Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

luni, 19 martie 2018

Smardoiala Nationala

Atmosfera este tensionata si nevrotica. In timp ce politicienii ne recomanda sa punem mana pe par si sa dam in adversari, adolescentii se bat in liceu. Insa cabinetele de consiliere psihologica sunt aproape goale fiindca in Romania nimeni nu este nebun.


o o o

Probabil o sa credeti ca psihologii au o viata trista daca astepata sa se mai bata niste fete de la liceu pentru ca apoi sa isi verse frustrarile pe politicieni / tara / vremuri, etc. Dar hei, cum am putea sa evitam acest topic? V-ati adunat? Chemati-va colegii si aduceti floricele si Cola! Incepem!

Da, dupa cum probabil stiti, s-au mai incaierat niste fete la un liceu din Tulcea. Si da, exista Google dar nu am reusit sa inteleg care a fost motivul. Oricum, motivul nu conteaza. Bataia este un mod primitiv de a rezolva problemele, avand la baza furia - aceasta emotie pe care o simtim oricand suntem deposedati de ceea ce ni se cuvine. Insa diferenta intre civilizatie si primitivism, rezida tocmai in modul de manifestare a emotiilor.

Daca toti ne-am bate atunci cand simtim furia, probabil ca  viata sociala ar deveni de nesuportat, dat fiind faptul ca furia face parte din viata noastra psihica. Dar pe mine unul, nu ma mira faptul ca niste copii de liceu se iau la bataie. Lor le este cel mai greu sa inteleaga regulile societatii si ma astept sa se ia la bataie, sa consume chestii infecte din curiozitate, iar fetele sa ramana insarcinate prea devreme, probabil tot din curiozitate.

Puteti sa va suparati pe mine pentru ca spun asta, dar asa vad lucrurile. Cum nimeni nu se inghesuie la psiholog ca sa descopere noi strategii de parenting si cum suntem departe de a fi adultii model de care au nevoie acesti tineri drept repere existentiale, nu ar trebui sa va surprinda nici manifestarile lor din curtea scolii. 

Daca cei din parlamentul tarii se imbata si apoi se iau la bataie cu politia (cazul Boureanu), si daca puratorul de cuvant al PSD-ului incepe sa-i dea pumni unui adversar politic, intr-un studio de televiziune, (cazul Palada), nu ma mai suprinde nici faptul ca se bat niste fete la un liceu. Atomosfera este destul de incrancenata si, fara a dori sa arunc vina pe politicieni si pentru asta, cred ca smardoaicele din Tulcea sunt doar niste "tinere sperante".

De curand, a avut loc un congres al PNL-ului, unul dintre cele mai importante partide politice de la noi. Presedintele partidului incerca sa indemne membrii partidului sa se implice in lupta politica si a considerat dansul ca cel mai potrivit mod de a o face este un mesaj de acest tip, care s-a difuzat imediat pe toate televiziunile, ca lumina sfanta de la Ierusalim:

Vreau să văd fiecare lider judeţean cum dă cu parul în preşedintele Consiliului Judeţean PSD, în primarul PSD, în prefectul PSD, în toţi şefii de deconcentrate. (Ludovic Orban, presedinte PNL, 2018)




Nu stiu ce credeti despre acest mesaj dar pe mine unul, ceva ma intristeaza. E faptul ca in 2018, s-a ajuns la acest gen de mesaje la un congres de partid politic si parlamentar. Cred ca liderii interbelici ai PNL-ului, Bratianu si Maniu, ar fi in asentimentul meu, auzindu-l pe Orban tinand acest discurs desantat. Si am sentimentul ca pe atunci politica avea ceva mai multa clasa, iar a fi politician insemna mai mult decat a fi "omul cu ciomagul". Da, stiu ca a fost o metafora, dar chiar si asa...

Ma intristeaza faptul ca acesti oameni influenti, care sunt capabili sa mobilizeze masele, nu doar ca nu sunt constienti de efectul pe care il au mesajele lor, sau de faptul ca au dus discursul politic in derizoriu, dar promoveaza un tip de comportament pe care, impreuna cu clientii nostri din cabinetele de consiliere, ne straduim sa il lasam in urma.

O sa ma intrebati daca exista ceva mai bun decat asta in lupta politica si am sa va raspund. In primul rand, nu cred ca agresivitatea bruta este secretul succesului politic. De altfel, realitatea electorala din Romania pare a sugera cu totul altceva. Dar daca cei de la PNL incearca totusi sa demonstreze ca prin agresivitate pot sa atraga adeziunea publica, intocmai precum Hitler si nazistii, cred ca se inseala.

Cred ca furia si agresivitatea fac parte din trairile si manifestarile profund umane. Nu asta este problema. Insa civilizatia presupune sa lasam in urma genul acesta de manifestari, punand in loc comportamentele de tip afirmat, prin care putem sa ii respectam pe ceilalti si sa le oferim argumente valide si inteligente.

Acest mod de a comunica, poarta numele de asertivitate. Daca doriti o definitie mai neconventionala, asertivitatea este o agresivitate care a mers la scoala, ca sa zic asa. Oamenii de pe strada sau de la crasma isi permit sa fie agresivi cand se imbata. Dar ne asteptam la cu totul altceva din partea celor care ne conduc sau fac legi in parlamentul tarii. Si personal, regret ca acest discurs pare sa fi trecut neobservat - poate fiindca suntem obisnuiti.

Daca acesta este nivelul la care a ajuns discursul politic - cel "cu spume la gura", probabil ca suntem de compatimit ca natiune. Dar fiindca nu doresc sa fac parte din corul celor care isi plang de mila toata ziua, nu imi ramane decat sa le recomand politicienilor sa faca niste sedinte de consiliere psihologica, unde pot sa invete despre asertivitate. Nu in ultimul rand, parca imi placeau mai mult smardoaicele de la liceu.










(1) Imaginea Bride Goku, de Sean Molin, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Show comments
Hide comments

3 comentarii:

  1. Poate e doar o faza prin care trece societatea noastra, ori asa sper eu, ca e ceva trecator. Daca ar fi sa fac o paralela intre viata societatii romane de dupa revolutie si viata unui om, as spune ca noi de-abia am trecut de faza de bebelusenie in care ne exprimam nevoile prin vaicareli care mai de care mai sonore, dar lipsite de intentia reala de a face si/sau schimba ceva. Acum suntem scolarei pusi pe a demonstra mai degraba care-i seful de clasa, mai degraba prin impunerea unei atitudini cat mai sfidatoare si de forta, decat prin exemplu de urmat. Stim ca avem ceva de invatat, dar inca nu avem cu totii discernamantul cu privire la care sunt modelele demne de urmat, pentru a ne putea dezvolta armonios, pentru a ne putea atinge potentialul nostru uman. Deocamdata potentialul nostru uman e incatusat si umbrit de atitudinea mai degraba animalica de a demonstra care-i seful haitei. Am convingerea ca e doar o faza trecatoare, dar sunt destul de nesigura in privinta lectiei de viata cu care ramanem (sau nu) in urma acestei etape din dezvoltarea noastra ca natiune democratica.
    P.S. La orice loc de munca se cer anumite analize medicale pe parte de medicina muncii, menite a demonstra angajatorului ca un om e apt pentru munca pentru care se vrea angajat. Oare in politica nu se cer evaluari psihologice?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu doar ca sunt in asentimentul tau, dar comentariul tau este ca o completare a articolului, foarte inspirata, de altfel.

    Cat despre evaluarile psihologice la politicieni, ideea este buna, dar practica o sa fie un esec lamentabil.

    Chiar si daca s-ar institui o astfel de evaluare, nu vad pe care dintre politicieni l-ar putea opri asa ceva. Imi povestea un prof de la facultate cam de cati bani ai nevoie ca sa intri in politica, pe listele electorale, si a fost destul de evident ca nu e pentru oricine.

    Cred ca am spus tot... Imagineaza-ti ca, in cel mai bun caz, vor avea nevoie de cateva sute de euro in plus pentru a obtine o evaluare prietenoasa. Mai ramane sa avem incredere in votanti si in dreapta lor judecata... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Trist este că noi alegem clasa politică. Asta demonstrează naivitatea, manipulabilitatea acestui popor.

    RăspundețiȘtergere