Satisfactiile Imediate ale Terapiei

Procesul terapeutic este inteles uneori ca un soi de "Narcissistic Supply", pentru care platesti anumite sume - potrivit unei mentalitati de piata. Mergem la psiholog "sa ne aline suferinta". Dar stadiul "hranei pentru Ego" ar trebui sa lase loc schimbarilor profunde de atitudine.

Marturisesc faptul ca o consiliere psihologica nu se potriveste chiar tuturor celor care vin in consiliere. Poate ca unora li se potrivesc mai mult medicamentele de la psihiatru. Este interesant insa faptul ca nu toti clientii stiu de ce se gasesc intr-o consiliere psihologica. Ei descopera ca de fapt nu isi doresc sa se simta mai bine si nici nu isi doresc sa schimbe situatia in care se afla. Eu, potrivit moto-ului pe care l-am adoptat, am astfel de lucruri pe ordinea de zi.

Motto: Dati-mi curajul de a schimba ceea ce pot schimba, linistea de a accepta ceea ce nu pot schimba si intelepciunea de a face diferenta intre ele. (Serenity Prayer)

Insa multi dintre clientii cu care am de-a face fug efectiv din consiliere cand sunt asezati in fata acestor noi moduri de a pune problema. Spre surprinderea mea, ei nu sunt deloc impresionati de vestile bune pe care am sa le ofer - faptul ca isi pot controla emotiile sau faptul ca, prin intermediul unor actiuni de bun simt, pot sa duca iar o viata normala, sa se re-integreze social profesional sau familial. Ai spune, simplist, ca ii sperie eforturile dar mi-e teama ca nu acesta este raspunsul.

Acesti clienti sunt de fapt pusi in fata unei "versiuni" a propriei personalitati pe care nu o cunosc si care le provoaca frisoane: ar insemna sa devina... "nimeni", niste Isusi pe o cruce, sa renunte la dorintele lor lipsite de realism si sa imbratiseze un profil modest, de oameni normali, sa renunte la satisfactiile imediate de a-si plange de mila sau de a se imbata cu apa rece, ori chiar de a scapa de toate problemele (prin suicid) pentru satisfactii indepartate, cum ar fi faptul ca intr-o zi, vor putea sa dispuna de o situatie mai frumoasa decat cea pe care au pierdut-o.

Iata ce cred destul de multi clienti despre psihoterapie:

Problema satisfactiilor imediate reprezinta un impediment major in consiliere, ca si in viata. Fiindca o mare parte dintre cei care vin in consiliere nu sunt pregatiti sa creasca din punct de vedere personal, ci sunt mai curand pregatiti sa guste satisfactii imediate, precum cele despre care vorbeam mai sus, consilierea si psihoterapia au trebuit sa faca un compromis cu clientela de acest fel si sa permita un nivel considerabil de satisfactii imediate.

Am de-a face cu oameni care sunt obisnuiti sa primeasca "suport emotional" din partea prietenilor cate 4-5 ore pe zi, devenind astfel dependenti de acest suport, iar eu imi propun sa cladesc in interiorul lor pe cineva care le ofera acest suport 24 / 24. Dar daca devenim noi insine "grupul de suport", atunci intreaga noastra personalitate, modul nostru de afirmare publica si stilul nostru de viata, in general, devin o piatra de moara la care trebuie sa renuntam.

Unii dintre clienti sunt obisnuiti sa traiasca suferind si din cauza asta, suferintele devin din ce in ce mai complexe si mai reale, si isi cer tributul la nivel psiho-somatic, prin tot felul de dereglari pe care le manifesta: ale tractului digestiv, ale sistemului circulator, tulburari sexuale sau dermatologice, etc. Le spun apoi un citat dintr-o carte, care suna in felul urmator:

Este ca si cand te-ai afla intr-o barca sparta din care trebuie sa arunci totul pentru a nu te scufunda. Daca pastrezi o ladita cu aur, ai putea sfarsi dormind cu pestii din cauza ei... (Printesa Lupilor, Marius DeWolf)

Numai ca aici nu este vorba doar despre pierderea unui anumit lucru - relatie, pozitie sociala, job, etc. Aici este vorba si despre un anumit mod de a fi: a suferi, a ne afirma prin suferinta, a ocupa centrul atentiei prin suferinta si a obtine anumite beneficii prin suferinta. Pierderea propriu-zisa (ex. relatie), este dureroasa si invalidanta. Dar ceea ce ne invalideaza cu adevarat este atitudinea noastra in fata pierderii, prin intermediul careia suntem cu totul blocati.

Daca te-a tulburat un fapt, suferinta nu se datoreaza faptului in sine ci modului cum l-ai interpretat. Iar acesta il poti schimba oricand. (Marcus Aurelius)

Aceasta nu este o problema de inteligenta. Nici pe departe. Este deci eronat sa afirmam ca din cauza lipsei de inteligenta, anumiti oameni nu reusesc in viata. De fapt s-a demonstrat in repetate randuri ca oameni ce dispun de un IQ, "de speriat" (in sensul bun), nu reusesc in viata doar pentru ca au de partea lor acest IQ, peste medie. Personalitatea umana este formata din Aptitudini (aici intra IQ-ul), Temperament (este mostenit genetic, in buna parte) si Caracter (sau Atitudini, care se formeaza prin educatie).

Cercetarile arata faptul ca IQ-ul, desi poate reprezenta un atu in adaptarea noastra la mediu, poate sa nu foloseasca la absolut nimic - literalmente. Ceea ce face cu adevarat diferenta in opera noastra de adaptare la mediu este atitudinea noastra (Caracterul) - ex. disciplina, perseverenta, seriozitatea. Cu atitudinea se poate lucra in psihoterapie si consiliere, aceasta fiind singura dimensiune a personalitatii asupra careia se poate interveni. Prin intermediul schimbarii atitudinilor, controlam si pornirile temperamentale si, in final, structura Eului.

Sadeste un gand si vei culege o fapta. Sadeste o fapta si vei culege un obicei. Sadeste un obicei si vei culege un caracter. Sadeste un caracter si vei culege un destin. (Dalai Lama)

Asa cum afirmam mai sus, consilierea a devenit in ultimii ani, prin intermediul psihologiei umaniste, un fel de "Narcissistic Supply" - adica hrana pentru Ego-ul fragil al omului modern, care depinde foarte mult de ceea ce primeste din exterior. Se promoveaza chiar o atitudine de incurajare a satisfactiilor imediate, pentru ca in acest mod se creaza relatia terapeutica, care este de o importanta capitala. Dar daca se ramane la stadiul de "Narcissistic Supply", nu obtinem nici un fel de ameliorare a atitudinii sau a personalitatii, iar pe termen lung rezultatele sunt dezastruoase.

A fi alaturi de un client care isi deplange soarta cat e ziua de lunga, asta poate sa faca si prietenul sau cel mai bun. In lucrul meu cu clientii imi propun sa le adresez acestora provocarea de a schimba anumite lucruri care nu le convin si pot fi schimbate, sau de a accepta anumite lucruri. Pentru ambele scenarii le asigur instrumente mentale si emotionale prin intermediul carora sa isi duca la bun sfarsit provocarea.

(1) Imaginea Despair. Introspection. Consolation, de Peter Jackson, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0