Strazile oraselor romanesti... Le-ati observat nu-i asa? Farmacie, alimentara si sala de jocuri (farmacie, alimentara, sala de jocuri): sfanta treime a oraselor noastre. Oare ce spune asta despre noi, despre modul cum ne auto-definim si despre ceea ce credem ca putem realiza in aceasta viata?
o o o
Pe cel mai apropiat bulevard de locuinta mea sunt cel putin 3 sali de jocuri. Le-am ignorat cu desavarsire fiindca trăiesc cu principiul ca daca ceva nu te deranjeaza in mod direct, atunci nu ai de ce sa te opui acelui lucru. Dar lucrurile sunt ceva mai complicate decat atat. Chiar daca nu te afecteaza in mod direct, intr-o zi casa ta ar putea sa fie sparta de un disperat care tocmai si-a jucat la pacanele intreg salariul, ori masina, ori, de ce nu, casa. Este doar un exemplu banal dar implicatiile pot fi mult mai mari, potrivit cu... principiul dominoului: o piesa o darama pe cealalta, pana cad toate.
In primul rand, de ce sunt atat de multe sali? Si raspunsul pare de la sine-inteles: fiindca romanii le iubesc. Ar putea sa fie in locul acestor sali, magazine de tot felul, biblioteci, florarii, jucarii pentru copii, magazine pentru iubitorii de animale, agentii de turism, centre de infrumusetare, de masaj terapeutic, de dezvoltare personala (LOL) sau te miri ce altceva. Dar adevarul crud este ca multe dintre acestea dau faliment si, ce sa vezi, in acelasi loc, se mai infiinteaza un cazino sau o sala de jocuri.
Salile de jocuri, spre deosebire de salile de pariuri sportive implica mai mult noroc decat abilitate, dar in esenta, pariurile sportive sunt, in buna masura, "patronate" de aceeasi zeita Fortuna - acest sentiment al lipsei controlului ar trebui sa ne dea fiori, mai ales ca vorbim despre resurse de care avem nevoie pana la salariul urmator. Multi dintre cei care isi pierd banii in astfel de locuri, cu o perseverenta demna de o cauza mai buna, devin "cazuri sociale", motiv de ingrijorare si frustrari pentru familiile lor sau sunt prinsi furand, fiindcca disperarea ii impinge la asta.
Wess Wingett, un psiholog adlerian din America ironiza felul cum arata strazile din orasele romanesti: alimentara, farmacie si, desigur, sala de jocuri, nelipsita - singurele lucruri de care au nevoie romanii langa casa, s-ar parea. Si "sacra triada romăneasca" se repeta la fiecare 100 de metri. Jocul - o activitate caracteristica copilariei, mai putin celorlalte stadii de dezvoltare, dar la care apelam si noi adultii... potrivit teoriei lui Freud, atunci cand ne dorim sa ne intoarcem la un stadiu din viata noastra in care lucrurile erau mai stabile si viata mai senina. Un mecanism de aparare denumit "regresie", De ce anume ne aparam? De anxietate si stres, desigur.
Se pot spune multe despre "jucatorii de cariera", cum ar fi ca sunt in mod frecvent afectati de tulburari de personalitate (tulburarea de tip borderline si cea de tip antisocial), ca au multe alte probleme decat jocirile (relatii disfunctionale, cariere problematice, alcoolism si pierderea adapostului). Dar ei si sunt caracterizati de o disperare profunda si asta imi pare o chestie esentiala. S-a vehiculat teoria potrivit careia cei dependenti de jocuri nu se duc la sala ca sa castige ci sa piarda. Ca un fel de strigat disperat pentru ajutor - "iata-ma, iata cat de prapadit sunt!".
Este foarte greu sa ii explici unui om caruia munca, rabdarea, auto-controlul si efortul nu i-au adus mare lucru, de ce Norocul ii va aduce chiar si mai putin. Norocul pare a fi scaparea sa din acest sistem sclavagist care il tortureaza zilnic, blocandu-i accesul la binecuvantarile lumii materiale. Daca ar renunta la aceasta "idee salvatoare", atunci ce i-ar mai ramane? Ar fi nevoit sa se intoarca la sistemul care "l-a tradat", acesta in care prin munca cinstita, rabdare si efort nu ajungi nicaieri.
Fiecare dintre noi are "o lume speciala" doar a lui, in care este loc pentru tot ce a iubit vreodata: persoane, activitati, obiecte. Dar lumile noastre speciale contin si planuri de viata, obiective personale si abilitati necesare. Lumea speciala a jucatorului de cariera este mult mai simpla. In loc de plan de viata are o iluzie, iar in loc de abilitati are (sau nu), #Norocul. Aceasta structura a "Lumii sale speciale" dupa cum va puteti imagina, este toxica si, adesea, de-a dreptul letala. De ce este toxica credinta in Noroc? Probabil nu va surprinde sa auziti asta din partea mea sau a oricarui psihoterapeut, dar am sa va argumentez.
In paranteza fie spus, si in mod interesant, credinta ca munca din greu iti aduce orice iti pofteste inima a fost identificata ca eroare logica (aberatie). Si nu as dori sa va demoralizez, dar, succesul in viata nu iti este garantat de munca din greu. Munca este doar unul dintre ingredientele succesului, as spune eu. Sunt mult mai multi factori implicati aici: oportunitatea, talentul, curentele sociale, momentul istoric, suportul social, personalitatea proprie, care pot sa blocheze sau sa favorizeze succesul intr-o anumita activitate, s.a.m.d. In mentalitatea jucatorului la cazino insa lucrurile sunt mult mai simple: fie ai noroc, fie nu ai noroc si gata.
Dar de ce este atat de toxica credinta in noroc?
- LIPSA CONTROLULUI - Sentimentul subiectiv ca ai control asupra vietii este un element fundamental in ce priveste sanatatea noastra psihica. De fapt, toate bolile psihice au legatura cu asta, fiindca ele reprezinta moduri disfuctionale de a gestiona stresul izvorat din lipsa controlului.
- FATALISMUL DEPRESIV - Este foarte usor la un jucator de cariera sa se dezvolte ideea ca nu are noroc, in conditiile in care nimeni nu isi doreste ca el sa se imbogateasca - cazinoul ar da faliment. Pierderile vor fi intotdeauna mai mari decat castigurile deci ... cineva nu are noroc. De aici blazarea.
- RISCURILE IRATIONALE - Cand supra-evaluam influenta norocului, comportamentul este extrem si irational fiindca persoana respectiva este preocupata cu "provocarea norocului" - un fel de rafuiala personala cu acea entitate abstracta numita Noroc.
- BLOCAREA DEZVOLTARII - Si aici vorbim de evolutia personala pe plan profesional, personal si, desigur material. Blocarea dezvoltarii este un efect firesc ce apare ca rezultat al blazarii si al preocuparii excesive cu "provocarea norocului". De asemenea, evolutia cere resurse (timp, bani, forma fizica, etc) iar resursele sunt pierdute in mod constant la cazino.
- PRIORITATI ERONATE - Daca nu a ajuns la blazare, jucatorul este preocupat cu activitatile unde i se ofera sansa de a provoca Norocul si, pe aceasta cale, a-si lua revansa de la viata. In tot acest timp si cu toti acesti bani, ar putea sa invete ceva nou, sa faca un curs, sa isi faca o relatie, s.a.m.d. Deci nu doar prioritati eronate ci si investitii paguboase.
Privite logic lucrurile sunt limpezi. Dar mi-e teama ca logica nu este spatiul propice intelelegerii acestui fenomen. Si mi-e teama ca, in final, multi dintre jucatorii de cursa lunga chiar se duc la sala de jocuri sa piarda. Intalnirea cu sala de jocuri este ca o intalnire cu destinul. Ai posibilitatea sa iti fortezi norocul si sa te rafuiesti cu soarta. De ce sa faci asa ceva? Ar putea fi disperarea o motivatie suficient de buna?
Ei bine, cred ca jucatorii de cariera stiu ca nu sunt norocosi. Oamenii "norocosi" nu se gasesc in salile de jocuri. Jucatorii de cariera sunt disperati si apeleaza la aceasta solutie "magica" fiindca resorturile vietii i-au obosit. Viata sociala poate sa para uneori ingrozitor de frustranta, monotona, previzibila si lipsita de oportunitati. Pentru jucatorul de cariera la cazino gaseste acea portita magica care le promite eliberarea de ziua de ieri, iar faptul ca exista un risc, devine neglijabil, caci disperarea e prea mare.
De ce am spus ca oamenii norocosi nu se gasesc la sala de jocuri? Pentru ca oamenii norocosi nu sunt atat de disperati incat sa isi asume riscuri irationale. La sala de jocuri totul depinde de toanele zeitei Fortuna si nimic nu se afla sub controlul tau, desi iti imaginezi ca intelegi algoritmii dupa care functioneaza aparatele. De asemenea, potrivit unor studii "oamenii norocosi" nu sunt norocosi decat in virtutea unor modele de gandire. Daca, spre exemplu, cand ti se intampla o nenorocire, te gandesti ca se putea intampla mai rau, te poti numi "om norocos" - dar obiectiv vorbind, ti s-a intamplat o nenorocire si ai depasit-o cu bine, datorita judecatii tale. Norocul e o stare de spirit.
Nu doresc sa sustin faptul ca ii cunosc pe toti dependentii de pacanele si jocuri de noroc. Totusi, pare evident faptul ca, ei nu se simt norocosi si merg la salile de jocuri mai curand sa isi provoace norocul, fiindca numai speranta unei minuni de acest fel le mai poate stimula imaginatia. Pe ce se bazeaza ipoteza mea? Pe cercetare! S-a observat ca la cei care pariaza in cazinouri apare un fenomen ciudat pe care l-am putea numi "castig in lant" sau "pierdere in lant". Daca ai castigat o data, este probabil sa castigi iar, si sansele de castig cresc direct proportional cu numarul de pariuri castigate. Ceva similar se petrece si la cei care pierd - vor pierde din ce in ce mai mult.
Explicatia este mult mai banala decat va asteptati: castigul in lant apare fiindca pariurile devin din ce in ce mai prudente., marind astfel sansele de castig (modest, dar castig, totusi). Pierderea in lant apare fiindca si riscul este din ce in ce mai mare. De ce ai risca mai mult daca ai pierdut deja? Fiindca in mintea noastra actioneaza asa-numita "eroare logica a jucatorului la cazino", care spune, in esenta ca... "dupa pierdere si plans vine castig si distractie". Ceea ce este fals, dar iata ca acest gand ne influenteaza actiunile.
Iata un concept pe care nu ne-am fi asteptat sa il intalnim in sala de cazino - "prudenta". Cu cat esti / te simti mai norocos, cu atat esti mai prudent, sau cel putin asa ne da de inteles cercetarea stiintifica. Iar asta se manifesta chiar si acolo unde prudenta pare sa fie o notiune lipsita de continut - la sala de jocuri, Daca am fi cu adevarat norocosi, am fi si destul de prudenti sa nu mergem la cazino, unde nimic nu se afla sub controlul nostru, Si astfel ajungem sa ii cunoastem mai bine pe toti acesti frumosi nebuni ai marilor orase, care isi tranzactioneaza viata la cazino si fac afacerile cu sali de jocuri sa infloreasca.
(1) Imaginea Ruleta, de Anlopelope, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu