Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

luni, 29 februarie 2016

Universul Aprecierii

Am adoptat Valentine's Day si Halloweenul. Avem pretexte sa vindem si sa cumparam o multime de lucruri, sa organizam petreceri tematice de neuitat. Totusi, parem cu totii orbi fata de Ziua Recunostintei. Suntem oare... incompatibili cu asa ceva?




Americanii, in afara de sarbatoarea indragostitilor si de Haloween, mai au o sarbatoare despre care, s-ar parea ca nu prea vrem sa auzim... Cel putin sentimentul meu este ca romanii nu par la fel de interesati de aceasta, precum au fost interesati de celelalte doua "sarbatori de import". E vorba despre Ziua Recunostintei.

Chiar asa! Ce sa avem noi, romanii, in comun cu recunostinta? Trebuie sa fie o chestie exotica, pe care americanii ar trebui sa si-o tina pentru ei... Stilul nostru de viata, care ne permite sa ne plangem de toate cate exista, pare incompatibil cu recunostinta... Si ma gandesc eu, ca, probabil, de aceea nu am reusit sa remarcam existenta acestei sarbatori... Dar ce fac americanii de Ziua Recunostintei?

Ei bine, aparent, nu mare lucru. Inteleg ca este o sarbatoare care se petrece in familie si care presupune, fireste, a multumi pentru recoltele obtinute, fiind o sarbatoare de toamna si, nu in ultimul rand, este mentionat un curcan, ce nu ar trebui sa lipseasca din decor in aceasta zi speciala.

De fapt avem si noi romanii ceva similar Zilei Recunostintei pe care o sarbatoresc americanii - Ziua Recoltei. Similitudinea vine din conotatia agricola, dar si din perioada in care se sarbatoreste, adica toamna. Totusi, Ziua Recoltei nu este in niciun fel asociata cu recunostinta, iar acesta ar putea fi un efect al deceniilor de "materialism stiintific".

Importanta imi pare atitudinea pe care o promoveaza Ziua Recunostintei - aprecierea si recunostinta, care, asa cum afirma intelepciunea lumii, reprezinta o resursa in sine. Iata cateva aforisme din intelepciunea antica:

Gratitudinea nu este doar cea mai mare dintre virtuti, ci si originea tuturor celorlalte. Cicero
Gratitudinea este semnul sufletelor nobile. Aesop
Un suflet recunoscator este un suflet mare, ce atrage catre sine lucruri marete. Platon
In tot ce faci, ofera multumiri, caci aceasta este voia lui Dumnezeu in ceea ce te priveste. Tesaloniceni 5:18

Asadar, aceasta era parerea anticilor despre gratitudine, apreciere si recunostinta. Si astfel intelegem de ce poporul american a considerat de cuviinta sa instituie o sarbatoare  dedicata gratitudinii.

Psihologul Martin Seligman, fost presedinte al APA (American Psychological Association), scrie in una dintre cartile sale, despre modalitatile in care putem sa practicam recunostinta si gratitudinea in viata de zi cu zi. Voi vorbi despre asta mai jos. Acum va invit sa va lasati inspirati de acest videoclip. Schimbarea despre care vorbeste el nu ar fi posibila daca cei ajutati nu ar simti recunostinta!


Nu este intamplatoare aceasta preocupare la Martin Seligman, acela care a pus bazele curentului Psihologiei Pozitive. Acest curent, ce are drept preocupare fundamentala fericirea si obtinerea acesteia, pune un accent deosebit pe modul in care recunostinta afecteaza dispozitia afectiva si sanatatea.

Dar iata si cateva dintre modurile in care puteti practica gratitudinea:










(1) Imaginea Gratitude, de Ally213, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Gratefulness, (acc. Feb. 29, 2016), How to Practice Gratitude, website: Gratefulness

(3) Seligman, M., (2007), Fericirea Autentica. Ghid practic de psihologie pozitiva, editura Humanitas, Bucuresti
Show comments
Hide comments

4 comentarii:

  1. Inca un articol care imi este foarte util si chiar voi incerca "tehnica" notarii a trei lucruri pozitive (zilnic)! Tendinta este sa accentuam lucrurile negative, diminuind ceea ce este bun si frumos in viata noastra (cumva, avem senzatia ca "binele ni se cuvine", poate de aici si incercarea de a gasi mereu "mai binele")...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, s-ar parea ca este o trasatura general umana aceea de a acorda o atentie sporita lucrurilor care ne intristeaza, ne tulbura sau ne nelinistesc.

      Ideal ar fi sa existe o privire echilibrata asupra realitatii, prin intermediul careia sa ne pastram obiectivitatea si "realismul".

      O minima nemultumire este necesara pentru a evolua (also true), iar o minima recunostinta este necesara pentru a evolua in directii social acceptate, adica sigure, sanatoase.

      Practica recunostintei este incurajata tocmai pentru ca suntem tentati sa uitam de aspectele pozitive.

      Ma bucur foarte mult pentru ca informatiile pe care le ofer aici sunt luate in serios si folosite de catre cititorii Psihopedia.

      Ștergere
  2. E interesant să începi să ții un jurnal al recunoștinței doar pentru a nu putea spune ca nu ai încercat tot, si intr-o zi să-ți dai seama ca a funcționat si că a fost unul din factorii care te-au ajutat să depășești un moment dificil. Mulțumesc! :)

    RăspundețiȘtergere