acordul) 

Din aceste definiții, putem observa faptul că libertatea nu este chiar pentru oricine, uneori ai nevoie de lupte crâncene pentru a o obține și este relativ ușor să o pierzi — este suficient să nu faci nimic, să rămâi pasiv, atunci când libertatea îți este amenințată. Este mult mai ușor să nu faci nimic decât să te iei la bătaie cu cel care îți amenință libertatea, probabil că nu rămâi cu capul spart și oasele rupte fiindcă cel care îți confiscă libertatea ar prefera, la rândul lui, să o facă fără prea multe eforturi sau pierderi — Principiul Minimului Efort, remember? 

Altfel spus, libertatea nu este pentru oameni slabi, pentru lași ori pentru, scuzați expresia, fătălăi. Pentru a fi liberi oamenii fac revoluții, răscoale, proteste, se sacrifică, zbiară și tremură de frig prin piețe, iau gaze lacrimogene în nas și bastoane pe spinare, ș.a.m.d. De acord, instituția protestului a fost compromisă de cei care protestează în mod supărător și insistent pentru mai nimic sau care își permit să distrugă patrimoniul artistic universal, de persoanele care protestează dezbrăcându-se ori care se auto-incendiază în numele unei cauze, sugerând mai curând afecțiuni psihice grave.

Lupta pentru libertate poate îmbrăca forme radicale, extremiste și, nu de puține ori, teroriste. Acest lucru subminează cauza în sine, punând-o la îndoială prin acte imorale sau de cruzime și provocarea de suferințe unor persoane nevinovate - vezi atacul terorist din Israel, 7 Octombrie 2023. Și totuși, toate astea se fac în numele libertății. Și dacă a te bucura de libertate este mai curând confortabil și plăcut, a lupta pentru libertate este un adevărat infern, unde oamenii își pierd persoanele dragi, viața și sănătatea, adică tot ce au mai drag pe această lume. 

Este adevărat și faptul că libertatea nu poate fi absolută și, în plus, în mod paradoxal poate, libertatea conține în ea însăși sămânța robiei, căci unele alegeri personale ne limitează posibilitățile și libertatea. Altfel spus, oricât de liberi am fi, avem nevoie să respectăm libertatea celor din jur — nu putem alege chiar ORICE ne dorim, din moment ce unele dintre aceste alegeri au impact negativ asupra drepturilor celor din jur. De asemenea, nu putem alege chiar ORICE nici când e vorba despre viața noastră — anumite alegeri ne vor aduce mai puțină libertate: drogurile, dieta, stilul de viață reprezintă alegeri care ne pot limita libertatea. 

Toate astea înseamnă că libertatea implică responsabilitate și disciplină — un element de auto-conservare, fără de care viața omului liber ar fi haotică iar libertatea ca posibilitate de a alege între opțiuni, ar fi imposibilă. De aceea, libertatea nu poate coexista cu fără-de-legea (imoralitatea) sau primitivismul (amoralitatea), fiind profund asociată civilizației și educației. Atât fără-de-legea cât și primitivismul, deși par a aparține categoriei libertății, nu își găsesc locul în societatea liberală civilizată, unde autoritățile veghează pentru respectarea drepturilor tuturor membrilor, chiar și a femeilor, minorităților sexuale, religioase sau etnice. 

Există deci limitări legale și limitări morale ale libertății. Dar există și limitări ale libertății care țin de condiția umană. Omul are posibilitatea de a-si determina destinul doar după ce a înțeles dictatura eredității, care ne limitează posibilitățile, la fel cum și influențele mediului și educației primite pot face asta, în mod decisiv și, adesea, implacabil. Din această perspectivă, putem afirma că viața nu este corectă și nu poate fi corectă. Cu toate acestea, omul se află într-o permanentă testare a limitelor realității, într-o luptă continuă care, în cazul fericit, poate avea drept rezultat mai multă libertate. 

Citate despre libertate

• LIBERTATEA NU ESTE GRATUITĂ — citatul, des folosit în SUA — freedom isn't free, este exprimat în semn de recunoștință față de forțele militare americane și ilustrează eforturile și sacrificiile pe care trebuie să le facem permanent pentru a ne păstra libertatea. 

• CONTRARIUL PĂCATULUI NU ESTE VIRTUTEA, ESTE LIBERETATEA — citatul îi aparține părintelui N. Steinhardt și apare în opera sa Jurnalul Fericirii. Interpretarea face referire la modul în care păcatul conduce omul la pierderea libertății de alegere, prin limitările inerente: pierderea capacității de a munci, de a fi independent și prosper, de a avea relații armonioase, de a te bucura de sănătate, etc. 

• LIBERTATEA ESTE CEEA CE FACEM CU CEEA CE NI S-A FĂCUT — Jean Paul Sartre este autorul acestui citat memorabil care sugerează discuția de mai sus: cu toate că nu avem la dispoziție o libertate absolută, aceasta având limitări morale, legale sau care țin de condiția umană, putem totuși să alegem între opțiunile aflate în sfera posibilității. 

• ESTE DIFICIL SĂ ELIBEREZI PROȘTII DE LANȚURILE PE CARE LE VENEREAZĂ — afirmația lui Voltaire sugerează faptul că libertatea nu este pentru oricine, ea are tendința să-i ocolească pe oamenii slabi, care nu reușesc să lupte pentru ea, sau pe proști, în sensul de persoane care nu văd avantajele libertății. 

• ÎNTRE STIMUL ȘI RĂSPUNS SE AFLĂ LIBERTATEA NOASTRĂ DE A NE ALEGE REACȚIA — Viktor Frankl, celebrul psihoterapeut și fondator al Logoterapiei, ne face conștienți de libertatea care există ca potențial în alegerea reacției personale în fața provocărilor inerente vieții. Nicio situație cu potențial traumatic nu devine traumă dacă nu este trăită ca atare. 

• NU SPER NIMIC. NU MĂ TEM DE NIMIC. SUNT LIBER — reprezintă o conceptualizare prescurtată a doctrinei budiste, unde dorința este izvorul suferinței. Libertatea poate deveni o stare de spirit, mai ales în cadrul sistemelor politice totalitare. Acest citat îi aparține lui Nikos Kazantzakis.

• LIBERTATEA VINE CU RESPONSABILITATE. PENTRU PERSOANA CARE NU DOREȘTE SĂ CREASCĂ, ACEASTA ESTE O PERSPECTIVĂ ÎNGROZITOARE — Eleanor Roosevelt a rămas în istoria lumii cu probabil mai multe citate interesante decât soțul ei, președintele Roosevelt. Citatul ei sugerează legătura indisolubilă între dezvoltare personală și responsabilitate.

• NIMENI NU ESTE MAI ÎNROBIT ȘI FĂRĂ SPERANȚĂ DECÂT CEI CARE CRED CĂ SUNT LIBERI — Citatul lui J.W Goethe sugerează iluzia libertății absolute care ne determină să neglijăm responsabilitatea și disciplina, rezultatul fiind comportamentul aberant și robia propriu-zisă. Este nostim faptul că un german a spus asta, nu-i așa? Coincidență? Nu cred. 

Dezavantajele Libertății

Există oare și dezavantaje ale libertății. S-ar spune că da, din moment ce, conform unui studiu realizat de GlobSec și Fundația Friedrich Ebert, 41% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani consideră că un regim totalitar ar fi bun pentru România. Rectorul de la UBB, dl. Daniel David afirmă că tinerii sunt pierzătorii dezvoltării democratice a țării, altfel spus, aceștia nu se pot bucura de aceleași privilegii pe care le au persoanele de vârstă mijlocie, după o viață de muncă și sacrificii. 

Firește, tinerețea este o vârstă a frustrărilor, un moment al marilor confruntări / negocieri dintre aspirații idealiste fără cusur și realitatea searbădă. Pentru o anumită parte dintre tineri, ar fi mai simplu să nu trebuiască să ia decizii a căror rezultat reprezintă diferența între prosperitate și faliment personal. Dacă ar exista un Tătuc, care să ia deciziile în locul lor și pe care, eventual, îl putem învinui pentru că ne-a adus la sapă de lemn, ar fi o veste cu adevărat bună pentru ei. 

Așa cum spuneam mai sus, libertatea include această latură a responsabilității, fără de care a fi liber își pierde sensul. A fi liber fără responsabilitate înseamnă să îmbrățișăm comportamentul aberant, parazitar, necontrolat și anarhist. Mulți tineri se văd în această postură atunci când educația primită nu a format la ei temelia personalității, care cuprinde responsabilitatea. Ei vor deveni astfel dependenți de substanțe sau obișnuiți ai sălilor de jocuri, unde își amputează în mod progresiv încrederea în forțele proprii și posibilitatea de a fi liberi, în sine. 

(1) Imaginea Statue of Liberty, de Andrea Piacquadio, via Pexels

(2) DIGI 24, (acc. 22.12.2024), Peste 40% dintre tineri ar prefera o dictatură, website: Digi24ro

Continue reading

psihologia varstelor

Principiul Non-Atasamentului

Detasarea nu presupune renuntarea la posesiuni. Ea este doar acceptarea si constiinta faptului ca nimic nu este permanent. Si niciun om nu calca in acelasi rau de doua ori. Pentru ca nu este acelasi rau si nu este acelasi om. Un articol dedicat principiului non-atasamentului. 

☆ ☆ ☆

Se spune ca un imparat si-a dorit sa faca o inscriptie pe un inel si i-a cerut bijutierului sa descopere un mesaj care sa-l faca sa fie senin atunci cand este demoralizat si sa-l tempereze cand este prea fericit. Un intelept a gasit exact mesajul potrivit pentru acel inel. Acel mesaj este urmatorul: "Si asta va trece!". Aceasta este esenta ideii de non-atasament si fabula respectiva prezinta beneficiile emotionale ale non-atasamentului: faptul ca acesta ne va ajuta intotdeauna sa ramanem intr-o stare de echilibru, ridicandu-ne moralul atunci cand este cazut si ajutandu-ne sa ramanem lucizi atunci cand suntem in culmea fericirii.

Simbolul non-atasamentului in intelepciunea orientala este floarea de nufar. Este o planta a carei radacini se pierd in apa, in noroiul impur, floarea plutind deasupra acestora, libera si frumoasa ca un diamant. Exista o varsta la care atasamentele sunt extrem de puternice, urmand ca prin maturizare si crestere spirituala, acestea sa devina mai subtile. La adolescenti de exemplu, atasamentul devine patologic, generand emotii aflate intr-un accentuat dezechilibru. Cu cat intelegem mai putin ideea de impermanenta, cu atat varsta noastra emotionala este mai mica. Ganditi-va la modul in care "gestioneaza" refuzul un copil de 5 ani: printr-o scena de isterie care tulbura pe toata lumea.

Problema atasamentului nu este doar o idee imprumutata din orientul indepartat, de la budisti, ci si un aspect important al maturizarii noastre emotionale. Iata doar cateva simptome ale faptului ca am devenit constienti de impermanenta lucrurilor:

• Gestionarea Pierderii - Fiindca ai fost constient mereu ca lucrurile pot fi pierdute, fiind impermanente.

• Gestionarea Refuzului - Deoarece ai stiut mereu ca nimic nu iti apartine cu adevarat iar Universul uneori ne spune NU.

• Sintetizarea Sperantei - Impermanenta inseamna ca raul si nenorocirea sunt si acestea impermanente.

• Gestionarea Invidiei - Suntem constienti de faptul ca intr-o zi putem aveam lucrurile pe care le admiram la altii sau putem pierde lucrurile pe care nu le-am apreciat suficient.

• Gestionarea Geloziei - Fiintele dragi nu ne apartin.

• Gestionarea Anxietatii - Pentru ca abandonam controlul a ceea ce nu poate fi controlat, intelegem faptul ca nimic nu ne este garantat si stim sa traim cu incertitudinea

• Gestionarea Fericirii - Caci uneori fericirea ne orbeste (vezi "Blestemul Castigatorului la Loto") iar intelegerea impermanentei ne aduce cu picioarele pe pamant ca nimic altceva. 

Unii au pornit un adevarat razboi cu dorintele umane, fiindca erau de parere ca acestea aduc nefericirea, frustrarea si boala. Cu toate acestea, este greu sa ne imaginam progresul umanitatii in absenta dorintelor, iar atasamentul, atunci cand nu este de tip patologic, adica excesiv, ne poate duce inainte. Daca tot ce ne dorim este sa scapam de suferinta, evitand dorintele si dezvoltandu-ne capacitatea de a fi fericiti in cele mai aspre conditii, cu un devotament usor nevrotic, probabil ca ne-ar fi greu sa ne mai gandim si la progres. 

De fapt, intr-o extrema ii avem pe cei care sufera ca urmare a faptului ca urmaresc intr-un mod compulsiv anumite scopuri, asteptari si dorinte, mai ales ca acestea pot fi nerealiste, in timp ce la extrema cealalta se afla cei care, evitand intr-un mod la fel de compulsiv si bolnavicios dorintele, par a fi mai putin preocupati de progres, lipsindu-le motivatia pentru asa ceva. Dar exista oare si o cale de mijloc? Cum ar fi, de exemplu, sa ne dorim anumite lucruri, dar sa nu ne lasam definiti de acestea? Am putea oare sa credem ca viata are sens chiar si daca nu ne-am atins, propriu-zis, scopurile?

Spre exemplu, un activist de mediu, considera ca sensul vietii este acela de a-i convinge pe ceilalti ca trebuie sa protejeze mediul. Cu toate acestea, descopera faptul ca ceilalti sunt tot mai putin interesati de protejarea mediului si arunca gunoaie si peturi de plastic peste tot. Cu alte cuvinte, acest activist se afla in situatia de a nu-si fi atins scopurile. Ar trebui oare atunci sa considere ca viata lui nu are sens? E o intrebare buna nu-i asa? Multi dintre noi ne intalnim cu situatii in care pierderea iubirii, esecul la examen sau pierderea locului de munca ne demoralizeaza si simtim ca viata si-a pierdut sensul.

 

E o dilema care ne aminteste inclusiv de existenta Mantuitorului Isus: oamenii timpului nu dadeau semne de trezire la credinta, in ciuda faptului ca au avut sansa sa il cunoasca pe Fiul lui Dumnezeu. Multimile l-au condamnat la moarte in favoarea unui infractor. Dar asta inseamna oare ca lucrarea lui Isus pe pamant isi pierduse sensul? Nu. Pentru ca mai importanta decat reusita efectiva este ideea pentru care ai trait. Chiar si daca ai trait pentru a face bani, este mult mai bine sa traiesti pentru a face bani (ca idee) decat pentru bani (in sine), care pot fi pierduti oricand. 

Singurul atasament sanatos pare a fi acela fata de virtute, ca bun de natura spirituala in contrast cu atasamentul fata de lucruri, persoane, placeri, adica chestiuni "profund perisabile", pe care riscam sa le pierdem, ca urmare a statutului acestora impermanent, efemer. 

In parenting este cunoscut principiul potrivit caruia ar trebui sa laudam la copii nu doar reusita in sine ci mai curad efortul si atitudinea. De ce am face asta? In fond, copilul poate fi catalogat drept "loser" daca nu reuseste sa castige concursul. Ei bine, facem asta pentru ca atitudinea constructiva, pe termen lung, este mai importanta decat succesul. Succesul te poate invata ca este bine sa castigi, indiferent pe care cale, pentru a primi recunoastere. Atitudinea este in schimb o lectie despre crestere, evolutie, eforturi oneste, manifestarea virtutii. Succesul genereaza atasament. Atitudinea genereaza libertate.

Opusul pacatului nu este virtutea ci libertatea. N. Steinhardt, Jurnalul Fericirii

Non-Atasamentul

Multa vreme s-a considerat ca Stima de Sine este un fel de "panaceu universal", iar fiecare dintre pacientii psihiatrici aflau destul de devreme in terapie faptul ca au nevoie sa isi consolideze stima de sine, daca doresc sa isi amelioreze starea psihica. Probabil ca nu v-ati gandit pana acum la faptul ca un panaceu la fel de valabil si eficient este Non-Atasamentul. Ce ma face sa cred asta?

Non-Atasamentul nu presupune sa fim reci, apatici si indiferenti. El presupune in schimb sa ne urmarim scopurile fara acea fixatie de tip patologic, care, din pacate, si naste atat de multe complicatii de natura patologica. Altfel spus, vom putea trata orice situatie intr-un mod creativ, fiind constienti de resursele de care dispunem pentru a ne adapta la realitate, si fara sa ne prabusim mental, de fiecare data cand dorintele noastre sunt puse sub semnul intrebarii. 

Pentru a folosi o metafora imprumutata din filosofia orientala, Non-Atasamentul presupune sa devenim asemeni apei. Apa manifesta o minima rezistenta in fata obstacolelor, ia forma corpurilor in care patrunde si se lasa modificata de obiectele cu care ia contact. De asemenea, ea poate sa primeasca tot felul de stari de agregare, in functie de mediu si trasaturile acestuia. Indiferent insa in cate moduri se lasa transformata, apa da dovada de o remarcabila rezistenta - ea nu dispare ci urmeaza un circuit in natura. Sa nu uitam insa ca apa poate fi, pe termen lung, extrem de eficienta: o picatura care cade in acelasi loc, poate sfredeli o stanca.  

Cand vorbim despre beneficiile Non-Atasamentului, descoperite inclusiv prin intermediul cercetarii, se mentioneaza:

• Reducerea simptomelor anxietate

• Reducerea simptomelor de stress

• Reducerea simtomelor depresive

• Ameliorari in ce priveste comportamentul prosocial

• Sporirea nivelului de empatie si amabilitate

• Dezvoltarea intelepciunii si comportamentului constient

Cu alte cuvinte, practicand Non-Atasamentul, vom fi mai putin controlati de emotiile noastre si ne vom cunoaste si urmari cu mai multa efcienta interesele. O problema care a ramas inca de clarificat este cum ajungem la Non-Atasament? Iata cateva posibile solutii:

• Renuntand la a ne mai cauta fericirea in exterior. 

• Constientizand faptul ca totul este trecator

• Imprietenindu-ne cu realitatea, in loc sa o negam. 

• Urmarind mai curand atitudini decat rezultate

(1) Imaginea Lotus, de Carmine Shot, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0 

6 Ways to Practice Non-Attachment (and Find Inner Peace) ⋆ LonerWolf

Detachment (philosophy) - Wikipedia

What Is Nonattachment? | Psychology Today

Continue reading

libertate

Teoria Pumnului in Gura

Te-au fascinat reactiile oamenilor atunci cand au fost eliminate restrictiile. Dar mesajul nu este atat de complicat. Oamenii aleg sa uite ca se confrunta cu un pericol la adresa vietii lor, fiindca pare mai relevant faptul ca cineva chiar le-a limitat drepturile. Intreg procesul este tipic pentru leadershipul autocratic. 

o o o

Controversa dintre Catarama (doar el) si Curea + Gadea + intreg personalul medical "impartial" pe care l-a gasit dl Gadea in Europa mi-a pus neuronii pe bigudiuri, cum se spune. Si asa am intrezarit, printre randuri, de ce A3 mai este cunoscuta intre prieteni si ca ... (imi scapa acum, dar nu asta conteaza). 

Nu va ascund faptul ca A3 este postul meu preferat de stiri, (poate fiindca nu am de unde alege). Cu toate acestea, in cadrul dezbaterii am fost mai curand de partea lui Viorel Catarama. Mai precizez si faptul ca nu subestimez nici coronavirusul (cat de contagios si periculos este), nici eroismul medicilor, nici desenele reprezentand curcubeul ("Totul va fi bine") afisate la ferestre - fiindca, nu-i asa, uneori ai nevoie de minciuni frumoase. Nu subestimez nici cantecele cu mesaj moralizator si dansurile tematice ale asistentelor (fiindca aparent le arde de asa ceva, dansele neaflandu-se in somaj tehnic).

De asemenea, precizez ca nu am un IQ asa de mare incat sa fi absolvit facultatea de medicina si am lacune mari in ce priveste cunostintele de epidemiologie. Totusi, am un prieten pe nume Google si acces la datele obtinute in studiile care s-au facut de la inceputul acestei crize si astfel AM ALES SA CRED anumite lucruri despre situatia de fata, bazandu-ma atat pe aceste date, cat si pe anumite principii care m-au calauzit.

Iata doar cateva dintre aceste principii:

• ESTE MAI IMPORTANT CE SE INTAMPLA PE TERMEN LUNG

• LIPSA DE REALISM ESTE RADACINA CELOR MAI GRAVE PROBLEME

• LEADERSHIPUL CARE SE BAZEAZA PE FORTA SE NUMESTE DICTATURA

Acum, revin la figura pe care a facut-o dl. Curea la televizor, si setea cu care l-a tocat marunt pe dl. Catarama. Ei bine, ceva ma face sa cred ca, peste un an, toata lumea va ajunge la concluzia ca nu a fost o idee asa de buna aceasta carantina prelungita. Si mi-e teama ca foamea le va fi influentat in buna masura "mindsetul" (valorile) multora dintre cei care azi, cand mai au ceva fonduri la dispozitie pozeaza in acesti mari promotori ai respectului fata de viata si fiinta umana. De asemenea, sunt aproape sigur ca dl. Curea nu se va afla printre cei care, coplesiti de cruntele privatiuni si de slabiciunile omenesti, se vor fi dedat la canibalism - dar hei, ati vazut ce talent are si cum i se citeste supravietuirea in ochi?

Desigur, aceasta este doar "o figura de stil", insa cine poate spune ce ne asteapta peste un an de zile? O parte buna a acestei crize este aceea ca ea "ne-a activat", ne-a facut mai implicati in viata cetatii si ne-a facut si filosofi, fiindca acum, iata, dezbatem cu totii care sunt valorile in care credem si ce anume ar trebui sa ne ghideze in viata - banii, viata (sau mustata)? Caci da, ni se cer decizii importante acum. Suntem o "Societate Filosofica", in caz ca ne doream una! De fapt oamenii devin filosofi in momentele critice ale existentei iar asta nu este obligatoriu un lucru bun caci emotiile te pot determina sa devii cinic sau nihilist.

Nu prea am inteles oamenii care sufera de acest idealism pueril, ce cred intr-un "pink pony" si ca  "banii cresc in pom". Din acest punct de vedere gandesc aproape ca un economist: "Nicio iluzie nu ramane nepedepsita". Daca va permiteti sa traiti cu iluzii, "be my guest" - doar ca... stiti voi... "genul prograului - DRAMA". Una dintre iluziile care ne bantuie zilele astea este, exact ca in desenele reprezentand curcubeul: "Totul va fi bine!". Totusi, cum? Cine poate sa imi explice si mie cum de "totul va fi bine"? Ah va referiti la acel "bine ca am scapat cu viata"? Dar oare mai ai timp sa constientizezi asta cand iti este cu adevarat foame? 

Avem un virus care nu da semne ca ar vrea sa ne paraseasca prea curand. Avem si un numar de someri care creste de la o zi la alta. Iar somajul inseamna nu doar saracie si lipsuri ci si probleme psihice considerabile - atat pierderea jobului (aspectul acut) cat si ramanerea in somaj (aspectul cronic) nu fac decat sa erodeze esafodajul personalitatii, accentuand cele mai negative tendinte ale acesteia. Cel mai rau lucru este ca somajul iti elimina demnitatea. Va spun asta pentru ca, probabil ati fost ocupati cu vizitele la spital (unde ati intalnit asimptomaticii, curcubeele si asistentele cu dansuri tematice) si, probabil, nu ati fost niciodata someri si nu intelegeti - ceea ce ma intristeaza, fiindca erati ultima mea speranta in umanitate.

Este interesant felul cum un incident izolat ne schimba conceptiile. Haideti, de exemplu, sa ni-l imaginam pe Mihai Gadea in calitate de somer. Oare in cat timp ar aparea visurile in care il consuma pe Arafat, la cina? Bine, acum sunt putin pesimist, dar hei, nu il subestimati pe Mihai Gadea! Este un supravietuitor si a dovedit asta in repetate randuri! BTW, toata aprecierea pentru activitatea sa de jurnalist - nu asta e problema. Doar vroiam sa sugerez ca impactul unui eveniment cum ar fi pierderea jobului poate fi "life-changing" si "mind-blowing".

E greu sa intelegi framantarile unora cand iti lipseste empatia si daca nu le intelegi, iti este mai usor sa le iei in balon, fiindca, in fond, pe tine te intereseaza ratingul, cifrele si mai putin "idiotii" care fac cifrele astea sa se intample. Si, culmea, nici macar nu ai absolvit AS-ul! Okay, am fost de acord sa le facem viata mai usoara medicilor si ne este usor sa fim generosi atunci cand avem de unde sa daruim. Ce se intampla insa cand nu mai ai de unde sa daruiesti? Ei bine, cred ca vei avea aceasta revelatie: "hei, poate ca putin egoism la timpul sau, nu ar strica!". 

Insa din punctul de vedere al statului lucrurile sunt simple. Atunci cand nu mai esti dispus sa daruiesti, din cauza de foame, spre exemplu, statul isi face simtita prezenta vindecatoare prin intermediul unui pumn in gura. Este o alegere buna oare? Strategia isi are partile sale de rezistenta: faptul ca, in cel mai bun caz, produce o populatie depersonalizata, gata sa execute ordine si care prezinta vadite semne de sindrom Stockholm. 

O alta reactie, dintre cele doua posibile este rebeliunea. Si cred ca toate manifestarile care au aparut in Occident, dar si la noi, dupa ridicarea restrictiilor sunt "self-explanatory". Oamenii, in loc sa inteleaga ca se confrunta cu un pericol la adresa vietii lor, ei au inteles ca cineva le-a limitat drepturile - tipic pentru leadershipul autocratic. Si pentru asta nu puteam decat sa multumim institutiilor de control social care au dovedit ca se pot transforma in timp record intr-un aparat de represiune cu o eficienta de smartphone de fite.  Cat de satisfacator trebuie sa fie sa ai acest smartphone la indemana si sa joci cum spune un amic de-al meu "tzurca cu destinul"!

(1) Imaginea Isolation, de Paul Domenick, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

libertate

Infidelitate pe Facebook

In China sau Turcia cenzura online reprezinta o manifestare primitiva si absurda a puterii. Dar ne-ar tenta si pe noi, uneori, sa impunem niste reguli barbare care sa limiteze accesul partenerului pe Facebook, asa, doar pentru linistea noastra.

Se fac numeroase studii despre Facebook si nu intamplator. Cei care au o viata "paralela" pe Facebook, pentru a folosi un termen la moda, nu sunt putini si nici persoane lipsite de relevanta din punct de vedere social. Nu in ultimul rand, Facebook este un univers in sine, in care trasaturile de personalitate ies la suprafata cu usurinta.

Asa iese la suprafata, sa spunem, si tendinta noastra de a flirta mai mult sau mai putin vinovat, lucru care are un anumit impact asupra cuplului. Numeroase cupluri pe care le-am intalnit au probleme serioase cauzate nu atat de Facebook cat de faptul ca nu sunt pregatite sa gestioneze provocarile survenite prin intermediul acestei retele de socializare.

De multe ori solutia pe care o gasesc este interzicerea mutuala a oricarei activitati pe Facebook, ca fiind sursa tuturor relelor. Sunt atunci nevoit sa le explic acestor oameni faptul ca nu poti sa ii impui celuilalt un stil de viata de acum 50 de ani doar pentru ca nu reusesti sa iti gestionezi propriile slabiciuni. Nu ne casatorim pentru a-l educa pe partener, ori cel putin nu asa gandim in 2017.

Iar daca ne dorim sa asiguram relatia, ca tot vorbeam despre "ritualuri de asigurare", putem incerca si ritualuri mai mature decat supra-controlul si interdictia. Nimeni nu doreste sa traiasca intr-o puscarie si, pe termen lung cel putin, supra-controlul se va dovedi o asigurare total ineficienta. Eu recomand in schimb, asa cum bine stiti, ceea ce am numit "cultivarea relatiei".

Acesta este un concept complex care presupune un anumit mod de a actiona, inter-actiona si a ne prezenta pe noi insine, astfel incat sa ne dezvoltam relatiile de cuplu, protejandu-le de riscuri  pe termen lung. Dar in acest articol nu mi-am propus sa vorbesc despre asta ci despre activitatea de cercetare a comportamentului nostru pe Facebook si interesantele rezultate obtinute.

• O persoana care utilizeaza retele de socializare in mod abuziv este mai probabil sa devina infidela in dragoste. V-ati putea intreba daca utilizeaza Facebook fiindca este nefericita in cuplu sau pentru ca iubeste sa socializeze cu toata lumea. Nu stiu cauza dar stiu in schimb ca infidelii sunt toata ziua pe Facebook sau Twitter fiindca ei chiar traiesc intr-o lume de tentatii emotionale si sexuale iar aceste retele vin in intampinarea acestor nevoi. 

• Prezenta alternativelor este un factor de risc pentru cuplu. Este adevarat ca alternativele sunt peste tot, nu doar pe Facebook, insa stiti ca mai curand in mediul online, este usor sa pari orice doresti, iar o persoana fara experienta de viata si frustrata in cuplu se lasa sedusa de aceste imagini usor idealizate si usor de idealizat.

• Cei mai expusi infidelitatii sunt barbatii bogati si femeile sarace. Probabil ca va puteti imagina de ce: barbatii bogati nu doar ca au acces la tentatii dar reprezinta ei insisi o tentatie in sine, iar femeile sarace ar face-o drept ritual de asigurare în ideea ca progeniturile sa beneficieze de cele mai bune sanse de supravietuire - fara mila teoriile astea evolutionist-biologice...

• Infidelitatea emotionala este mai periculoasa decat cea sexuala. Cel putin asa au declarat subiectii unui studiu care compara pontetialul destructiv al diferitelor tipuri de infidelitate pentru cuplu. Fireste, o infidelitate emotionala nu mai lasa nicio speranta, in timp ce o infidelitate sexuala poate masca o curiozitate sau o incurcatura contextuala (razbunare, betie, etc). 

• Tot mai multe cupluri se destrama din cauza retelelor de socializare. Este usor sa gasesti un motiv de despartire in modul in care celalalt utilizeaza Facebook, nu obligatoriu pentru ca, in unele cupluri, cei doi parteneri nici macar nu sunt prieteni pe Facebook, ci datorita faptului ca, asa cum spuneam la inceput, orice slabiciuni am avea (gelozie, stima de sine redusa, naivitate, etc), Facebook le scoate la suprafata. 

• Comportamentul pe Facebook necesita clarificare si reguli. Cei doi parteneri trebuie sa isi cunoasca asteptarile si sa stabileasca de comun acord "ce se cade si ce nu se cade". Pe unii spre exemplu, ii deranjeaza faptul ca dai un like acolo unde n-ar trebui (la poza unui rival sexual), insa pe altii ii deranjeaza cand discutiile pe Facebook s-ar putea continua si offline. 

• Secretele reprezinta pericolul suprem. S-ar parea ca ceea ce ne deranjeaza cu adevarat la activitatea online a partenerului nostru este faptul ca acesta ne ascunde diverse elemente. Nu atat faptul ca vedem un like dat unde n-ar trebui ne supara cat faptul ca partenerul are un profil fals sau ne ascunde anumite discutii purtate in privat - lucru care hraneste cele mai intunecate banuieli. 

• Auto-dezvaluirea reprezinta o oportunitate pentru infidelitate emotionala. Asadar, alaturi de caracterul ascuns al activitatilor noastre online, interactiunile cu caracter emotional sunt favorizate pe retelele de socializare si favorizeaza la randul lor infidelitatea emotionala. Cu alte cuvinte, retelele de socializare reprezinta o oportunitate pentru infidelitate pentru ca asigura satisfacerea unor nevoi emotionale in afara cuplului.

• Manifestarile jenante de afectiune pot reprezenta o capcana. Stiti cum este: cineva posteaza ceva interesant, sau dulce, sau trist, sau intrigant si simti nevoia sa reactionezi. Din una in alta, toata lumea observa peste 30 de minute ca ai avut o convorbire plina de trairi, complimente, vorbe de duh si emoticoane cu te miri cine. E bine? E rau? Depinde cu cine esti casatorit(a)!

• Retelele de socializare pot reprezenta si un atu pentru cupluri. Iata si o veste buna in tot acest noian de intuneric! Pentru ca, va imaginati, nu-i asa, Facebook nu a fost inventat pentru a distruge casniciile, unii s-au gandit la faptul ca ar putea sa faca din el un mod de a-si consolida relatia, prin manifestari de afectiune, atentie, dragalasenie si interes fata de partenerul oficial.

Dupa cum observati, este parca mai mult rau decat bine pe Facebook, tocmai fiindca in mintea noastra binele este sub-apreciat, in timp ce raul capata o semnificatie disproportionat de mare. De aceea este nevoie sa ne pregatim relatia pentru Facebook prin anumite masuri de bun simt cum ar fi cele care rezulta din acest articol.

Am fost nevoit sa constat, de-a lungul timpului ca nici nu putem sa ne educam partenerul si nici nu putem sa il abandonam la primul gest care nu ne-a incantat. Prin urmare, in ziua de azi trebuie sa ne pregatim sa facem suficient de multe compromisuri, daca ne dorim sa cladim cupluri, nu sa le distrugem, in ideea ca... "are pomul pere".

Viata de cuplu este un compromis si depinde doar de noi pretul pe care suntem pregatiti sa il platim. Totusi, un cuplu bun, adica functional, nu pica din cer si n-ar trebui sa ne asteptam la un pret mic. Nimeni nu este perfect dar putem face impreuna eforturi pentru a cladi intimitatea cuplului, chiar si in acest context al tentatiilor fara de sfarsit care se afla pe Facebook. 

(1) Imaginea Infidelity, de Daniel Horacio Agostini, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Psychology Today, (acc. 03.12.2017), How Partners Flirt and Cheat Online, website: Psychology Today

(3) Psychology Today, (acc. 03.12.2017), 14 Questions to Ask about the Quality of Your Relationship, website: Psychology Today

(4) Psychology Today, (acc. 03.12.2017), 5 Types of People Most likely to Cheat, website: Psychology Today

Continue reading

sexualitate

Libertatea Dauneaza Grav Fericirii

Este oare adevarat ca libertatea dauneaza fericirii? Parca ati vrea sa contraziceti asta, nu-i asa? Dar stiati ca in Mexic oamenii se declara mai fericiti decat in Statele Unite?

O colega imi spunea de curand ca fiul ei adolescent a lipsit intr-o zi de la liceu pentru ca... nu-i statea parul. Da, oricat ar parea de straniu, mai ales generatiilor mai varstnice, acesta era motivul real pentru care fiul ei nu s-a mai dus la scoala in acea zi. Tocmai primise o frizura noua si nu prea era incantat de aceasta, asa ca a profitat de faptul ca mai putea lipsi o data in acel semetru si ei bine, a facut-o.

Spuneam ca generatiilor mai varstnice li s-ar parea straniu acest motiv de a lipsi de la scoala, tocmai pentru ca acestea au fost obisnuite cu un alt regim educational. Daca iti statea sau nu iti statea parul, nu interesa pe nimeni. Era responsabilitatea ta sa mergi la scoala si nu exista niciun motiv suficient de bun pentru a lipsi.

In ciuda a ceea ce ati putea sa credeti, potrivit acestor aparente, elevul respectiv este unul dintre cei mai buni din liceul sau. Daca baiatul nu ar fi avut optiuni (el stia ca mai poate lipsi o zi), el ar fi gasit o cale de a merge la scoala, in ciuda frizurii "strigatoare la cer", ca fiecare dintre noi, cei crescuti in "Epoca de Aur". De altfel, asta s-a intamplat a 2-a zi, cand, in ciuda frizurii respective, a gasit in sine resursele de a se prezenta la clasa.

Situatia aceasta in care, tocmai pentru ca ai optiuni multiple si totul este reversibil, iti permiti sa fii nemultumit cu ceea ce ti se intampla, este, s-ar parea, o caracteristica a lumii democratice si a consumerismului care o domina. Faptul ca ti se ofera de ales, si totul e returnabil dauneaza grav fericirii... sintetice. Si ma vad aici nevoit sa aduc in discutie acesti doi termeni.

• Fericirea Naturala: este starea de bine, beatitudine si incantare obtinuta ca urmare a indeplinirii unor dorinte. Ex. Vrei o inghetata si primesti o inghetata. Esti fericit. Ce bine ca te infrupti din aceasta inghetata cu bucati delicioase de ciocolata si aroma de vanilie!

• Fericirea Sintetica: este starea de bine, beatitudine si incantare obtinuta ca urmare a schimbarii modului cum privesti o situatie in care dorintele nu ti s-au realizat. Ex. Vrei o inghetata dar nu poti primi inghetata din diferite motive. Atunci te gandesti ca inghetata contine chimicale si in plus poti raci, si ramane imobilizat la pat timp de doua saptamani cu temperatura si nasul iritat de la atatea batiste. Ce bine ca nu mananci o inghetata! Vezi si parabola cu vulpea si strugurii cei acri.

Da, s-ar parea ca exista, si nu de ieri-de azi, aceasta posibilitate de a deveni fericiti, in ciuda faptului ca lucrurile nu stau asa cum ne dorim noi. A fost nevoie sa descoperim aceasta "fericire sintetica" pentru ca lucrurile nu stau asa cum ne dorim noi mai niciodata. Si cu toate ca se intampla asta, avem totusi nevoie sa fim fericiti.

Iata, spre exemplu, la ce va puteti gandi daca va aflati printre femeile cu care Dumnezeu nu a fost atat de generos in ce priveste sanii:

Cred ca v-ati dat seama ca nu acesta era videoclipul respectiv. Am fost nevoit sa il schimb pentru ca videoclipul original era foarte plictisitor. Videoclipul (plictisitor) poate fi gasit la acest link: Cum sa gandesti despre sanii tai mici.

Credinta mea profunda este aceea ca, oamenii nu au fost facuti sa fie nefericiti. Este ceva din intelepciunea universului care ne da de inteles asta. De fiecare data cand oamenii sunt nefericiti, ei se imbolnavesc iar semnele trecerii timpului se vad pe chipul lor intr-un mod destul de dramatic. Am putea spune ca putem vedea pe chipul unui om toata povestea sa, fie aceasta fericita sau nu. Si totusi, de ce cred ca libertatea dauneaza fericirii?

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Loneliness, de O.G. Vatandas, via Flikr,  sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. 16 Junie, 2016) Triangular Theory of Love, website: Wikipedia

(3) Zamfir, C. (1990); Incertitudinea. O perspectiva psihosociologica; editura Stiintifica, Bucuresti

(4) Mexico News Daily, (acc. 16 Junie, 2016), Why is Mexico Happier than its Neighbor, website: Mexico News Daily

Continue reading

virtute