Artele Toxice

Daca personajul este extrem, arta nu este plictisitoare. Daca nu plictiseste atunci este in centrul atentiei. Iar daca este in centrul atentiei atunci ne influenteaza. Si astfel invatam ca "iubirile adevarate" sunt extreme, bolnave, incompatibile cu fericirea si chiar cu viata in sine.

o o o

Ca tot s-a incheiat cu succes festivalul "Cerbul de Aur" (nu ca l-as fi urmarit), printr-o suprema coincidenta mi-am propus sa vorbesc in acest articol despre cantecele de dragoste. Ei bine, se intampla ca unele dintre ele, sa fie de-a dreptul toxice, prin armoniile si mai ales prin mesajul promovat. Caci asa cum exista iubiri toxice, pe care le traiesc cei care nu sunt pregatiti sa iubeasca si sa intretina relatii sanatoase, tot la fel exista si cantece de iubire cu mesaj toxic. Ceea ce s-ar putea sa va surprinda, nu-i asa?

Ne surprinde pe de o parte fiindca un cantec de iubire este ultimul "loc" unde s-ar ascunde un mesaj toxic, sau cel putin asa ne inchipuim noi. Pe de alta parte, ne surprinde si pentru ca arta, in general, este un lucru in care frumosul trebuie inteles ca atare, iar in caz ca vreunul dintre artisti pune ceva mai "condimentat" din punct de vedere moral sau axiologic, ei bine, asta e arta, o sublimare a trairilor de tot felul, si, prin asta, este frumoasa si nicidecum toxica. Asa sa fie?

Cred ca majoritatea dintre noi nu isi fac educatia romantica citind, dau un exemplu la voia intamplarii, carti pe tema consilierii de cuplu, acestea fiind plictisitoare, lungi si, tocmai de aceea, total inutile. LOL In schimb, probabil ca ceea ce va ajuta cu adevarat sa va formati o idee despre cupluri si dinamica acestora ar putea fi filmele romantice si cantecele de dragoste, fiindca acestea cel putin sunt usor de inteles, mai scurte, si va infierbanta imaginatia.

Cu toate acestea, ca mai toate lucrurile placute pe termen scurt, aceste surse de informatie se pot dovedi de-a dreptul nocive pe termen lung, din motive pe care nu mi-e greu sa le prezint in cele ce urmeaza:

• DRAMATISMUL CONTRAFACUT - Atat cantecele romantice cat si filmele de dragoste ne pot lasa impresia ca iubirile ar trebui sa fie agitate, pline de conflicte si atitudini irationale. Daca nu sunt intrunite astfel de criterii se prea poate ca filmul respectiv sa devina plictisitor. Asa invatam sabloane de comportament extrem. 
• MESAJELE BOLNAVE - Astfel de cantece si filme sunt pline de mesaje subliminale, date de atitudinile neobisnuit de dezechilibrate ale personajelor. Ele sunt in mod special dezechilibrate pentru a nu plictisi insa, ceea ce desprindem din consumul acestora frizeaza mai curand maladiile psihice si tulburarile afective. 
• MODELE PERICULOASE - Personajele de film si interpretii pot sa devina oricand niste modele de viata. Sunt proeminente, toata lumea le cunoaste, iar gesturile lor raman de neuitat, chiar daca aceste gesturi sunt mai curand extreme si irationale: autoflagelare, suicid incercat sau reusit, agresivitate gratuita, etc.
• ILUZIA LIPSEI DE RESPONSABILITATE - In ceea ce numim "viata reala", practic nimic nu ramane fara consecinte caci, si la nivel social, functioneaza o lege a cauzei si efectului. Pare ca orice am face va produce o reactie. Filmele de dragoste reprezinta un fel de "zona libera de consecinte", ca si cand emotiile ar rezolva orice vinovatie - un fel de skepsis prin care poti sa "fentezi sistemul", adica Bunul Simt Comun.
• ATITUDINI CONTRA-PRODUCTIVE - Acestea sunt esentiale in filmele si cantecele romantice. De ce oare? Pentru ca daca ati vedea in acest gen de arta numai oameni destepti care dispun de "relationships skills", au un control desavarsit asupra emotiilor, facand doar lucruri admirabile, indiferent de cantitatea de efort necesara, atunci probabil ca ati gasi pana si lectura bibliei a fi mai interesanta si cu mai mult suspans. 
• RASPANDIREA DE MITURI - Ca o sinteza a tot ceea ce am mentionat pana acum, arta de acest tip creaza in mentalitatea noastra o impresie puternica si durabila in timp. Astfel, vom sti ce este un barbat si ce este o femeie, ce face "un barbat adevarat" si cum arata "o femeie adevarata", s.a.m.d. Extremele pozitive si negative pe care le popularizeaza arta romantica, ne vor face lipsiti de reactie fata de orice este normal, cu nuante de gri si tonuri intermediare.

Schema este una simpla, de fapt: daca personajul este extrem (pozitiv sau negativ), arta nu este plictisitoare. Daca nu plictiseste atunci este in centrul atentiei, daca este in centrul atentiei (ce altceva si-ar putea dori autorul?) atunci ne influenteaza, daca ne influenteaza atunci invatam ca "iubirile adevarate" sunt extreme si tot ce nu este extrem si iesit din comun este un teritoriu fraudulent, stupid si inautentic. 

Momentul in care putem descoperi ca este ceva gresit in acest mod de functionare este acela in care ajungem la capatul puterilor si incepem sa ne intrebam daca nu cumva ceva a fost gresit in tot acest timp si in tot acest circ generalizat. In tot acest timp ati alergat dupa persoana gresita, fiindca semana (la chip sau atitudine) cu un personaj de telenovela, rezultatul fiind de fiecare data un fiasco absolut. Si am putea sa invatam din experienta dar, de fapt, noi stim (din filme si cantece) ce este cu adevarat o relatie si o luam de la capat pana obosim iar. 

Am avut intentia sa alcatuiesc un top al celor mai toxice cantece de dragoste, dintre cele care au facut epoca, dar ma multumesc de data asta sa mentionez doar cateva. Nu ma voi referi la viata personala a celor care le-au interpretat, desi, daca te uiti mai atent, mesajele cantecelor lor ar putea avea o legatura cu dramele lor personale. Sfarsitul tragic al artistei Whitney Houston spre ex, conform Wikipedia, este legat si de cosumul de cocaina. Da, stiu, artista, boema, dezorganizata, etc. Si totusi...

I have nothing, nothing, nothing
If I don't have you, you, you, you, you (I Have Nothing - Whitney Houston)

Un cantec pe care il stiti deja "I have nothing" si pe care il indragiti, nu ma indoiesc. Nu mi-am propus sa va insult gusturile muzicale, dar am gasit in acest cantec exact acel tip de extremism care, nu-i asa, face "sarea si piperul" artei romantice. Dar daca chiar luam in serios afirmatia de mai sus, ne punem in pozitia unei persoane extrem de dependente care isi afirma neputinta existentiala cu o convingere periculoasa. Cum pierderea face partea din viata, iar acest cantec etaleaza vulnerabilitatea la pierdere, mi-e teama sa-mi imaginez cum ar reactiona la o astfel de pierdere.

I'm all out of love, I'm so lost without you
I know you were right believing for so long (I'm All Out of Love - Air Supply) 

Dupa cum observati, unele cantece de dragoste ne vulnerabilizeaza, fiindca, o atitudine de acest fel (usor bolnava) este privita ca fiind mai convingatoare, desi, daca te gandesti bine, nu ar trebui sa fie, fiindca un partener sanatos, care nu-si pierde capul usor, este o alegere mult mai buna decat unul bolnav, cel putin din punct de vedere al procesului de imperechere. Cred ca se pot face mult analize pe text interesante, dar am sa ma opresc aici fiindca, probabil, m-am facut inteles.

In psihoterapie am remarcat un lucru surprinzator. Si anume acela ca nu conteaza ce anume te ajuta sa "revii pe linia de plutire". Ceea ce conteaza cu adevarat este sa crezi ca exista ceva care te poate aduce "sa functionezi", indiferent care ar fi acel lucru: castanele, aurul, familia sau zmeura salbatica. Dar, in mod similar, nu conteaza nici care este lucrul care "te pune pe butuci". Daca iubirea te baga in mormant, aceasta nu este cu nimic mai buna decat un atac terorist care iti confisca viata.

Daca am reusit sa va pun pe ganduri cu acest entry, atunci consider ca mi-am atins scopul. In ce priveste astfel de cantece de dragoste, le puteti interpreta in multe feluri. Aveti acest drept. Eu am dreptul sa le interpretez, la randul meu, din perspectiva terapeutica. Influenta lor este cu atat mai puternica cu cat sunteti mai atasati de ele, cu cat va expuneti mai mult si le transformati in obsesii personale. Puteti sa le priviti ca pe niste alimente gustoase (dulciuri, grasimi, etc) care pot fi consumate o data pe saptamana, dar nu mai des, din motive usor de inteles.

(1) Imaginea Lost, de Christie Nielsen, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0