Mind, People & Lifestyle





Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

vineri, 30 iunie 2017

Starea de Regret

Idealizarea (a ceea ce nu avem) si Discreditarea (a ceea ce avem) sunt doua procese subtile ce au loc la nivelul perceptiei si faciliteaza decizia. Ambele ne conduc la Starea de Regret - o lupta continua a nevroticului cu realitatea. 




Orice optiune implica avantaje si dezavantaje. Unul dintre lucrurile care m-au fascinat in programul de master pe care l-am urmat a fost faptul ca eram incurajati sa privim situatiile ca avand conotatii pozitive si negative, in acelasi timp - avantaje si dezavantaje. Sa luam spre exemplu situatia in care alegi un partener romantic.

A fi impreuna cu acest partener romantic si nu altul implica anumite avantaje, dar si anumite dezavantaje. Oamenii au calitatii si defecte, deopotriva. S-a descoperit ca in cuplurile fericite, partenerii isi vad defectele si in general, trasaturile, prin intermediul unor "ochelari cu lentile roz" - cu alte cuvinte, au tendinta sa infrumuseteze realitatea si sa transforme orice defect in calitate.

Spre exemplu, daca un partener este superficial, putem admira faptul ca se detaseaza usor, si nu este stresat. Iar daca un partener este workahoolic, ne bucuram de faptul ca va castiga mai bine. In mod similar, in cuplurile in care lucrurile nu merg atat de bine, se petrece un proces invers, de transformare a calitatilor in defecte: umorul devine superficialitate iar faptul ca esti ingrijit devine tulburare obsesiv - compulsiva in ochii critici ai celuilalt.

S-ar spune ca nu exista nimic concret care sa conteze atunci cand vorbim despre cat de fericiti suntem cu deciziile noastre - totul pare a evolua la nivelul perceptiei, la nivelul "lentilelor", prin intermediul carora interpretam faptele realitatii. Asa se face ca unele cupluri sunt longevive, in ciuda conditiilor aspre de viata si chiar a abuzurilor coexistente, iar altele pier, cu toate ca dispun de numeroase avantaje.

Iar aceasta stare de fapt se intalneste la nivelul tuturor ariilor vietii sociale (prietenie, profesie, intimitate, etc). Asa descoperim persoane care sunt foarte constante in evolutia lor, in timp ce altele nu fac decat sa isi risipeasca energiile in toate directiile, incapabile fiind sa-si gaseasca drumul in viata. Este un sentiment chinuitor de a te afla in bataia vanturilor, ca o frunza, sau ca o barcuta de hartie, pe ape, in deriva...

De altfel, asa cum s-a descoperit secretul cuplurilor fericite (lentilele roz), tot la fel s-a descoperit si secretul fericirii, in sine. Acesta consta in valorizarea aspectelor pozitive ale realitatii si discreditarea aspectelor negative. Cu alte cuvinte, oamenii fericiti idealizeaza faptul ca au o jumatate plina de pahar si pun la indoiala faptul ca au nevoie cu adevarat sa umple paharul, pentru a fi satisfacuti cu viata lor.

Este interesant insa modul in care oamenii fericiti iau deciziile, influentati fiind de acest pattern de a privi lucrurile - la ei perceptia incurajeaza starea de bine si stabilitatea in timp a deciziilor, pe cand la persoanele nefericite din fire, persistenta senzatiei ca nu au gasit ce cauta si nu se afla unde ar trebui, nu face decat sa accentueze instabilitatea.




Fiindca vorbeam despre avantaje si dezavantaje, a alege presupune doua procese subtile, care, de cele mai multe ori se desfasoara sub nivelul constiintei. Deciziile nu se iau intotdeauna prin analiza alternativelor. Unii nu iau aproape niciodata decizii prin constientizare (facand apel la gandirea logica sau cerand sfatul inteleptilor) ci mai curand bazandu-se pe propriile emotii sau intuitii, care, asa cum spuneam, sunt dependente de "culoarea lentilelor" sau particularitatile perceptiei.

Iata despre ce este vorba:

  • IDEALIZAREA ~ a deveni orb la defectele obiectului si a te focaliza pe calitati.

  • DISCREDITAREA ~ a te preocupa mai curand defectele obiectului si a deveni orb la calitati

La persoanele "nefericite din fire" (sau predispuse tulburarilor afective, cum ar fi depresia) aceste procese sunt utilizate in asa fel incat sa faciliteze nefericirea lor fundamentala. Este fascinant timingul: ajung usor sa regrete ca au ales un anumit lucru si au mereu sentimentul ca au ajuns "din lac in put",  pierzand o situatie mai buna, pe care au uitat cu desavarsire cum o discreditau cu doar putin timp inainte. Totul pare astfel organizat incat sa inlesneasca aparitia Starii de Regret.

Se observa aceste procese de focalizare / orbire selectiva atunci cand e vorba de aprecierea trasaturilor persoanei iubite inainte de a se afla intr-o relatie propriu-zisa, dupa care, intervine un proces invers, de denigrare a persoanei iubite, ca si cand toate calitatile ar fi disparut, ca prin farmec. Dupa separare, ghiciti ce se intampla - persoana lasata in urma incepe sa... "capete valoare", ca prin magie!

Oamenii rai nu ma deranjeaza asa cum ma deranjeaza oamenii rai care se deghizeaza in oameni de treaba. (Zicere culeasa de pe o retea de socializare)

Fiindca certurile devin o constanta, intervine ruptura, iar dupa separare, s-ar parea ca toate defectele sunt uitate, si ne amintim doar calitatile persoanei pe care am lasat-o in urma, rezultatul fiind o "Stare de Regret", generalizata, permanentizata, a-tot-cuprinzatoare. Va imaginati ca un astfel de mod de a percepe realitatea transforma relatiile intr-un colosal "du-te / vino", ce nu poate decat sa ne zapaceasca si sa ne extenueze, in cele din urma.

Pentru a sintetiza, iata si problemele cu deciziile "gresite", bazate pe o perceptie denaturata, ce determina aparitia unei "Stari de Regret", sau, daca doriti, in termeni adlerieni "o stare de minus perceput":

  • Regretul de a nu fi reusit sa incepem un proiect / o relatie relevante pentru noi -- de multe ori, in absenta eforturilor necesare lansarii unor astfel de proiecte, contemplam nereusita noastra 'prematura', pe fondul procesului de idealizare a obiectului dorintelor noastre. Aici este patologica atat pasivitatea cat si auto-descurajarea, sau, daca proiectul nu este realist, blocajul intr-o atitudine de regret si incapăcitatea de a depasi aceasta stare.
  • Regretul de a fi decis inceperea / implicarea intr-un anumit proiect / relatie -- cand o persoana ajunge sa regrete o decizie luata, pe fondul insuficientei analize a alternativelor si a ceea ce am numit "idealizare". Revelatiile sunt neplacute iar sentimentul de a fi gresit este persistent. Aceasta nu ar fi o problema - in viata luam decizii care se dovedesc gresite. Adevarata problema este faptul ca ramanem in aceasta "stare de regret" pe o durata de timp extrem de lunga, sperand ca regretele noastre vor determina schimbari in mediu. Este o forma (pasiva) de a ne lupta cu faptele realitatii, caracteristica suferintei psihice.
  • Regretul de a fi luat decizia separarii / incheierii unui proiect /  relatii -- cand o persoana ajunge sa regrete faptul ca a decis ruptura, pe fondul procesului de "discreditare" despre care vorbeam mai sus, si a insuficientei analize a alternativelor - idealizarea ia locul discreditarii. Revelatia este neplacuta si persistenta, iar "starea de regret" este intretinuta pe o durata de timp indelungata, tot la fel, in speranta ca regretele noastre vor ajunge sa aiba un impact in exterior. Este, de asemenea o forma (pasiva) de a ne lupta cu faptele realitatii, caracteristica si ea suferintei psihice.


Aici intra in discutie procesul voluntar de reiterare a alegerii, care ar presupune o permanenta rememorare a ceea ce am ales, a motivelor care ne-au condus la alegerea prezenta, in acest mod reusind sa ramanem constanti in ceea ce ne-am propus si evitand efectul de "frunza in bataia vantului" (in bataia emotiilor schimbatoare), intalnit adesea in cazul nevroticilor.

Aceasta este doar una dintre posibilele solutii. De multe ori intalnesc oamenii care par sa fi uitat cu desavarsire de ce au ales sa intre sau sa paraseasca anumite proiecte si cred ca le-ar prinde bine sa isi noteze undeva, pentru a-si aminti. O alta posibila solutie, caracteristica persoanelor sanatoase psihic, este sa-si schimbe deciziile atunci cand au revelatia ca au fost gresite, evitand insa "tanjeala" sau "Starea de Regret", care nu schimba absolut nimic. Desigur, uneori este cazul sa incepem o colaborare cu un psiholog.

Daca cauzele acestui comportament instabil se gasesc la nivel emotional, in instabilitatea emotionala accentuata, efectul este unul de atragere a atentiei generale, lucru care ar putea fi scopul neconstientizat al acestei atitudini, mai ales ca emotiile aflate in dezechilibru, chiar daca nu ne ajuta sa ne mobilizam in sarcina, ne ajuta cel putin sa facem show si ne ofera iluzia ca prin santaj emotional putem schimba realitatea. Eu nu m-as baza pe o asemenea strategie pentru ca ea este des intalnita la nevrotici, caracteristica fiind tulburarilor psihice.








(1) Imaginea Dead Red, de Jon Bunting, via Flikr,  sub licenta CC BY 2.0
Show comments
Hide comments

2 comentarii:

  1. Ma declar...vinovata de a fi purtat mult timp lentile gri, nu roz, desi a fost intemeiat motivul, nu doar perceput, iar realitatea una care ma impiedica sa modific ceva, cel putin la nivel...radical. Am ajuns la concluzia ca sunt foarte bune lentilele roz, ca toti avem defecte si este mare lucru sa ne putem accepta reciproc in relatie si sa actionam impreuna (fiecare pe partea lui) spre o schimbare pozitiva reala si substantiala.
    Este foarte important sa nu permitem problemelor venite din exterior (job, de exemplu) sa ne intunece ratiunea sau sa ne dezechilibreze, lucru mai greu de pus in practica, dar nu imposibil! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, sunt bune si lentilele roz, fiindca ne mai ofera cate o pauza de la toata aceasta suferinta la care ne angajam gratuit. Starea de Regret, se poate dovedi si ea utila, uneori, mai ales in cazul femeilor, a caror emotii au capacitatea de a "muta muntii din loc".

      Cand insa aceasta mutare a muntilor nu se petrece, fiindca barbatul este prea lipsit de empatie, femeia are tendinta sa regrete si mai mult, iar medicul psihiatru are tendinta sa-i dea diagnostice, trimiteri si retete... :) Pe curand!

      Ștergere