Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

joi, 23 martie 2017

Draga Jurnalule

Este dramatic cat de putine lucruri ne mai amintim dintre cele pe care le-am trait in anii trecuti. Cateva experiente, cateva invataturi, cateva nume, cateva emotii... Jurnalul poate fi un raspuns la aceasta problema, dar, asa cum veti vedea, poate fi un raspuns la multe alte  probleme.




O clienta mi-a spus odata ca eu sunt un fel de jurnal al ei, caruia poate sa ii impartaseasca preocuparile, temerile, idealurile, fara teama de a fi judecata. Da, este un mod de a intelege psihoterapia. Imi place sa cred insa ca procesul psihoterapeutic presupune mai mult decat atat. Sigur, este dreptul clientei mele sa il inteleaga asa cum doreste dansa.

Iar ideea jurnalului in sine nu este deloc una rea. Jurnalul este un instrument terapeutic excelent, iar cateva studii au ajuns sa descopere faptul ca jurnalul, in afara de virtutile terapeutice, are si capacitatea de a imbunatati memoria pentru studentii care au participat la studiul respectiv. Deci, un motiv in plus de a tine un jurnal.

Poate ca nici macar nu realizam cat de util poate fi un jurnal pentru aceia care isi rezerva timp pentru asa ceva. Personal, consider ca un jurnal este util in ce priveste organizarea personala si a propriei activitati, constientizarea unor aspecte mai delicate si mai putin evidente si chiar, ceea ce in terapie numim "lucrul pe variante" - adica analiza optiunilor pe care le avem intr-o situatie  mai complicata.

Jurnalul este o metoda terapeutica care sustine auto-intelegerea, dezvoltarea capacitatii de analiza, si constientizarea anumitor aspecte relevante pentru personalitatea si stilul nostru de viata. Pe langa jurnalul clasic, in care cineva isi noteaza trairile intr-un mod spontan si fara reguli prestabilite, jurnalul poate fi adaptat necesitatilor terapiei. Jurnalul terapeutic promoveaza un nou tip de discurs interior, in functie de patologia persoanei respective.

Jurnalul face parte adesea dintre "temele pentru acasa" pe care un terapeut le poate prescrie clientilor si pacientilor sai. Pentru ca in numeroase ocazii terapia descopera anumite convingeri de viata care interfereaza cu cresterea personala, jurnalul poate fi adaptat specificului individual al clientilor respectivi si vulnerabilitatilor descoperite in psihodiagnostic.

Spre exemplu, o persoana poate sa stea foarte rau la capitolul intredere in sine - de aici problemele de anxietate. Alta poate sa stea foarte rau la capitolul incredere in ceilalti - de aici ideatia paranoida si dificultatile inter-personale, retragerea sociala. Iar o alta persoana poate sa stea foarte rau atat la capitolul incredere in sine cat si la capitolul incredere in ceilalti si in procesul vietii - iar asta se numeste "triada depresiva" descoperita de psihologul cognitivist Aaron Beck.

In functie de aceste concluzii de psihodiagnostic, putem sa recomandam un anumit tip de jurnal, focalizat, spre exemplu pe auto-descoperirea calitatilor si a reusitelor personale, pentru consolidarea stimei de sine, sau pe descoperirea calitatilor celor pe care incercam sa ii evitam, pentru consolidarea increderii in ceilalti. In alte situatii, jurnalul poate fi folosit pentru o organizare mai buna a eforturilor directionate pe anumite scopuri si obiective personale.





Iata doar cateva tipuri de jurnale pe care le-am prescris clientilor mei: Jurnalul Aprecierii, Jurnalul Emotiilor, Jurnalul Transformarii Visului in Realitate (Sau Jurnalul Performerului), Agenda Generalului, Jurnalul Celui Mai Bun Prieten, s.a.m.d. Sunt foarte creativ in ce priveste jurnalele pentru ca ele reprezinta o excelenta oportunitate de dezvoltare personala, in mod maximal focalizata pe problema. Iar problema este necesitatea de a dezvolta un nou tip de discurs interior.

Spre exemplu, Jurnalul Celui Mai Bun Prieten (J.C.M.B.P.) reprezinta un mod de a lucra cu trauma, cu victimele unor abuzuri care resimt intr-un mod tragic lipsa resurselor personale. Prin intermediul jurnalului de acest tip, persoanele respective reusesc sa descopere o  perspectiva noua de raportare la provocari si cultiva un nou discurs interiror, bazat pe incurajare si sustinere emotionala - un fel de solidaritate cu noi insine, necesara activitatii zilnice, pe cat de necesar ne este si cel mai bun prieten.

Spre deosebire de alte metode si tehnici de lucru, jurnalul va ramane, ca o amintire si o marturie despre eforturile de crestere personala. De asemenea, jurnalul va ajuta sa rememorati anumite evenimente, nu de alta, dar pe masura ce inaintam in varsta, ne dam seama cat de putin mai pastram din preocuparile anilor anteriori. Va voi prezenta in continuare principalele tipuri de jurnale mentionate si regulile pe care se bazeaza tinerea unor astfel de jurnale - document al evolutiei si experientei personale.










(1) Imaginea Lettres Sauvages, de Romuland le Peru via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) A.P.A. (acc. Mar. 23, 2017), A new reason for keeping a diary, website: A.P.A.



Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu