In viata trebuie sa-ti fii parinte cu norma intreaga, 24 din 24, 7 din 7, sa ai grija de propria persoana cu dragostea materna pe care, poate, nici macar nu ai cunoscut-o vreodata, sa mediezi relatia ta cu realitatea si sa dai sens situatiilor amare pe care le traversezi si care nu sunt putine.
Poate ca ati vazut mesajul de pe pagina mea de Facebook ("Viata se consuma cu putin zahar") si v-ati intrebat ce vreau sa spun cu asta. Sau poate ca ati inteles ca imi plac dulciurile si fac referire la miturile intarite de presupuse "cercetari stiintifice", care, in paranteza fie spus, sunt adesea finantate de corporatiile care le produc. Cred ca orice producator de produse comerciale ce vin in cantitati industriale are interesul ca oamenii sa fie convinsi ca produsul sau "va salva lumea" (de ce nu?). Totusi, as privi cu rezerve orice produs comercial in care se adauga cantitati mari de zahar si grasimi de tot felul. Sunt de parere ca zaharul este cel putin la fel de toxic precum nicotina sau alcoolul.
Si da, majoritatea produselor de pe rafturi contin cantitati enorme de zahar. Pana si ciocolata amaruie, care are o reputatie de "ingerul de pe raftul de ciocolata", contine totusi foarte mult zahar, lucru de care va puteti convinge facand comparatia cu o ciocolata "normala", adica citind compozitia (stiu ca e scrisa cu nano-litere). Prin urmare, in ce priveste dulciurile, am ales sa le evit, desi imi plac si mi-au placut intotdeauna. Pot sa fac unele compromisuri atunci cand primesc dulciuri in dar la ocazii speciale cum ar fi Craciunului. Dar hei, acest articol nu este despre zahar si dulciuri.
Zaharul este doar o alta iluzie, alaturi de toate celelalte droguri si functioneaza in mod similar acestora - cu evidente beneficii pe termen scurt (gust, placere, ameliorarea dispozitiei, etc) si cu consecinte monstruoase pe termen lung (dezvoltarea sau agravarea unor boli, dependenta, etc). Si atunci ce am dorit sa spun cu afirmatia mea "Viata se consuma cu putin zahar"? Desi nu este complicat, cred ca foarte putini dintre cei care au dat like sau doar au vazut-o pe wall-ul meu, au inteles ce doresc sa spun cu asta.
Ei bine, asa cum ati observat probabil, viata are o aroma... "mai amaruie". Si pe buna dreptate: intre realitate si asteptarile noastre exista mai mereu o discrepanta destul de profunda, in functie si de cat de realiste ne sunt asteptarile. Daca sunteti o fiinta spiritualizata, care are o viziune mai profunda cu privire la viata, care a mai citit putina filosofie, psihologie, scrieri de intelepciune orientala, etc, probabil ca schimbarile, socurile si feedbackul realitatii va provoaca mai putin disconfort decat celor care cred ca, in esentia "tot ce zboara se mananca".
Fiecare dintre noi isi are propriul "boiling point" (punct de fierbere), mai ridicat sau mai scazut, in functie de asteptarile pe care le are si de cat de matura ii este viziunea cu privire la viata. Observati ca tot vorbesc despre asteptari - fiindca sunt extrem de importante in sistemul meu. Nu exista nicio emotie umana care sa nu fie legata de asteptarile si dorintele noastre: suntem fericiti cand ele se implinesc, furiosi cand ceilalti le calca in picioare, suntem tristi cand intelegem ca nu se vor implini niciodata si ne este teama cand dorintele noastre sunt puse sub semnul intrebarii.
Spre exemplu, un copil se astepta ca toti colegii de scoala sa il trateze cu respect si dragoste materna. Cand descopera ca nu este asa, fireste ca are reactii emotionale foarte puternice: teama, furie, tristete. Parintii lui vor face o mare scena la sedinta cu parintii in incercarea disperata de a transforma sala de clasa intr-un "paradis pe pamant", vor tine un discurs idealist-lacrimogen despre ce frumoasa ar putea fi lumea daca nu am fi asa tampiti si vor prezenta pe grupul parintilor filmulete despre bullying. Zadarnic, nu-i asa? Ce este de facut?
Ei bine, cand viata este amara (si este mai mereu), adaugam "putin zahar". In exemplul de mai sus copilul are asteptari realiste doar daca traieste in gradina Edenului si este vecin cu Dumnezeu. Pe planeta aceasta in schimb, lucrurile functioneaza oarecum diferit: faptul ca avem asteptari potrivite pentru Eden, are efectul straniu de a face viata pe Pamant mai amara decat ar trebui. Cand "ne trezim" ca trebuie sa consumam aceasta viata amara ca pelinul, putem sa dezvoltam o tulburare emotionala cum ar fi depresia, anxietatea generalizata plus atacuri de panica sau tulburarile de control al furiei.
Fireste ca oamenii aflati intr-o astfel de situatie se grabesc sa se apuce de fumat sau de droguri, mananca pe fond nervos, cate 7 savarine deodata sau trag o betie ca sa uite de necazuri. Acesta este "zaharul" din viata lor. Nu au cunoscut altceva in afara de asta si "se salveaza", luandu-si un "time-out" in care isi permit sa recurga la aceste substante care le suspenda constiinta, fie si pentru cateva ore. Cand nu ai altceva, cateva ore inseamna mult. Cum spuneam mai sus, pe termen scurt, acestea sunt niste solutii excelente. Pe termen lung insa apar consecintele, dintre cele mai grave. Aceste solutii iluzorii vor afecta capactitatea noastra de a avea relatii sau de a indeplini atributii de serviciu si asta face viata si mai amara decat a fost la inceput.
Vestea buna este ca exista si alte tipuri de "zahar", care nu produc probleme atat de mari si care nu sunt atat de iluzorii, afundandu-ne mai rau in neputinta, in loc sa ne scoata la liman. Cand spun "Viata se consuma cu putin zahar", ma refer la faptul ca avem nevoie sa adaugam la aceasta viata amara un "indulcitor de natura mentala". O interventie a mintii care are rolul sa indulceasca realitatea, astfel incat sa o faca suportabila. De fapt aici ma intorc la un concept mai vechi din sistemul meu: prietenia cu sine. Ce i-ai spune celui mai bun prieten, daca s-ar afla in situatia in care te afli acum?
Acesta este "indulcitorul dietetic" pe care vi-l propun: spune-ti un lucru care iti ridica moralul! Doar atat! Cum isi spunea vulpea din fabula, ca strugurii sunt acri si, cel mai probabil, vulpea respectiva a gasit struguri mai buni la urmatorul super-market! Este zaharul pe care vulpea l-a adaugat cu succes situatiei amare de a nu ajunge la struguri. Nimeni nu iti spune ca in viata trebuie sa-ti fii parinte 24 din 24 si sa ai grija de propria persoana exact cum ar face-o un parinte: sa te ajuti pe tine insuti sa dai sens situatiilor (amare) pe care le traversezi si care nu sunt putine.
Desigur, la televizor nu ti se spun astfel de lucruri. Ei au nevoie sa faca vanzare si iti ofera droguri de tot felul. Vinul, berea sau ciocolata sunt ridicate la statutul de produse-minune. Cu doar cateva decenii in urma se facea publicitate la tigari. Totul acolo era absolut incantator: calaretul carismatic isi aprindea o tigara in lumina apusului, ca sa-si intregeasca experienta de vis. Daca astea nu te satisfac pe deplin atunci vor veni cu "versiunea sanatoasa" care trebuie sa se vanda si aceasta si care, nu-i asa, va costa un car de bani, doar fiindca este "sanatoasa". Majoritatea dintre noi sunt convinsi usor de toate astea, fiindca e mult mai simplu sa iei o pilula sau sa dai peste cap o sticla de vin decat sa iti gestionezi emotiile.
Aplicatie: intreaba-te ce fel de zahar folosesti pentru a indulci viata.
"Odatã cu dezvoltarea individualitãtii sale,fiecare persoanã devine din ce în ce mai valoroasã pentru sine si,totodatã,din ce în ce mai valoroasã pentru ceilalti."(John Stuart Mill) (Iertare pentru lipsa unor diacritice,dar telefonul meu mã sfideazã!)
RăspundețiȘtergere