Eroul American de Culoare

Nu este o lume 100% justa si asta inseamna nu doar ca nevazatorii, saracii, femeile si persoanele de culoare "au ghinion in viata" ci orice alta persoana isi are propriile ghinioane, chiar si albii, barbatii, vazatorii si bogatii. Dar nu te astepta sa cred faptul ca din cauza rasismului, misoginismului si nedreptatii nu ai reusit in viata, cand ai in spate o cariera de interlop.

☆☆☆

Stiti ca era odata ca niciodata o tara supra-numita "Tara Tuturor Posibilitatilor". Si aici, desigur, era vorba despre posibilitatile dorite de orice fiinta umana. Cum ar fi posibilitatea ca, indiferent de unde vii, ce culoare are pielea ta, ce gen are persoana iubita si la cine te inchini inainte de a-ti incepe ziua, sa-ti gasesti de lucru, chiar si 2 sau 3 joburi si sa prosperi, pentru a ajunge de nerecunoscut in doar cativa ani de atitudine constructiva, unde "atitudinea constructiva" este totusi esentiala. Ei bine, acea tara pare ca nu mai exista.

Cu toate ca orice persoana de culoare de pe continentul african isi doreste inca sa ajunga acolo, probabil dintr-un fel de masochism greu de inteles, nu-i asa, se duce o campanie intensa prin care entitati greu de identificat incearca sa ne convinga de faptul ca SUA este o tara in care rasismul ar fi la el acasa, desi, stim cu totii ca exista acolo o preocupare aproape obsesiv-compulsiva pentru egalitatea de sanse. Dar cat adevar se afla in spatele acestui scandal urias care a cuprins SUA?

Pai cand auzi, si nu o singura data ca, spre exemplu, la o universitate americana, ar trebui sa existe printre cei de la catedra cate unul din fiecare rasa, asa, ca sa reflecte "nivelul de egalitate la care se aspira", eu unul raman fara cuvinte. Ma blocheaza aceasta "intelegere superioara" a egalitatii de sanse si, nu in ultimul rand, ma blocheaza toate gesturile pe care asa-numita organizatie "BLACK LIVES MATTER" le initiaza mai nou: daramarea unor statui, devastarea unor edificii istorice si eliminarea unor opere artistice precum filmul "Pe Aripile Vantului" - pe motiv ca ar fi rasist sau ar incuraja rasismul.

Nu doar ca nu te astepti la asa ceva in anul 2020, dar nu te astepti la atata ingustime in gandire care vine totusi din directia Statelor Unite - pana nu de mult timp, un simbol al democratiei si libertatii de exprimare. Dar cand ai obsesii atat de puternice, nu ar trebui sa te mire faptul ca obsesiile ajung sa iti afecteze perceptiile, interpretarile faptelor si, nu in ultimul rand, emotiile si comportamentul. Astfel ajungi sa vezi intr-un om care si-a trait viata ca un paria, ca traficant de droguri, fiind inchis pentru jaf armat, un erou al Americii. Da, este vorba despre George Floyd, care nu isi imagina probabil in cel il vor transforma unii.

Totusi, inteleg perfect ceea ce se intampla azi in America. O cunostinta de-a mea obisnuia sa spuna "nici prea destept nu e bine sa fii", ceea ce se poate reformula "nici prea progresist nu e bine sa fii". Desi, nu de progresism este vorba aici. Este vorba mai curand despre faptul ca entitati avide de putere incearca sa foloseasca frustrarile si neimplinirile noastre pentru a ne crea iluzia ca ei suntem aceia care ne pot salva. Este, daca doriti, un tip de promisiune electorala irationala, nerealista si care eludeaza bunul simt. In ce consta aceasta promisiune?

Pai hai sa spunem ca faci parte dintr-o categorie defavorizata: esti batran, sarac, femeie, nevazator sau persoana de culoare. O tendinta naturala face ca, orice nereusite ai avea in viata ta personala sa nu iti asumi responsabilitatea pentru acestea ci sa consideri ca nereusitele tale isi au cauza in exteriorul tau. Faptul ca acest lucru este adevarat, in parte cel putin, creaza iluzia ca ai fost nedreptatit. Ceea ce nu stiu astfel de persoane este faptul ca aceasta nu este o lume 100% justa si poate nici nu ar trebui sa fie astfel. Iar asta inseamna nu doar ca nevazatorii, saracii, femeile si persoanele de culoare "au ghinion in viata" ci orice alta persoana isi are propriile ghinioane, chiar si albii, barbatii, vazatorii si bogatii.

Iar daca, pe langa faptul ca faci parte dintr-o categorie defavorizata, mai ai si "bunul obicei" de a fi certat cu legea sau cu bunul simt, esecul tau in viata este ca si garantat. Iar cand nu iti iese totul chiar asa cum iti doreai, poti sa invoci rasismul, homofobia, misoginismul si orice abuz indreptat impotriva ta, real sau mai curand imaginat. Caci, in fond, nu te costa nimic sa arunci vina asupra celor din paturile sociale cu mai mult "noroc". Este o reactive naturala, un rezultat direct al frustrarii dar este in acelasi timp si irationala, evitand asumarea raspunderii si, astfel, perpetuand problemele pe care le ai si "ghinionul".

Eu nu ma indoiesc de faptul ca a fi de culoare ar putea sa reprezinte un dezavantaj in adaptarea sociala si, cel mai probabil, o persoana de culoare trebuie sa-si dubleze eforturile pentru a razbi in viata, tot la fel cum si toate celelalte categorii defavorizate trebuie sa faca acelasi lucru. Si sunt gata sa inteleg si faptul ca vrei sa-ti iei o pauza de la toate aceste eforturi de adaptare si sa folosesti in favoarea ta faptul ca esti o persoana de culoare. Dar nu te astepta sa cred faptul ca din cauza rasismului nu ai reusit in viata, cand ai in spate o cariera de interlop ori de putoare ordinara.

Insa stiti ceva? Eu ma indoiesc ca vreuna dintre categoriile defavorizate despre care vorbeam, ar folosi acest statut pentru a obtine avantaje. Nu de alta, dar in forul nostru interior, fiecare stie cine este si ce a facut (sau nu) pentru a reusi in viata. Cei care creaza impresia ca membrii unei categorii defavorizate sunt asupriti de majoritari sunt "animalele politice", corbii si hienele care se se hranesc cu incidentele interpretabile, pentru a-si atinge scopurile politice si a acapara puterea.

Multa vreme mi-a fost greu sa inteleg cum s-a ajuns de la moartea lui George Floyd, la aceasta revolutie care pare sa fi cuprins SUA. Personal, am tendinta sa interpretez decesul lui Floyd in oricare alt mod decat ca un rezultat al rasismului american. Spre exemplu, l-am interpretat ca o lipsa de profesionalism sau ca pe un exces de zel care avea in spate frica ofiterilor respectivi - caci Floyd era un urias, din punct de vedere fizic si mai folosea si bancnote false. Cu alte cuvinte, asocierea sa cu crima organizata si gruparile de gangsteri, era inevitabila in constiinta politistilor.

Dar uite-asa se scrie istoria, folosind frustrarile oamenilor de rand, obsesiile si idealurile lor nerealiste, pentru a acapara puterea. Este fascinant modul in care marxismul a acaparat in primul rand mediile academice din SUA, de generatii intregi. Dar nu este intamplator insa: cei mai destepti dintre muritori au obsesia imbunatatirii rasei umane si devin astfel "progresisti". Bravo lor! Totusi, ce sa cred despre progresisti cand acestia incearca sa starneasca frustrarile celor multi interpretand un incident usor explicabil ca fiind o dovada a nivelului de rasism din societatea americana?

Care sunt dovezile ca moartea lui Floyd a survenit din cauza rasismului din Politia americana, care, dupa cum stiti este deschisa oricarei persoane, de orice rasa ar fi aceasta, iar, doar ca fapt divers, sefa Politiei din Seattle este Carmen Best, o tipa foarte de culoare. Cred ca dovezile rasismului american lipsesc, desi, nu exclud posibilitatea ca unii americani de culoare sa intampine dificultati in obtinerea unui loc de munca spre exemplu - tocmai fiindca, in devianta este cunoscut potretul infractorului tipic "adolescent, de culoare si locuind intr-un oras mare".

Iar cand, in ciuda faptului ca nu avem dovezi, preferam sa credem anumite lucruri, asta ascunde fie o frustrare si o obsesie personala, care se intampla sa fie foarte raspandita uneori la nivel social, fie ascunde, in cazul cel mai rau, dorinta de a manipula masele, de a le starni frustrarile, pentru ca in final, ca intr-o strategie de sah, sa poti sa acaparezi puterea statului. Daca asta inseamna "progresism", atunci acesta imi provoaca atat teama cat si greata.