Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

miercuri, 15 iulie 2015

Thank you for your childhood!

Tinere! Ai fost printre noi si ai luat aminte. Ai invatat sa lupti si ai invatat sa castigi. Te-ai straduit sa iesi invingator din lupta cu tine insuti, ani in sir, in conditiile cele mai dificile. Nimeni insa nu te-a invatat sa pierzi...



Una dintre lectiile pretioase pe care le-am invatat a fost aceasta: nu trebuie nimic si in niciun caz nu trebuie sa fii perfect. Este o idee care merge oarecum impotriva curentului de gandire promovat de societatea consumerista, ce afirma ca trebuie sa fii cel mai bun, cel mai rapid, cel mai eficient iar cei care nu ofera perfectiunea, daca merita sa traiasca, atunci sa traiasca in rusine pentru tot restul zilelor.

Genul acesta de mentalitate, pe care unii ar numi-o "mentalitate de invingator", dar care nu te ajuta cu adevarat sa invingi, ci doar sa te chinui, sa te exploatezi in cel mai sinistru mod posibil - exploatarea omului de catre el insusi, se afla la baza unora dintre cele mai triste situatii ce pot aparea in viata sociala.

Zilele trecute, spre exemplu, canalele de stiri ne-au adus o astfel de veste: un baiat care luase Bacalaureatul cu o nota mai mica decat si-ar fi dorit el si parintii sai, a luat decizia sa se sinucida, aruncandu-se in fata trenului. Oare cineva, fie el si de la un colegiu de elita, poate sa fi ramas atat de in urma intr-o anumita privinta?






Da, a invata sa pierzi se dovedeste, uneori, a fi cel putin la fel de important ca si a invata sa fii performant. O lectie de viata pe care ar trebui sa nu uitam sa o oferim copiilor nostri. Si, poate, una dintre cele mai importante lectii ce tin de mentalitatea de invingator, este tocmai aceasta: a sti sa pierzi.


Succesul nu este final. Esecul nu este fatal. Ceea ce conteaza este curajul de a continua. Winston Churchill

O marturisire deosebit de interesanta pe care o facea omul de radio si televiziune Mihai Gainusa, m-a impresionat foarte mult. El luase nota 8 la examenul de Bacalaureat si in ziua aflarii rezultatului a simtit nevoia sa asculte "The Best", cantecul Tinei Turner. "Nu am fost cel mai bun dar m-am simtit cel mai bun", a spus el la showul sau de la radio 21.

  Este poate una dintre cele mai frumoase marturisiri pe care le-am auzit vreodata. Mai mult decat o simpla dovada de megalomanie, este dovada unei cresteri si a unei educatii reusite. La ce bun sa iei nota zece si sa te simti ca un pierzator? Tocmai fiindca iti esti cel mai bun prieten, esti dator sa iti apreciezi propriile rezultate, fie acestea si unele modeste, in special in aceasta zi delicata, a adevarului... O zi in care, daca esti singur, poti cel putin sa iti fii alaturi...

 Pentru cat de mult stres, trait pe parcursul cel putin al unui an de studii, si pentru cat de multa munca necesita chiar si o nota de 6, la Bacalaureat - marele examen al maturitatii, fiecare elev de liceu care a luat Bacalaureatul merita o vorba buna si o incurajare, acum, la inceputul vietii lor de persoane mature. Chiar si cei care s-au prezentat la Bacalaureat, fara a reusi sa ia acest examen, merita o incurajare si o recunoastere a curajului pe care l-au avut. Iar cei care nu au avut curajul sa se prezinte la examen, probabil au nevoie de cele mai multe incurajari.

 Multi dintre cei care nu iau Bacalaureatul de prima data il vor lua peste un an, doi sau trei, dupa ce vor fi acumulat experienta de viata si dupa ce vor fi reusit sa isi acceseze propriile resurse latente. Iar multi dintre cei care iau Bacalaureatul cu greu, vor reusi intr-o zi sa realizeze lucruri deosebit de utile in plan educational. Multi dintre cei care nu iau Bacalaureatul niciodata, reusesc totusi sa isi inteleaga rostul pe lume si sa ofere societatii cele mai frumoase daruri: locuri de munca, servicii, produse, etc

Imi amintesc  si acum sfatul pe care ni l-a dat profa de romana in discursul de la sfarsitul clasei a 12-a: "Sa traiti frumos!". Ea era responsabila cu chestiile "de suflet" si nici macar nu ar fi putut cineva sa ne ofere un sfat mai util, mai nimerit, in acel moment incarcat de presiune, dinaintea examenului de Bacalaureat. Nu toti reusim sa luam Bacalaureatul dar viata ta poate fi o mare reusita daca ai trait frumos. Nici n-ar trebui sa iti doresti mai mult intr-un astfel de moment, decat a trai frumos.

Afirmatiile de mai jos, inspirate din marile ziceri ale omenirii, ar putea fi o "trusa de prim ajutor", pentru cei care inca nu au invatat sa piarda.

Nimic nu este definitiv, nici succesul si nici esecul
Nu exista esec, exista doar feedback.
 Imi permit sa pierd. Am de unde sa pierd. Viata are de unde sa ofere. 
Resursele sunt peste tot. Oportunitatile sunt la un pas.
Pierderea nu defineste ceea ce sunt si nici potentialul meu real.
Tot ceea ce mi se intampla este spre binele meu.
Da, am pierdut, dar nu am sa pierd si lectia.
Esecul este un antrenament necesar si un dar al evolutiei.
Succesul aduce bucurie insa rareori aduce si lectii de viata.
Acest asa-zis esec va ramane doar un detaliu, insa eu il voi pretui. 

Un nivel mai profund de intelegere al esecului este continut de punctul de vedere adlerian. In psihologia adleriana, sanatatea psihica este definita prin intermediul comportamentului si simtirii pro-sociale. Sentimentul comunitar (Gemeinschaftsgefühl) - definit ca interes in interesul celuilalt - este un panaceu universal prin care omul se ridica deasupra propriului egoism, pentru a-si dedica viata, cu modestie si devotament, comunitatii, sanatatii si armoniei acesteia.

Nu sunt mai important decat cei din jur, nici mai putin important. Voi putea fi de folos oamenilor, dupa puterile mele, cu sau fara acest Bacalaureat.

In filmul SF The Giver, actiunea se petrece intr-o societate distopica in care aparentele sunt inselatoare iar fericirea este obtinuta prin uitare si asumarea unor idealuri false. Cu toate acestea, filmul are ceva frumos. La ceremonia ce sarbatoreste inaintarea in varsta, tinerilor li se spune intr-un mod bizar si bombastic "Thank you for your childhood!" - iti multumim pentru copilaria ta. 

Nu trebuie sa faceti acelasi lucru cu proprii vostri adolescenti insa amintiti-va sa fiti alaturi de fii si fiicele voastre care dau Bacalaureatul, chiar si atunci cand, poate, nu au reusit sa se ridice la inaltimea propriilor asteptari si poate, mai ales atunci cand nu au reusit asta. In acest fel le multumiti pentru eforturile pe care le-au facut, dupa puterile lor, si pentru curajul de a visa la un drum, alaturi de voi, in cadrul societatii.










(1) Imaginea Nothing but the Wind, de Joel Ye, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu